Interviu / Ambasadorul Israelului: Suntem hotărâți să eradicăm Hamas în Gaza

Atacul terorist comis de Hamas în data de 7 octombrie 2023 schimbă dinamicile de securitate regională în Orientul Mijlociu. Despre acest lucru, dar și despre relațiile Tel Avivului cu statele arabe și posibilitatea escaladării unui conflict armat cu Hezbollah în viitorul apropiat, am dialogat într-un nou amplu interviu cu ES Reuven Azar, ambasadorul statului Israel în România.

Excelență, au trecut mai bine de 4 luni de la atacul terorist din 7 octombrie 2023. În ce stadiu se află statul Israel acum? Care este strategia militară folosită acum în Gaza?

La patru luni de la atacul Hamas, rămânem perserverenți obiectivelor pe care ni le-am stabilit de la bun început, și anume eradicarea structurii militare a Hamas și recuperarea ostaticilor, în același timp asigurându-ne ca Hamas să nu se regrupeze și să nu își poată reconstrui această capacitate de care a dispus până acum.

Asta este exact ceea ce face Israel. De fapt, putem spune că am reușit în proporție de 70% - 75% să ne îndeplinim obiectivul privind eliminarea aparatului militar al Hamas. Vorbim despre una dintre cele mai mari provocări reprezentată de războiul urban cu care ne-am confruntat de la începutul operațiunii în Gaza, și daca îmi permiteți, voi detalia. Ne aflăm într-o situație fără precedent în care avem un teritoriu cu populație densă, clădiri înalte și o uriașă infrastructură subterană, la care se adaugă acea parte a populației care nu dorește să părăsească zona. Ca să înțelegeți complexitatea situației, vă dau exemplu orașul Mosul din Irak, unde a fost nevoie de o operațiune care a durat nouă luni de zile pentru a elimina aproximativ 5.000 de teroriști. Și ne referim la un oraș cu aproximativ 1 milion de locuitori, însă în Fâșia Gaza avem o populație de 2 milioane de locuitori și în jur de 30.000 de teroriști care dispun de o infrastructură mult mai sofisticată. În aceste condiții, a trebuit să ne dezvoltăm metode și tehnici de luptă subterană, pentru ca la final, relativ vorbind, operațiunea să aibă un succes major cu un număr nu foarte mare de victime din rândul populației civile. Desigur, existența victimelor civile este un lucru tragic. Cu toate acestea, comparând scenariile cu cea mai mică asemănare, luând în calcul și complexitatea campaniei a cărei țintă au fost doar teroriștii, după îndelungi apeluri făcute populației de a părăsi zona, am reușit să evacuăm o mare parte dintre aceștia și astfel să reducem pe cât posibil pierderile civile, țintind teroriștii. Până la momentul de față, armata israeliană a eliminat aproape 18 sau 19 din cele 24 de batalioane Hamas, rămânând înca 4-5 batalioane în zona Rafah. Publicul israelian este, fără discuții, hotărât să elimine total amenințarea și capacitatea militară a Hamas pentru că a înțeles care este alternativa, și anume riscul ca o situație cum a fost atacul Hamas să se repete în viitor. De aceea, indiferent cât timp va dura, sau dacă un acord privind eliberarea ostaticilor va fi obținut înainte sau după operațiunea din Rafah și va duce la încetarea războiului pentru 6 săptămâni, în orice caz, intenția noastră este clară și anume de a înlătura definitiv tot ce a rămas din organizația teroristă.  

De altfel, componenta strategică a operațiunii include și distrugerea tunelurilor pe care Hamas le folosește pentru traficul ilegal de arme din Egipt. De aceea, este foarte important ca Isrelul să își ducă la bun sfârșit obiectivele operațiunii în Fâșia Gaza și să își aducă înapoi ostaticii.

Există posibilitatea ca Hamas să beneficieze în această perioadă de sprijin logistic extern?

Nu cred că este ușor pentru Hamas să obțină sprijin logistic în momentul de față. Sigur, pot folosi încă tunelurile subterane pentru contrabandă, aceleași tuneluri despre care credem că au fost folosite de câțiva lideri teroriști pentru a fugi în Egipt. Vrem să ne asigurăm că vom distruge întreaga infrastructură Hamas. Să nu uităm că nu vorbim doar despre tuneluri, ne referim și la capabilitățile de comandă și control ale organizației teroriste, precum și la fabricile de rachete.

De aceea, este important ca Israelul să elimine complet infrastructura teroristă din Gaza și să împiedice orice posibilitate de reconstruire a acesteia, ceea ce înseamnă menținerea  controlului asupra unei părți a regiunii de către Israel chiar și după încheierea războiului, așa cum am procedat și în teritoriile  din Cisiordania, acolo unde acționăm în permanență pentru a împiedica multiplele inițiative ale Hamas de a produce capabilități militare, explozibili, de a face contrabandă, de a construi fabrici de rachete inclusiv balistice.

Acest lucru dorim să facem și în Gaza pentru a nu ne mai confrunta cu o astfel de situație pe viitor.

De ce nu s-a ajuns până acum la un acord privind eliberarea ostaticilor?

Pentru că Hamas are așteptări nerealiste, și negociază ca și cum ei vor rămâne jucători legitimi în regiune, lucru care nu se va întâmpla. În prima etapă a acordului, ei au crezut probabil că vor pune presiune internațională asupra Israelului și că, în acest fel, Israelul va opri  incursiunea militară, dar s-au înșelat. După cum am văzut cu toții, nu doar Statele Unite ci și Europa au militat pentru încetarea focului doar după ce gruparea Hamas va fi eradicată. Vedem, așadar, la nivel internațional un consens privind eliminarea grupării teroriste Hamas din Gaza, lucru care va dura mai mult timp, chiar luni de zile, însă suntem complet hotărâți să o facem.

Africa de Sud solicită Curții Internaționale de Justiție (CIJ) să ia în considerare posibilitatea de a interveni în legătură cu planurile Israelului de a lansa un asalt în Rafah. Care este poziția țării Dvs?

În primul rând, după cum știm cu toții, ceea ce face Africa de Sud la CIJ reprezintă un abuz, iar a învinovăți și acuza Israelul de acte de genocid este absolut ridicol. Israel nu a comis și nu va comite vreodată acte de genocid.

Israel nu a încercat să distrugă populația palestiniană, lucru care este evident. Precizez că, în Fâșia Gaza, în 1984, exista o populație de nu mai puțin de 200.000 de locuitori, iar acum sunt aproximativ 2 milioane de locuitori. Este clar pentru toată lumea că nu am încercat niciodată să distrugem un popor, și nu facem asta nici acum. Ținta noastra este doar Hamas, dar din păcate, costul eliminării acestei grupări teroriste este reprezentat de victimele civile întrucât această grupare folosește populația civilă drept scut uman. Este normal, ca membri ai Curții Internaționale de Justiție, să facem apel și să ne apărăm în fața Curții, iar dacă analizați deciziile preliminare ale Curții, veți observa câteva aspecte intersante. În primul rând, Curtea a condamnat atacul terorist din 7 octombrie. În al doilea rând, CJI nu a cerut încetarea focului iar în al treilea rând, CJI a cerut eliberarea imediată a ostaticilor.

Toate cerințele CJI prevedeau măsuri pe care Isrealul le lua oricum, în special, în domeniul umanitar. Am permis facilitarea accesului umanitar, verificând și autorizând sute de camioane ce vin zilnic de la comunitatea internațională cu alimente pentru populația din Gaza, oferind în același timp o trecere sigură pentru populația civilă, contrar acțiunilor Hamas. Firește că vom coopera cu CJI, chiar furnizându-le informații privind situația din Rafah.

Pentru noi este foarte important ca înainte de a începe orice operațiune de eliminare a infrastructurii teroriste Hamas din Gaza, să găsim soluții pentru evacuarea sigură a populației civile. Au fost deja elaborate planuri de evacuare a civililor în privința cărora ne consultăm atât cu SUA cât și cu comunitatea internațională.

În aceste condiții, această tentativă a Africii de Sud de a ne învinovăți de crime de război este absolut ridicolă. Chiar mai multe țări occidentale au condamnat gestul Africii de Sud, amintind aici declarațiile venite din Germania, Franța și multe alte state.

Ce a complicat intervenția din Gaza și care este situația actuală la granița cu Liban?

Este o bună întrebare tocmai pentru că înainte de a vorbi despre situația de la granița cu Liban, există câteva chestiuni legate de războiul din Gaza, privind în special modul de desfășurare a acestuia, asupra cărora nu s-a îndreptat prea mult atenția dar care merită să fie discutate.

Înainte de toate, principalul aspect se referă la succesul operațiunii Israelului de distrugere a infrastructurii Hamas în ciuda condițiilor dificile, dat fiind că ne aflăm în fața unui nou tip de război. Un război urban care nu s-a mai purtat niciodată până acum. Sunt mai mulți factori care au dus la succesul operațiunii, și aș menționa, în primul rând, buna cooperare între forțele israeliene terestre și cele aeriene care au reușit să țintească teroriștii Hamas minimizând numărul victimelor civile.

Trebuie să înțelegem modul de operare al oricărei grupări teroriste fie că este vorba despre Hamas sau Jihadul Islamic Palestinian, care acționează de fapt deghizați în civili. Aceștia atacă soldații israelieni după care abandonează armele și se ascund în rândul populației civile.. Este o provocare pentru forțele israeliene.

Pe langă asta, datorită sistemului puternic de apărare al tancurilor din posesia armatei israeliene, acestea nu au fost lovite de bombardamentele Hamas cu rachete antitanc, ceea ce a permis forțelor israeliene să înainteze în Fășia Gaza spre deosebire de situația războiului dintre forțele ucrainene și cele ruse. În ciuda eșecului colosal al serviciilor israeliene de intelligence privind atacul din 7 octombrie, forțele militare și de apărare terestră au demonstrat că pot manevra situația în Fâșia Gaza, îndeplinindu-și cu succes datoria.

Acum a devenit tot mai clar atât pentru oamenii din Gaza cât și pentru restul comunității internaționale că Israelul este capabil să distrugă gruparea Hamas, cu toate că multora li se părea imposibil.  

Desigur, evoluția din Gaza influențează ce se întâmplă la granița de nord. Cu ajutorul Iranului care a susținut permanent grupările teroriste, se plănuia orchestrarea unei presiuni internaționale care să stopeze acțiunea militară israeliană.

Israelul a fost în continuare atacat de Hezbollah, de grupări din Irak, Siria sau Yemen, și la acestea se adaugă și atacurile grupării Houthi asupra navelor comerciale israeliene și internaționale, tot sub îndrumarea Iranului. Toate acestea cu scopul de a opri Israelul din operațiunea sa de eliminare a Hamas. Trebuie să înțelegeți de unde această pornire de a stopa Israelul din a distruge gruparea. Iranienii au investit zeci de miliarde de dolari în construirea grupului terorist Hamas, cu costuri finale ajungând până la sute de miliarde de dolari, iar distrugerea lui de către Israel este un lucru dureros pentru Iran. Mai mult decât atât, acest lucru ar putea pune Iranul în fața unui precedent problematic din punctul lor de vedere. Dacă priviți înapoi la ultimele două decade, vedem un timp în care Iranul și-a construit toate capabilitățile fără a fi confruntat. De exemplu, după retragerea SUA din Irak, am observat sporirea puterii așa numitelor miliții Shia, care au devenit tot mai puternice, și s-au înarmat cu rachete inclusiv balistice, dezvoltându-și în același timp chiar și capacitatea de le produce. Acest lucru este fără precedent în istoria milițiilor și organizațiilor teroriste care au capabilități pe care nici măcar unele armate convenționale nu le au. Spre exemplu, priviți cazul Houthi din Yemen.

Iar acum, dintr-odată, unul dintre aceste brațe ale Iranului este complet demolat, ceea ce înseamnă că inclusiv strategia sa agresivă poate fi contracarată. Această atitudine este foarte importantă în lupta împotriva Iranului. De aceea, insistă să pună presiune deși nu vor să conducă totuși la o escaladare militară în regiune.

Cu toate acestea, Iranul continuă prin diverse forme să acționeze, incluzând aici și chestiunea Libanului. Israelul a transmis foarte clar libanezilor și Hezbollah că, deși nu dorește o escaladare a conflictului de la graniță, nu vom continua să acceptăm o situație în care să existe schimburi de focuri între noi. Am reușit până acum să ucidem aproximativ 300 de teroriști Hezbollah, lovindu-le în același timp infrastructura. Ceea ce încercăm să facem este să îi îndepărtăm de la graniță, în acest sens, purtându-se negocieri cu leadership-ul SUA în vederea retragerii, după încetarea războiului  cu respectarea prevederilor Rezoluției 1701 a Consiliului de Securitate ONU. Situația în nord trebuie să se schimbe nu doar prin mijloace militare, ci și prin acord diplomatic, iar dacă guvernul libanez nu acceptă calea diplomatică, atunci Israelul își rezervă dreptul de a acționa militar.

Exista posibilitatea unei intervenții terestre  împotriva Hezbollah ?

Există două fețe ale monedei. În primul rând, este foarte clar, cel puțin pentru populația israeliană că nu va accepta ca după eliminarea Hamas, Hezbollah să o înlocuiască pe aceasta. Nu vrem să se repete o situație a unui atac surpriză orchestrat de forțele speciale Radwan ale Hezbollah, și de aceea dorim ca trupele Radwan să fie împinse departe de granița noastră. Suntem pregătiți să negociem aceste condiții, însă dacă negocierile vor eșua, vom acționa în consecință.

Liderul Hezbollah a afirmat că doar o încetare a focurilor în Gaza va opri și atacurile de la granița cu statul libanez. Cum comentați afirmația?

Cred că este foarte important pentru liderii Hezbollah să își arate susținerea pentru Hamas, dar putem sesiza ipocrizia acestora. În contextul în care gruparea Hamas este distrusă, Hezbollah este reținută în acțiunile sale, fiind constrânsă de mai mulți factori. Pe de o parte sunt descurajați de acțiunile noastre, dar sunt împiedicați și de iranieni, cât și de presiunile politice interne cu care se confruntă în interiorul Libanului pentru că populația libaneză nu dorește să suporte aceleași consecințe pe care populația din Gaza le suportă ca urmare a atacului Hamas.

Hamas și Hezbollah au susținerea unor rețele islamiste globale. Cât de puternice sunt aceste rețele în interiorul Uniunii Europene?

Din păcate, în interiorul Uniunii Europene există o rețea a grupărilor islamiste foarte puternică. În multe țări europene, atât Hamas cât și Hezbollah au fost capabile să folosească aceste rețele globale pentru a obține fonduri care, aparent, erau destinate cauzelor umanitare, dar care au ajuns, de fapt, fie în mod indirect sau direct, la aceste organizații teroriste. De aceea, este important ca Uniunea Europeană să impună sancțiuni mai dure împotriva Hamas, în completarea sancțiunilor deja adoptate în ultimele luni privind problema strângerii de fonduri pe care fiecare țară din UE ar trebui să o ia în considerare și să o monitorizeze cu mai multă atenție. Atunci când vorbim despre ajutorul financiar oferit populației palestiniene, am observat cu toții că Hamas abuzează de acest sprijin, multe dintre fondurile alocate ajungând la organizația teroristă. În acest sens, cred că este în interesul tuturor să ne asigurăm că banii privind ajutorul trimis de UE în Gaza nu vor ajunge în niciun mod la Hamas. Este un aspect relevant de luat în seamă, mai ales în contextul în care știm că în cadrul agenției ONU pentru refugiați – UNRWA care gestionează o parte din acești bani donați de UE, erau infiltrați, chiar în poziții cheie de leadership, teroriști Hamas, cum  a fost cazul liderului numărul doi din Hamas, angajat în funcția de inginer în cadrul UNRWA. Amintesc și exemplul jurnalistului de la publicația Al-Jazeera care s-a dovedit a fi agent operativ al Hamas. În lumina acestor evenimente care au arătat că Hamas găseste diverse modalități de a se infiltra și de a scurge fonduri pentru menținerea organizației, am recomandat țărilor Uniunii Europene să oprească furnizarea ajutorului oferit populației palestiniene prin intermediul UNRWA și să îl directioneze prin alte instituții.

România este una din țările care au reacționat cu celeritate în acest sens și au oprit plățile către UNRWA.

Referindu-ne la Uniunea Europeană, Înaltul Reprezentat al UE pentru afaceri externe,    Dl Borrell a sugerat ca SUA să înceteze înarmarea Israelului în contextul temerilor legate de asaltul plănuit în Rafah. Cum comentați aceste declarații?

Cred că poziția susținută de către Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe, Dl Borrell,  nu este în concordanță cu pozițiile statelor membre ale Uniunii. Prin urmare, nu putem lua în considerare afirmațiile sale dacă acestea nu sunt în armonie cu punctul de vedere comun al statelor UE.

Cum ar putea războiul din Gaza să influențeze strategiile de politică externă ale UE?

În primul rând, opinia publică a fost puternic influențată de acest război, iar optica publicului se poate schimba. Este adevărat că în câteva țări occidentale am asistat la demonstrații masive împotriva Israelului, pe care nu le putem ignora însă trebuie să le privim prin prisma componentei radicale a populației care a participat la aceste demonstrații, inclusiv acea parte radicală care a susținut Hamas și atrocitățile barbare comise de această grupare, lucru inacceptabil în ochii concetățenilor europeni pentru care aceste manifestații au fost văzute drept un semnal de trezire cu privire la pericolul răspândirii amenințării Hamas în Europa, dacă această grupare nu va fi înfrântă.

Prin urmare, opinia publică și-a canalizat sprijinul către Israel în lupta împotriva terorismului, iar acum vedem manifestații masive în acest sens. De asemenea, vedem sprijin și din partea instituțiilor europene pe care le-am amintit și mai devreme, care au adoptat decizii fără precedent. Deși nu pot ști în ce măsură vor fi adoptate decizii în privința problematicii radicalizării populației, cred totuși că aceste evoluții ar putea influența abordările politice interne ale fiecărei țări în ceea ce privește populațiile radicale din Europa. De un lucru putem fi siguri, faptul că oamenii s-au trezit cu privire la pericolele generate de radicalizarea populației, crescând totodată îngrijorarea creată de sprijinul Iranului acordat Rusiei în războiul împotriva Ucrainei, și influența acestuia în promovarea radicalizării în Europa. Unele țări au început să ia măsuri și să blocheze astfel de influențe prin diverse căi, fie financiar, fie prin interdicția impusă anumitor imami să predice în moschei. Toate aceste au scopul de a evita ca într-o bună zi să ne trezim cu tot mai mulți susținătoi ai unor cauze care pun în pericol binele comun.

În timpul discuției, ați făcut deja o scurtă analiză a situației din Orientul Mijlociu. Cum arată acum relațiile dintre Israel și țările arabe vecine?

După cum puteți observa, relațiile diplomatice dintre Israel și țările arabe nu au fost afectate pe fondul conflictului. Vă reamintesc că, spre deosebire de conflictele precedente, acum există relații diplomatice stabilite prin Acordurile Abraham, precum și acordurile cu țări precum Egipt și Iordania. Sigur că există o îngrijorare la nivel regional privind posibilele evoluții dar sunt state care deși nu pot afirma, înțeleg necesitatea eradicării Hamas.

Și după înrângerea Hamas vom continua lupta, căci celelalte brațe înarmate ale Iranului vor continua să opereze, iar întrebarea care se ridică vizează acțiunile viitoare ale Israelului, SUA, țărilor NATO pentru a ne apăra împotriva acestei agresiuni. Ca rezultat al Acordurilor Abraham, Israelul a fost mutat de la o perspectivă americană către CENTCOM, ceea ce înseamnă că toate operațiunile militare ale SUA în Orientul Mijlociu sunt coordonate împreună cu Israel și partenerii arabi, și nu în mod separat.

Asta face posibilă o mai bună coordonare în scopul menținerii stabilității în regiune. Sub umbrela americană, multe lucruri pot fi posibile , inclusiv normalizarea relațiilor cu Arabia Saudită.

Puteți să transmiteți un mesaj cititorilor noștri români cu privire la situația actuală și de ce ar trebui ca aceștia să susțină Israelul?

Cred că publicul român a înțeles că forțele barbare trebuie confruntate. Românii susțin Israelul și victoria sa, militând pentru eliberarea ostaticilor. Cu toate acestea, poate că o parte a populației nu este încă conștientă de maniera cinică prin care Hamas și alte organizații teroriste abuzează de decența oamenilor din Occident. În lumina libertății de exprimare promovate de Occident, acești teroriști se folosesc de mijloacele de comunicare pentru a răspândi temele agendelor și ideologiei lor radicale. Mai mult, abuzează de toate principiile noastre morale în care credem, pătrunzând fără scrupule în zonele morale tabu pentru noi, folosind spitalele drept adăpost pentru infrastructura lor militară, ambulanțe pentru a transfera teroriștii, școli drept refugiu. Astfel, au creat un întreg sistem abuzând de principiile noastre care au în centru democrația, valorile umane, statul de drept, și pe care ei le folosesc drept avantaje pentru câștigul lor în acest război și împotriva noastră. Nu este un război împotriva Israelului, ci un război împotriva Occidentului, un atac împotriva eforturilor umanității din ultimele secole de a face această lume un loc mai bun. De aceea trebuie ca lumea să conștientizeze că acest flagel ne afectează pe toți.