Încă un președinte independent în UE: Cipru
0„Se îngroașă gluma cu independenții!” ar putea fi o expresie colocvială pe deplin adevărată. În cele 27 de state ale Uniunii Europene în ultimii doi ani au devenit președinți ai republicilor 4 independenți: Italia, Austria, Republica Cehă și, acum, Cipru.
Am expus aici și aici motivele pentru care în țări precum Austria și Cehia au obținut suportul popular majoritar candidați care, fără a fi apărut „din spuma mării”, au fost aleși pentru că au depășit clivajele politice din societate.
Câștigătorul alegerilor prezidențiale din Cipru, Nikos Christodoulides (49 de ani), are o traiectorie politică interesantă. A studiat la New York iar din 1999 a devenit diplomat de carieră. A avut și o scurtă incursiune în viața universitară, fiind istoric. Între 2014-2018 a fost purtător de cuvânt al guvernului, ulterior ministru de Externe (2018-2022). În ianuarie 2022 a anunțat că dorește să candideze la președinția Ciprului, însă nu avea susținerea partidului din care provenea (Întrunirea Democratică, de orientare conservatoare), motiv pentru care a demisionat din funcția de ministru. Partidul din partea căruia a fost ministru l-a considerat „trădător”. În anul 2022 și-a consolidat profilul de om politic independent, mizând pe alegătorii care doreau o atitudine mai dură față de turcii ciprioți.
Christodoulides l-a învins în turul al doilea pe un alt candidat cu experiență diplomatică importantă, Andreas Mavroyiannis, sprijinit de partidele de stânga, care s-a declarat de asemenea „independent”. În turul al doilea de scrutin diferența dintre cei doi candidați a fost de sub 20.000 de voturi. Principalul perdant al alegerilor prezidențiale cipriote a fost Averof Neofytou, președintele partidului de guvernământ, Întrunirea Democratică, acesta clasându-se pe locul al treilea în primul tur de scrutin. Neofytou pleca la începutul cursei prezidențiale din poziția de favorit, fiind sprijinit de președintele în funcție, partidul de guvernământ și o parte semnificativă a presei cipriote. Cu toate acestea, a pierdut!
După patru cazuri de președinți din Uniunea Europeană care au fost (re)aleși în funcție pentru calitatea de „independenți”, ținând cont de specificul politicii naționale din Italia, Austria, Cehia și Cipru, putem extrage câteva concluzii, care conturează un trend în politica europeană:
1. democrația se află într-o criză profundă, manifestată prin încrederea scăzută în partidele politice, polarizare ideologică și insatisfacția față de soluțiile politice tradiționale;
2. rețelele sociale contribuie deopotrivă la adâncirea polarizării politice precum și la slăbirea influenței partidelor asupra electoratului propriu. În Cipru, o parte din alegătorii partidului Întrunirea Democratică au preferat să-l voteze pe Christodoulides, catalogat drept „Iuda” de către Averof Neofytou, președintele partidului;
3. alegătorii își doresc în fruntea statului persoane cu care să se poată identifica simbolic ușor, prin faptul că au calități politice și profesionale care să-i facă demni de funcția prezidențială. Niciunul dintre președinții aleși ca independenți nu a fost implicat în cazuri de corupție, toți au o carieră profesională respectabilă, inclusiv în domeniul academic (de exemplu, președinții Austriei și Italiei sunt foști profesori universitari). Cei patru președinți independenți sunt oameni cu experiență politică sau cu responsabilități de stat anterioare, dar fără a se remarca prin discursuri ideologizate, ceea ce a și permis depășirea barierelor electorale clasice ale partidelor.
În final, pentru cititorii din România, o întrebare este inevitabilă: va câștiga alegerile prezidențiale din 2024 tot un candidat independent, adică o persoană cu un profil politic și profesional care să refacă încrederea cetățenilor în politicieni?
Se încarcă comentariile...
