Încă o țară din Africa respinge violent moștenirea colonială franceză

Este vreodată târziu sau foarte târziu pentru revolta anti-colonială și transmiterea semnalului privind tăierea definitivă a legăturilor cu trecutul plin de amintirile rușinoase ale dependenței de metropolă?

Steagul Algeriei FOTO Shutterstock

Poate nimeni nu se mai aștepta ca, acum când în țările civilizate se fac proiecțiile pentru modelele de dezvoltare cu care se va intra în 2050, problema decolonizării să fie pusă din nou, la modul exemplar, revenind în actualitatea internațională într-un moment sensibil, la marginea mereu neliniștită a Mediteranei.

Iată:

În Algeria, legea 26-10 din 12 mai privitoare la condamnarea legală a perioadei colonizării franceze, a fost publicată pe 21 mai în Jurnal Oficial și a intrat în vigoare, introducând un vector enorm de tensiune în relația cu Franța și, mult mai important, dând semnul unei ruperi complete de un episod tragic care a durat între 14 iunie 1883 până în 5 iulie 1962.

Atenție la această formulare cu caracter excepțional: în termenii art.2 al legii, colonizarea franceză este definită ca fiind „crimă de stat” împotriva valorilor umane, politice, economice și culturale ale nației algeriene. Sunt enumerate 31 de infracțiuni grave considerate drept acțiuni criminale imprescriptibile legate de direct de perioada colonială precum crimele intenționate, atacurile împotriva populației civile, execuțiile extra-judiciare, tortura, deportările, violurile, sclavia sexuală experimentările chimice și efectuarea de teste nucleare.

Mărturii cumplite asupra perioadei respective și actelor incriminate sunt foarte multe. Cele mai recente sunt reunite în Raportul Stora https://www.vie-publique.fr/rapport/278186-rapport-stora-memoire-sur-la-colonisation-et-la-guerre-dalgerie (după numele autorului, istoricul Benjamin Stora) de 146 de pagini remis lui Macron în 2021 dar considerate prea diluate sau insuficiente. Mult prea puți, s-a spus dacă se iau în seamă cu adevărat mărturiile generalului Bugeaud asupra Colonizării Algegeriei https://archive.org/details/delacolonisation00buge/page/n4/mode/1up (cartea apărută în 18477, exemplar pentru a înțelege amploarea și diversitatea extremă a procedeelor violente aplicate în perioada respectivă: folosirea gazelor asfixiante împotriva populației civile, teribil fiind cazul refugiaților în grotele din regiunea Dahra.

În operațiunile militare pentru supunerea triburilor locale au fost distruse sate întregi și arse recoltele, iar unele surse istorice ale vremii afirmă că întreaga populație a Algeriei a fost redusă atunci la jumătate, adică de la 3 milioane s-a ajuns doar la 1,5 milioane de oameni... Există amintirea tragică a manifestațiilor de protest în favoarea independenței de după cel de-al Doilea Război Mondial, intervenția dură a trupelor franceze provocând mii de morți la Setif, Guelma sau Kherrata...În perioada Războiului din Algeria, trupele franceze au folosit întreaga tehnică militară modernă de care dispuneau dar, fapt incontestabil, a permis utilizarea pe scară largă a torturii împotriva militanților pentru independență, au procedat la arestări arbitrare și execuții extra-judiciare sumare.

Una dintre mărturiile cutremurătoare care trebuie citită pentru a înțelege amploarea evenimentelor este cea a generalului Aussere din 2001 care a vorbit despre folosirea generalizată a torturii și execuțiilor. Citiți vă rog cartea sa Services speciaux, Algerie 1955-1957: Mon temoignage sur la torture Ed. Perrin , confirmând asasinatul extra-judicar și al unor mari personalități algeriene ale vremii printre care avocatul Ali Boumedjel și a sindicalistului Larbi Ben M’hidi. Și mai trebuie spus că, urmare a mărturiilor sale, generalul a fost dat afară din armată, i s-a luat Legiunea de Onoare și a fost condamnat în Franța pentru „complicitate la apologia crimelor de război”...

În fine, se redeschide dezbaterii un alt subiect ultra-sensibil, efectele devastatoare asupra mediului și populației a celor 17 teste nucleare subterane și aeriene făcute de francezi în Sahara algeriană (la Reggane și In Ekker , estimările fiind că au provocat moartea a 42.000 de oameni, în plus față de cei rămași handicapați pe viață în urma radiațiilor.

După părerea mea, există însă o poveste https://musulmansenfrance.fr/lincroyable-histoire-des-cranes-algeriens-du-musee-de-lhomme/ care închide în ea întreaga oroare a crimelor perioadei coloniale și reminiscențelor lor în perioada contemporană.

În timpul revoltelor colonial, pedeapsa capitală pentru șefii mișcării era ceva obișnuit, capetele lor fiind păstrate după decapitare și s-a luat decizia să fie trimise în capitală, la Paris, unde au fost expuse la Musee de l’Homme, în perioada 1880-1881 https://histoirecoloniale.net/rubrique/la-societe-francaise-face-a-lheritage-de-son-passe-colonial/la-reconnaissance-du-passe-colonial/reconciliation-et-reparations/la-restitution-des-objets-et-restes-mortuaires-coloniaux/les-cranes-dalgeriens-au-musee-de-lhomme/ . Începând cu 2011, Algeria a tot cerut Franței restituirea totalității tragicelor relicve dintre care 31 au fost identificate, iar Franța a returnat în iulie 2020 doar 24 dintre ele.