Interviu DW: Suveranismul, confiscat de AUR, SOS și POT

Ioan Stanomir, profesor universitar doctor, expert în constituționalism, explică pentru DW ce este „suveranismul“ și cum se folosesc partidele extremiste din România de această etichetă.

Ioan Stanomir pentru DW: "Politicile radicale nu pot oferi soluții"

Cum își ascund, sub eticheta "suveranismului", partidele extremiste din România conspiraționismul, simpatia față de Federația Rusă, antisemitismul, xenofobia și dimensiunile totalitare? Profesorul universitar Ioan Stanomir, expert în constituționalism, a acordat Deutsche Welle un interviu pe această temă. 

DW: Domnule Ioan Stanomir, vă propun mai întâi să definiți termenul de „suveraniști“, pe care și-l arogă partidele extremiste de pe scena politică din România. 

Ioan Stanomir: Termenul a intrat de ceva vreme în vocabularul politic european. Este un termen care vizează de fapt confiscarea unei teme foarte importante pentru națiunile noastre, anume suveranitatea. Sub eticheta de suveranism putem identifica câteva dimensiuni politice, dacă privim, de exemplu, la unele partide precum SOS-România, POT și într-o mai mică măsură la AUR. Putem identifica izolaționism, conspiraționism, simpatie față de Federația Rusă. Putem identifica antisemitism, xenofobie și dimensiuni totalitare. Astfel că, de fapt, sub termenul de suveranism se ascunde un întreg laborator ideologic care vizează recuperarea unor teme ale dreptei și ale stângii radicale.

Partidele extremiste AUR, SOS și POT se autodefinesc partide suveraniste. Suveranismul nu e în contradicție cu extremismul, cu izolaționismul, cu populismul?

În primul și în primul rând trebuie să amintim un lucru elementar. Poporul român este suveran și își exercită suveranitatea prin reprezentanții săi și prin referendum. Aducând în față termenii din Constituție, înseamnă că noi ne exercităm suveranitatea alegând parlamentarii, alegând președintele și votând la referendum.

România, ca toate țările UE, a acceptat prin tratatele de aderare „suveranitatea limitată“. Pe acest aspect se bazează retorica partidelor extremiste?

Această suveranitate nu este cu nimic știrbită de aderarea la Uniunea Europeană și la NATO. Dimpotrivă. Aș spune că abia acum ne dăm măsura întregii noastre suveranități, colaborând cu națiunile europene și cu cele nord-americane în cadrul unui parteneriat fără precedent în istoria noastră modernă.

Suveraniștii sunt împotriva imigranților, dar și împotriva minorităților etnice, religioase, sexuale. De unde vine această atitudine revanșardă, care în unele cazuri se transformă în ură?

Un tip de politică radicală trebuie să-și găsească inamici, și de obicei se fac extrapolări de natură să identifice în cadrul societăților acei inamici care trebuie combătuți. Politicile radicale nu pot oferi soluții. Radicalismul în general nu oferă soluții, ci doar le agravează. Cred că există întotdeauna o cale de mijloc, iar această cale de mijloc nu este în nici un fel o cale a stigmatizării și a dezunirii. Dimpotrivă, trebuie să fie o cale a apărării cetățeniei, a apărării valorilor democratice, a descurajării oricărei forme de segregare în interiorul societății pe temeiuri religioase, a combaterii islamismului și antisemitismului. Cred că acestea sunt imperativele momentului nostru.

Partidele care-și spun suveraniste sunt categoric împotriva globalizării. Cum explicați această reverberație a populismului în rândul unei mari părți a societății?

Sigur, există o tensiune pe care o resimt foarte multe comunități și trebuie să fim foarte atenți la nuanțe. Au existat și perdanți ai acestei globalizări. Acestor perdanți trebuie să ne adresăm în egală măsură nu folosind un vocabular disprețuitor, ci încercând să le înțelegem temerile și neliniștile. Și cred că datoria politicienilor echilibrați și lucizi este să găsească un tip de comunicare adecvat cu care să înlăture fricile și să construiască punți de comunicare.

Votanții partidelor extremiste, care-și spun suveraniste, înțeleg oare acest concept? Am observat că și unii politicieni și unii jurnaliști folosesc impropriu termenul atunci când se referă la partidele extremiste.

În primul rând, cetățenii nu trebuie tratați ca niște copii. Cetățenii trebuie să facă parte dintr-o conversație susținută, pe care politicienii și statul trebuie s-o inițieze. Dacă în societatea noastră au apărut fracturi, aceste fracturi se datorează tăcerii vinovate a președintelui României din ultimii cinci ani, ca să dau doar un exemplu, încât noi avem o singură datorie, aceea de a vorbi răspicat despre valorile care ne definesc și de a încerca să explicăm aceste valori compatrioților noștri.

Cum se raportează partidele AUR, SOS și POT la Constituție? Am asistat la gesturi ale unor lideri care au deraiat de la ordinea constituțională.

Aceste partide propun un tip de politică ce duce întotdeauna la apariția unor conflicte. Ele se hrănesc din conflicte și folosesc conflictele deja existente pentru a hrăni conflicte imaginare. Dacă privim, de exemplu, la doamna Diana Șoșoacă, domnia-sa este, simultan, admiratoarea lui Corneliu Zelea-Codreanu și a lui Nicolae Ceaușescu. Numitorul comun al acestor două personalități teribile ale secolului XX este etnocentrismul, xenofobia și vocația totalitară. V-am dat un exemplu pentru a fi foarte bine înțeles.

Ioan Stanomir este profesor universitar doctor la Facultatea de Științe Politice din cadrul Universității din București, membru titular al Centrului Fundamenta Politica, expert în constituționalismul comparat și în istoria ideilor politice conservatoare. 

George Arun - Deutsche Welle