Încep marile negocieri geostrategice: harta la zi pentru lumea de mâine
0Acum a venit timpul ca super-puterile să înceapă să-și etaleze atuurile de putere și să arate, fiecare din punctul său de vedere, care sunt atuurile de care dispun, să anunțe cele pe care vor să le folosească și să enunțe cadrul general, trasând regulile privind limitele și, poate cel mai important dintre toate, ambițiile care se confirmă pentru etapa următoare.
Se confruntă cele două lumi Est/Vest revenite deja la un sistem profund polarizat, după modelul nefericit al Războiului Rece, dar aflate acum într-o situație geo-strategică mult mai complicată decât atunci deoarece cu mult mai dificilă este competiția pentru supraviețuire economică și succesul nu mai este garantat doar de superioritatea militară.
În consecință, ofertele prezente pe piața globală de putere se diversifică și devin din ce în ce mai comprehensive pe măsură ce este clar că se conturează ca ineluctabile noi sisteme de alianțe care-și pregătesc un statut operativ-ofensiv. Ambițiile sunt enorme de fiecare parte, pe măsura ambițiilor și a mizelor pe care le reprezintă redefinirea hărții globale de putere și influență. Chiar dacă este încă devreme pentru a anticipa deciziile care se vor lua la următorul Summit din august, iată cu arată prima dintre aceste hărți, așa cum s-ar trasa după ce toate sau o parte dintre țările care au cerut aderarea la BRICS pot primi statutul de membru, încheind astfel etapa unor negocieri care, în unele cazuri, durează de mai mult timp:
În același timp, mai există și o variantă mai extinsă a hărții respective, rezultat al încheierii unor MOU (memorandum of understanding) între China și diverse țări privind diverse proiecte incluse în Noul Drum al Mătăsii:
Harta este limpede și intenția care stă la bază este astfel de finită de Ursula von den Leyen, Președintele Comisiei Europe: „Obiectivul Partidului Comunist Chinez este de a schimba ordinea internațională, cu China în centrul ei”. Așa stând lucrurile, să ne așteptăm ca UE să se alăture necondiționat frontului american și atitudinii din ce în ce mai ostile transmise de Washington către Beijing?
Nici pe departe. Mesajul european este acum extrem, extrem de atent formulat pentru a lăsa cât mai multe porți deschise căci, spunea ieri președinta CE, o „distanțare” de China „nu este nici viabilă și nici în interesul Europei”:
„...relațiile noastre nu sunt nici în alb și nici în negru, așa cum nu este nici răspunsul nostru. Iată de ce trebuie să ne concentrăm asupra reducerii riscurilor și nu asupra distanțării...Relația noastră este mult prea importantă pentru a putea fi primejduită și pentru a nu defini angajamentul unui angajament sănătos”.
Mesajul este clar și, în opinia mea, se adresează în aceeași măsură către China și către SUA, tocmai pentru a lansa avertismentul că Europa – în anumite condiții negociate – dorește să-și continue ambițiile de afirmare pe scena internațională ca actor major individuală de putere. Pentru ca lucrurile să fie și mai limpezi, după ce a a epuizat subiectul Ucraina cu un mesaj foarte corect politic privind necesitatea de a susține independența și suveranitatea acestei țări și de chema China să nu susțină militar Rusia în conflict, președinta CE a trecut la al doilea mesaj. A făcut lista sectoarelor economice strategice pentru UE și primejdia absolut reală pe care o prezintă o dependență mult prea ridicată, mai ales în sectorul materiilor prime necesare tehnologiilor de vârf care să fie folosite în implantarea proiectelor „decarbonizare totală a economiei UE”: trebuie să ne pregătim pentru o recentrare asupra subiectelor cele mai importante și să ne adaptăm strategica față de China în raport cu modul în care pare să evolueze Partidul Comunist Chinez”.
Foarte interesantă remarcă în contextul în care, cel puțin previzibil pentru o destul de lungă perioadă, situația internă din SUA care se apropie de o criză socială reală după inculparea -pentru prima oară în istorie – a unui fost președinte, este posibil să declanșeze mișcări violente la care să se asocieze multiplele miliții sudiste, ar putea să lase mai puțin timp decidenților de la Washington pentru discuția despre angajamente externe costisitoare.
Să fie oare și un semn că, în anumite condiții foarte clare negociate acum și perfectate cu ocazia viitorului Summit UE-China din toamna viitoare, ar fi posibil un avans oarecare în privința ratificării Acordului comercial comprehensiv de liber schimb deja încheiat cu China? Există voci în acest sens, mai ales din partea sectorului industrial care, după ce au analizat perspectivele deschise de prima hartă pe care v-am prezentat-o, spun că noua formulă BRICS ar crea o nouă entitate cu un PIB potențial cu 30% mai mare decât al SUA în condițiile în care țările respective ar forma cea mai mare piață globală de desfacere, cu peste 5)% din populația lumii și controlând aproape totalitatea resurselor minerale strategice sau 60% din rezervele totale de gaz natural.
Să așteptăm semnalele de la Bruxelle, căci nu cred că ar fi posibil sau normal ca cineva să se aștepte de la politicienii noștri sau de la ministrul nostru de externe să se pronunțe pe asemenea subiecte neinteresante deoarece, după cum știți, pentru noi ele nu există. Drept care să decidă ei că în țările lor există industrie extractivă și performanță tehnologică în așteptare și bătălii angajate pentru supraviețuire.
Se încarcă comentariile...
