Video Alimentul la modă și precauțiile pentru persoanele care au probleme cu tiroida. „Consumul în exces poate avea efecte negative”
0Un aliment din ce în ce mai des folosit și în dieta românilor ar trebui consumat cu precauție dacă știm că avem probleme legate de glanda tiroidă. Un medic endocrinolog explică la ce să fim atenți.

Preparatele din soia, căci despre acest aliment este vorba, populare în Asia, au fost adoptate și în vest datorită unor beneficii sugerate pentru starea de sănătate, notează medicul endocrinolog Ruxandra Dobrescu pe pagina sa de Facebook de pe care împărtășește pacienților informații și sfaturi utile pentru sănătate.
Soia a devenit populară pentru proteinele care conțin aminoacizii esențiali pentru sinteza proteică în mușchi și alte țesuturi, reprezentând o alternativă bună la dieta de tip animal. „Din acest motiv sunt folosite mult în dietele de tip vegetarian și în perioadele de post”, arată medicul.
Isoflavonele, care reprezintă un tip de fitoestrogeni, sau „estrogeni din plante”, pot produce la nivelul organismului unele efecte de tip estrogenic sau anti-estrogenic, în funcție de receptorii de care se leagă.
Care sunt potențialele beneficii
„Beneficiile posibile legate de consumul de soia (încă neconfirmate cu siguranță!) se referă la ameliorarea simptomelor neurovegetative legate de menopauză (valuri de căldură, transpirații), protecție împotriva osteoporozei, a bolilor de inimă, diabetului și cancerului de sân”, explică medicul. Consumul exagerat nu este însă lipsit de riscuri, dr. Dobrescu atrăgând atenția că fitoestrogenii pot acționa ca disruptori endocrini, tulburând activitatea sistemului nostru endocrin. „De exemplu, consumul în exces poate duce la creșterea de țesut mamar (adică ginecomastie) la băieți”, notează medicul.
Soia ar trebui consumată cu și mai mare precauție de persoanele diagnosticate cu afecțiuni ale glandei tiroide. Medicul Ruxandra Dobrescu precizează că în condiții de deficit de iod, isoflavonele din soia inhibă tiroid-peroxidaza, o enzimă importantă pentru sinteza de hormoni tiroidieni. De asemenea, preparatele din soia pot scădea absorbția hormonilor tiroidieni din Euthyrox, tratamentul folosit de persoanele cu afecțiuni ale glandei tiroide.
„Deci dacă luăm Euthirox trebuie să nu consumăm soia cel puțin 4 ore după administrarea tratamentului”, atrage atenția medicul, concluzionând că soia este bună consumată cu moderație și dacă avem grijă să avem suficient iod în dietă, iar în cazul în care urmăm un tratament cu Euthyrox trebuie să așteptăm să treacă patru ore între administrarea tratamentului și consumul de soia.
Consumul de nuci și efectul asupra tiroidei
Medicul abordează într-un video și alte mituri legate de consumul diverselor alimente în cazul pacienților cu afecțiuni ale tiroidei.
Îngrijorarea multor pacienți este că nucile ar conține o cantitate prea mare de iod, situație problematică pentru pacienții cu tiroidită autoimună. Medicul îi liniștește pe pacienți, explicând că nu se poate ajunge la exces de iod consumând nuci pentru motivul simplu că iodul se găsește în nucile verzi, iar pentru a ajunge la o cantitate mare ar fi nevoie de un consum „industrial” de dulceață de nuci verzi, de exemplu.
Prin urmare, consumul de miez de nucă este sigur, însă nucile, altfel un aliment foarte valoros, trebuie consumate cu moderație. „Singura observație se referă la faptul că pare că dacă consumăm nuci repede după ce am înghițit tableta de levotiroxină, adică Euthirox, pe care o folosesc persoanele cu hipotiroidie, nucile astea, probabil prin fibrele pe care le conțin, par să încetinească absorbția de Euthirox. Adică e bine să nu mâncăm nuci la micul dejun, sau oricum să treacă câteva ore de când am înghițit pastila de Euthirox și până când am mâncat nuci. Altfel, nucile sunt un aliment foarte sănătos și conțin o grămadă de lucruri bune, așa că e bine să nu le excludem din alimentație”, a precizat medicul.
Și despre alimentele crucifere – varză, brocoli, conopidă, varza de Bruxelles, kale, gulie - circulă mituri. Tradițional aceste alimente erau considerate ca fiind „gușogene”, adică legume care în timp pot să ducă la creșterea dimensiunilor tiroidei. De fapt, aceste legume par să conțină tiocianați, substanțe care împiedică captarea iodului din sânge. Împiedicând captarea iodului, fac ca iodul pe care îl are organismul să nu fie ușor disponibil tiroidei pentru sinteza de hormoni tiroidieni, explică dr. Dobrescu. Problema apare mai ales în consumul excesiv de astfel de legume și în condițiile în care este vorba de un deficit important de iod.
„Cât timp avem în alimentație un raport corect de iod, adică cât timp mâncăm echilibrat și cât timp folosim sare iodată, care e foarte importantă în țara noastră, ca de altfel în multe țări din lumea asta pentru corectarea deficitului de iod, legumele crucifere nu reprezintă, în zilele noastre, o problemă atât de importantă. Ca să scădem și mai mult riscul pentru această interferență, și mai bine ar fi să consumăm aceste legume gătite, pentru că prin gătire se inactivează enzima care împiedică captarea iodului de către tiroidă”, a explicat dr. Dobrescu.
Cât despre dieta fără gluten, și aceasta din ce în ce mai populară, în special printre persoanele care află că au tiroidită autoimună, ar trebui de asemenea lămurite câteva lucruri.
Doar aproximativ 10% din persoanele care suferă de tiroidită autoimună pot să asocieze boală celiacă, care reprezintă o intoleranță la gluten.
„Aceste persoane au nevoie de o dietă fără gluten pentru că glutenul din cereale face să se exacerbeze fenomenele autoimune de la nivelul tubului digestiv și s-a dovedit că dieta fărăgluten este foarte importantă atât pentru a contracara efectele, adică malabsorbția care apare la consumul de gluten, (...) și poate să scadă aparent și nivelul de anticorpi anti-tiroidieni la persoanele cu tiroidită autoimună care asociază boală celiacă. Deci logic și rațional este ca atunci când aflăm că avem o tiroidită autoimună să avem cumva ochii deschiși și mintea deschisă către posibilitatea ca această tirodită autoimună să se asocieze și cu alte boli autoimune, inclusiv cu boală celiacă. Dacă avem dubii sau dacă avem indicii că ar putea fi vorba și de o inteleranță la gluten, atunci testăm, verificăm anticorpii specifici pentru boală celiacă și dacă aceștia se dovedesc pozitiv, deci dacă pare că vorbim într-adevăr de o intoleranță la gluten, atunci da, dieta fără gluten este importantă”, a întărit dr. Dobrescu.























































