Iranul se pregătește pentru o nouă etapă militară. Implicațiile pentru România
În 2025, Iranul trece printr-o schimbare semnificativă în arhitectura sa militară și strategică. Numirea generalului Mohammad Pakpour în funcția de comandant-șef al Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC) marchează un moment crucial pentru regimul de la Teheran.
În 2025, Iranul trece printr-o schimbare semnificativă în arhitectura sa militară și strategică. Numirea generalului Mohammad Pakpour în funcția de comandant-șef al Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC) marchează un moment crucial pentru regimul de la Teheran. În timp ce lumea urmărește tensiunile din Orientul Mijlociu, ascensiunea lui Pakpour și moștenirea lăsată de Mohammad Hejazi – fostul adjunct al Forței Quds – arată clar că Iranul nu are de gând să își tempereze ambițiile regionale. La conducerea militarilor a venit un general al disciplinei și al calculului rece. Mohammad Pakpour, născut în 1961 la Arak, este un veteran al războiului Iran–Irak și unul dintre ofițerii care au construit reputația militară a IRGC.
În iunie 2025, el a fost numit comandant-șef al corpului, după moartea generalului Hossein Salami. Cu un doctorat în geografie politică și o carieră bazată pe loialitate totală față de regim, Pakpour este considerat un militar calculat, preocupat de pregătirea strategică pe termen lung. În anii anteriori, ca lider al forțelor de uscat, Pakpour a avut un rol activ în operațiunile din Siria, oferind sprijin logistic și instruire trupelor loiale regimului Bashar al-Assad. El a recunoscut public prezența consilierilor iranieni în teatrele de luptă siriene, subliniind că misiunea lor este de a „proteja frontiera ideologică a revoluției islamice”.
Prin aceste declarații, Pakpour a reconfirmat doctrina centrală a IRGC: exportul revoluției și apărarea intereselor Iranului dincolo de granițele sale. Sub conducerea sa, IRGC este așteptat să adopte o strategie mai ofensivă, bazată pe extinderea prezenței militare și pe consolidarea rețelelor de influență din Liban, Yemen și Irak. Spre deosebire de predecesorii săi, Pakpour pare să promoveze un echilibru între forța convențională și metodele asimetrice – o combinație care face din Iran un adversar dificil pentru orice coaliție regională.
Pentru a înțelege această evoluție, trebuie privită moștenirea lăsată de Mohammad Hossein-Zadeh Hejazi (1956–2021) considerat strategul din umbră. Fostul adjunct al Forței Quds – unitatea responsabilă cu operațiunile externe ale IRGC – Mohammad Hossein-Zadeh Hejazi a fost un arhitect al strategiei iraniene de „război hibrid”. A lucrat îndeaproape cu generalul Qasem Soleimani, coordonând transferul de armament, instruirea milițiilor pro-iraniene și sprijinul pentru grupări ca Hezbollah în Liban și Houthi în Yemen. Mohammad Hossein-Zadeh Hejazi este creditat cu dezvoltarea programului de rachete de precizie pentru Hezbollah, menit să transforme gruparea libaneză într-un actor cu capacitate ofensivă reală împotriva Israelului. A coordonat transferul de rachete balistice și tehnologie de ghidare din Iran către Liban prin Siria. Israelul l-a acuzat direct că a condus „proiectul de înarmare strategică” al Hezbollah – implicând zeci de instalații subterane de producție de rachete. În același timp, a fost implicat în organizarea sprijinului logistic pentru forțele șiite din Siria, contribuind la crearea unei „axe de rezistență” care unește Teheranul, Damasc, Beirut și Sanaa.
Deși a murit în 2021, Mohammad Hossein-Zadeh Hejazi a lăsat în urmă o moștenire strategică pe care Pakpour o preia și o extinde: o rețea de influență transnațională bazată pe forțe proxi, pe ideologia revoluției islamice și pe un calcul geopolitic rece. Chiar dacă Mohammad Hossein-Zadeh Hejazi nu mai este în viață, cariera sa arată cum Iranul a integrat forțele speciale, militanți proxi şi logistica externă ca parte a strategiei sale de influență. În Yemen, sprijinul oferit militanților Houthi (cu care Mohammad Hossein-Zadeh Hejazi ar fi avut legături) are repercusiuni în securitatea maritimă globală (ex. atacuri asupra navelor, întreruperi în Golful Aden) — deci factor de instabilitate „globală”.
Care sunt implicațiile pentru regiune și pentru Europa?
Prin rolul său şi poziția în IRGC, generalul Pakpour este un actor cheie în direcția strategică „axe Iran” (Iran-Siria-Liban) care urmărește crearea unui coridor de influență şi presiune asupra Israelului şi altor adversari. Pentru Europa / România, implicarea sa sugerează că Iranul este pregătit să își extindă/susțină operațiunile externe, ceea ce poate conduce la instabilitate regională care are reverberații globale (proliferarea de arme, activități proxi, întreruperi de transport maritim etc.).
Schimbarea la vârf (cu generalul Pakpour la comandă) poate indica o potențială escaladare sau schimbare de tactică — de exemplu o mai mare autonomie operațională sau o abordare mai agresivă în regiune. De altfel, unele surse susțin că forțele IRGC ar lua decizii „independent” de liderul suprem. Ascensiunea lui Pakpour nu este doar o chestiune internă iraniană. Ea are implicații directe pentru echilibrul de putere din Orientul Mijlociu și, indirect, pentru securitatea europeană. Prin controlul său asupra IRGC, generalul Pakpour devine un actor central în relațiile dintre Iran, Rusia, Siria și grupările aliate din Liban și Yemen. Într-o regiune deja marcată de conflicte, un Iran mai activ militar înseamnă o potențială escaladare a tensiunilor și riscuri sporite pentru stabilitatea energetică globală.
Pentru Europa – inclusiv România – aceste dinamici contează. Instabilitatea din Orientul Mijlociu afectează prețurile energiei, rutele maritime și politicile de migrație. Un Iran care acționează cu fermitate, condus de lideri ca Pakpour, poate contribui la un nou val de tensiuni geopolitice ce vor atinge inevitabil și frontiera estică a Uniunii Europene. Se preconizează o nouă eră a influenței iraniene. În concluzie, tandemul Pakpour–Mohammad Hossein-Zadeh Hejazi simbolizează continuitatea și transformarea strategiei iraniene: o combinație între ideologie, forță militară și diplomație asimetrică.
Dacă Mohammad Hossein-Zadeh Hejazi a fost arhitectul din umbră al expansiunii externe, generalul Pakpour este executantul calculat care duce această viziune mai departe. Iranul nu se retrage – se reconfigurează. Și într-o lume în care echilibrul de putere se mută spre sud și est, ascensiunea acestor lideri militari arată că Teheranul își consolidează poziția nu doar ca stat, ci ca proiect geopolitic durabil, cu ambiția de a remodela întregul Orient Mijlociu după propriile reguli.
Ce spune Israelul?
Mossadul are o opinie clară față de momentul actual din Iran. O relatare X atribuită Mossad-ului a susținut pe 30 octombrie că adjunctul șefului de stat major al liderului suprem iranian Ali Khamenei pentru afaceri politice și de securitate, Ali Asghar Hejazi, și comandantul Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC), generalul-maior Mohammad Pakpour, l-au marginalizat pe Khamenei și „iau decizii independent de el”.
În fapt în urma atacurilor aeriene israeliene din 12 iunie, care au ucis mai mulți comandanți militari iranieni, președintele Parlamentului, Mohammad Bagher Ghalibaf, ar fi preluat temporar conducerea forțelor armate. El i-a alăturat pe Hejazi este considerat unul dintre cei mai apropiați consilieri ai liderului suprem și cel mai influent oficial din serviciile de informații ale țării și pe generalul Mohammad Pakpour, care a condus anterior Forțele Terestre ale Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC) și care a fost numit de Khamenei comandant al întregului IRGC, după ce fostul lider al organizației, Hossein Salami, a fost ucis în timpul conflictului cu Israelul. Dacă informația conform căreia Pakpour și Hejazi l-ar fi marginalizat pe Khamenei se confirmă, aceasta ar reprezenta o schimbare de putere de o gravitate excepțională, sugerând că liderul suprem nu mai deține controlul deplin asupra procesului decizional din Iran.
Cine este?
Ali Asghar Hejazi (uneori citat ca Seyyed Ali Asghar zis Mir-Hejazi) este un cleric şi oficial iranian de rang înalt, care ocupă funcții importante în structura de comandă a Ali Khamenei, liderul suprem al Iranului. Conform instituțiilor americane de sancțiuni, el figurează ca: „Deputy Chief of Staff to the Supreme Leader” (adjunct al șefului de cabinet al liderului suprem); „Deputy for Political-Security Affairs of the Office of the Supreme Leader” – cu responsabilități largi în domeniul securității și politicii pentru biroul liderului suprem; și este sancționat international pentru implicarea sa în încălcări ale drepturilor omului şi roluri în structurile de securitate ale statului iranian.
Ce rol are Ali Asghar Hejazi în Iran?
Coordonare între structurile de securitate. Ali Asghar Hejazi este considerat un veritabil „punct de legătură” între biroul liderului suprem şi cele mai puternice instituții de forță din Iran – cum ar fi IRGC (Quds Force) (Forța Quds), serviciile de informații și Ministerul Informațiilor.
Astfel, el joacă un rol cheie în transmiterea deciziilor liderului suprem către actorii principali ai aparatului de securitate iranian. Seyyed Ali Asghar Hejazi (alias „Mir-Hejazi”) supraveghează punerea în aplicare a politicilor de securitate internă şi externă. Ca adjunct al șefului de stat major al biroului liderului suprem, Mir-Hejazi este implicat în chestiuni sensibile: supravegherea protestelor interne, coordonarea măsurilor de represiune, monitorizarea aparatelor de securitate. De exemplu, a fost implicat (conform organizațiilor de drepturile omului) în politicile de reprimare după alegerile din 2009 din Iran.
Are influență în politica externă şi strategică. Deși Mir-Hejazi nu este public profilat ca un comandant de teren, rolul său din biroul liderului suprem îl plasează în centrul deciziilor privind securitatea regională a Iranului: cooperarea cu miliţii externe, sprijinul pentru proxi-forces, coordonarea între IRGC şi serviciile de informații. Mir-Hejazi este inclus de UEpe lista persoanelor sancționate în aprilie 2012 pentru rolul său în reprimarea protestelor interne.
SUA l-au inclus și ele pe lista de sancțiuni a Trezoreriei sub Programul HR (drepturile omului) pentru implicare în abuzuri sistemice.
Conform relatărilor recente, Ali Asghar Hejazi a fost implicat în negocieri secrete cu Rusia pentru un posibil traseu de evacuare în cazul unei crize majore între Iran şi Israel. Există puține informații deschise despre biografia sa completă şi activitățile interne exacte, deoarece funcția lui implică operarea în mare parte „în umbră” – acest lucru e confirmat de articole de analiză care îl descriu ca „actor-cheie dar puțin vizibil în Vest”. Ali Asghar Hejazi este unul dintre cei mai influenți oficiali ai sistemului de putere din Iran, cu un rol central în legătura dintre liderul suprem şi structurile de securitate. Prin poziția sa, are un impact major asupra politicilor interne (securitate, reprimare, intelligence) şi asupra strategiei externe. Pentru actorii internaționali, monitorizarea lui Mir-Hejazi ofer indicii importante despre modul de funcționare al sistemului în mare parte enigmatic al Republicii Islamice. Cei doi Ali Asghar Hejazi și generalul Mohammad Pakpour conduc Iranul la ora actuală. Urmează momente interesante!
Se încarcă comentariile...
