În final, cu cine va dori să se alieze Liga Arabă? Cu G7 sau cu BRICS?

Întrebarea este foarte simplă și răspunsul va fi la fel de simplu, posibil să-l auzim până la finele acestei veri, iar de el va depinde configurația reală a noii ordini internaționale, posibil o combinație inedită  între vectori tradiționali d putere și nevoia de adaptare la noile provocări, de la cele climatic sau demografice la presiunile uriaș ale crizelor suprapuse și creșterea nemulțumirilor sociale odată cu reapariția amenințării sărăciei endemice.

Spre stupoarea multora, Liga Arabă a devenit foarte rapid, incredibil de rapid, un nou pol de putere pe scena mondială grație extensiei investițiilor făcute în cele mai profitabile sectoare din „lumea veche”, cea a foștilor ocupanți coloniali cărora le-au achiziționat deja sectoare întregi din cele mai profitabile sectoare, de la cele industriale și cercetare d vârf, la centrele educaționale sau echipele sportive simbol al gloriei naționale. Nu cu foarte mult timp în urmă, adevărat adânc în subteranele unde se duc negocierile discrete, se anunța că cele 22 de țări membre doreau să transmită câteva mesaje de forță privind reunificarea spațiului de putere al zonei, ceea ce, vizibil, a început prin reconcilierea incredibilă între Arabia Saudită și Iran mediată de China, urmată acum de revenirea Siriei în Liga Arabă, mișcare la fel de spectaculoasă, după 11 ani de absență, și izolare internațională a acestei țări care, în tot acest timp, s-a putut baza numai pe sprijinul Rusiei, Iranului și Turciei, beneficiind – spun unele surse – și de un aport al Chinei, mai nou extrem d interesată de coagularea unui teren ofertant care să stabilizeze ieșirea către Mediterana a uneia dintre terminațiile terestre dar și maritime ale Noului Drum al Mătăsii.

Discuția despre viitor, despre viitorul foarte apropiat, se face acum în raport cu opțiunea Ligii arabe către cele două mari oferte geo-politice existente acum, G7 și BRICS. Desigur, primul și cel mai evident capitol al oricărui raționament în constituie dimensiunea economică a celor două organizații și, de aici, capacitatea lor de a susține proiectele de dezvoltare ale țărilor care intră în orbita lor. Drept care are loc în acest moment o dispută -evident potențată politic – între analiștii economici și echipele de prospecțiuni globale care produc neîncetat statistici comparative pentru a susține sau motiva viitoare opțiuni naționale. Există nenumărate statistici de acest fel, dar, din ce în ce mai multe, dau un semnal care trebuie luat în seamă rezultat din comparația perspectivelor celor ouă organizații pe baza datelor oferite de FMI:

Dar numai acest de raportare este total insuficient deoarece, dincolo de dimensiunea strict economică posibil de cuprins în statistici, cel mai important element al schimbării este imposibil (încă) de cartografiat deoarece clivajul geo-politic care se anunță înseamnă, inevitabil o refacere a ordinii internaționale și asta va presupune, din c în ce mai probabil, restructurarea relațiilor internaționale și a alianțelor militare, economice și structurii organizaționale garantată prin arhitectura tratatelor semnate după finele celui de-al Doilea Război Mondial.

Opțiunea Ligii Arabe va avea rolul de motor pentru a determina pe mai departe acțiunea altor state africane și, eventual, se va putea lega de segmentul uriaș care se coagulează acum de China prin mobilizarea statelor din Asia Centrală în jurul proiectului mamut care este Noul Drum al Mătăsii. Totul este mișcare rapidă, așa cum este și efortul țărilor din G7 de a ține aproape măcar Uniunea Europeană și de a acționa împreună și pentru alte proiecte globale decât aprovizionarea cu arme a Ucrainei.

Nimeni nu este sigur că va reuși, dar toți marii actori implicați sunt sigur de succesul demersului lor. Nu ne rămâne decât dă așteptăm și, vorba președintelui nostru, să privim cu îngrijorare la ceea ce se întâmplă. Poate, până termină ei negocierile globale, se încheie și la noi târguiala pe scaune și înregistrăm succesul Rotativei. După aceea, cândva, când va vrea Dumnezeu, vom mai avea timp și energie pentru problemele secundare așa cum sunt cele despre care am vorbit până acum.

Păcat, deoarece acum se joacă marile cărți, adică se discută marile contracte, se redefinesc partenerii, cu fiecare țară care poate și știe cum s-o facă, etalând pachetul de cărți cu avantajele sale nu pentru momentul de acum, ci pentru ce va fi lumea de mâine.