Greșelile lui Bolojan și cine vrea să-l arunce peste bord
0Ilie Bolojan e primul șef de guvern liberal care cere un vot de încredere în interiorul partidului, fiindcă e hăituit de proprii oameni. Cei din jurul lui nu-l susțin cu entuziasm și nu-l apără când e nevoie.
Biroul Politic Național al PNL a dat un vot de încredere, ieri seară, pentru șeful liberalilor, premierul Ilie Bolojan, confirmând astfel sprijinul majoritar pentru liderul formațiunii: au fost înregistrate 47 de voturi „pentru” și 3 voturi „împotrivă”.
N-a existat nicio revoltă în PNL în perioada în care fostul lider liberal, Nicolae Ciucă, guverna cu PSD, inclusiv prin subordonare, și nimeni nu s-a supărat pe el în partid când jurnalista Emilia Șercan l-a acuzat de plagiat în teza sa de doctorat. Liberalii nu s-au supărat pe el nici după ce a ieșit la iveală că Nicolae Ciucă a intervenit în Justiție pentru a evita analizarea tezei sale de doctorat de o instanță universitară.
Ce-i deranjează pe liberali la Ilie Bolojan? Într-un sondaj de opinie publicat săptămâna trecută, PNL e cotat cu 18% (CURS, ianuarie 2026), față de 14%, cât a obținut la alegerile parlamentare din 2024, și 13%, cât apărea în toamnă (septembrie 2025, Avangarde). Încrederea în Ilie Bolojan, chiar înainte de preluarea funcției de prim-ministru, era de 42% (INSCOP, iunie 2025), între timp doar 23% mai au încredere în el (CURS, ianuarie 2026). Numai 40% dintre alegătorii liberali mai sunt de partea lui, în vreme ce 50% din votanții USR continuă să-l susțină (INSCOP, ianuarie 2026). Per total, peste 70% din populație nu-l mai agreează pe Bolojan. Liderul PSD, Sorin Grindeanu, are aceeași rată de neîncredere ca Ilie Bolojan, deși l-a criticat permanent pe primul ministru și măsurile guvernului.
Liberali preocupați mai ales de poziția lor în PNL
Liberalii care au început să-i facă opoziție pe față lui Ilie Bolojan nu sunt atât de preocupați de felul cum stă partidul, cât mai degrabă de poziția lor în PNL. Cei care au început rezistența în partid sunt oameni care nu l-au plăcut niciodată, care nu mai fac parte din jocul politic mare, care au pierdut poziții la vârful formațiunii sau care au fost mereu invidioși pe succesul lui Bolojan.
Ceilalți care continuă să se alinieze acestei tabere pe care o conduce Hubert Thuma, președintele Consiliului Județean Ilfov, amic politic al fostului șef SRI Eduard Hellvig, o fac fiindcă sunt nemulțumiți de ceea ce au primit ei din această guvernare. Silviu Mănăstire, fost secretar general adjunct al PNL, i-a spus direct, comparându-l cu fostul președinte Klaus Iohannis: „a ținut PNL la guvernare 5 ani”, „mii de lepre şi-au făcut cariere şi averi de pe urma sasului”, „tu eşti în continuare beneficiarul epocii Iohannis. Ai încasat miliarde la Bihor in epoca ăstuia pe care îl înjuri. Şi n-ai avut timp de 10 ani curaj să îi sufli în ciorbă”.
O strategie greșită
Erodarea imaginii primului-ministru nu e legată doar de opoziția crescândă din PNL împotriva lui. Lupta fratricidă îl afectează, mai ales că nu e mereu fair play, dar cauzele degradării imaginii sale sunt de altă natură și țin de erorile pe care le-au comis el și echipa lui:
1) A avut o strategie greșită: când a început să vorbească despre tăieri de posturi, de anularea totală sau parțială a unor beneficii (referitoare inclusiv la cele ale oamenilor bolnavi), de creșterea impozitelor și taxelor, Ilie Bolojan nu a fost destul de clar care va fi perioada pentru care se aplică. Mai grav, nu a inclus această perioadă de restriște într-un Plan de Țară, pe care să-l cunoască toată lumea și care să prevadă pilonii care vor transforma România dintr-o țară cu statut periferic într-una cu succes regional. Absența unei strategii mari care să schițeze viitorul și să dea speranță că există soluții și la problemele mici, și la cele majore, a dus la diabolizarea sa. Ideea trecerii României la euro peste doi ani, de care s-a agățat de curând, a venit târziu și nu a fost dezvoltată eficient.
2) Nu a știut cum să țină vie legenda sa de la Oradea și cum să adauge alte povești care să-i mențină popularitatea.
3) Comunicarea premierului și a guvernului în general a fost haotică, necoordonată și ineficientă, poate și fiindcă nu a existat o strategie politică serioasă prin care primul-ministru și anturajul lui să poată contura beneficiile pentru oameni ale acestei perioade complicate.
4) Reforma a început brutal cu bursele studenților, în loc să demareze cu tăierea banilor pentru partide și refacerea legislației în acest domeniu, mai cu seamă că sume foarte mari venite de la bugetul statului continuă să fie transferate pentru propagandă.
5) Tăierea pensiilor magistraților a fost un eșec pentru premier, care nu a înțeles că un proiect de acest fel trebuia făcut în parlament.
6) Menținerea ministrului Justiției, Radu Marinescu, în funcție, după acuzațiile de plagiat privind teza sa de doctorat, demonstrează că principiile lui Ilie Bolojan ar putea deveni flexibile în cazurile cele mai importante.
Dacă nu ține la principii, atunci de ce nu a candidat la prezidențiale anul trecut, când îl rugau și unii liberali, și liderii USR? A spus atunci, înțelegând, poate, că face o greșeală, că „o astfel de candidatură ar fi ieșit din cadrul coaliției”, „ar fi produs niște șocuri guvernamentale” și că trebuie să se țină de cuvânt, fiindcă așa a promis. Sigur că totul putea fi renegociat, dar Ilie Bolojan a pus înaintea carierei sale politice principii, care acum par să se tot fărâmițeze.
Se încarcă comentariile...
