Globalizarea a blocat ultimul mare agresor imperial: Rusia

Pentru „suveraniști”, actuala situaţie a Rusiei ar trebui să fie o lecţie importantă. Când a pornit agresiunea împotriva Ucrainei, Putin nu a înţeles că trăim într-o lume globalizată, şi nu poate lupta singur împotriva întregii lumi civilizate.

FOTO Profimedia

Iar cei care critică ajutorul internaţional, inclusiv românesc, acordat Ucrainei, nu înţeleg nici ei alternativa: Ucraina ar fi ajuns un fel de Belarus, ar fi urmat Republica Moldova, Țările Baltice, România, adică reapariţia URSS.

Ce nu a înţeles Putin

Economia Rusiei depinde de exporturile de hidrocarburi. Aceste exporturi presupun o lume globalizată, care să colaboreze cu Rusia în zona comercială, să cumpere şi să vândă Rusiei ce are nevoie, pentru a compensa lipsa tehnologiei avansate.

Rusia vrea să redevină un pol de putere mondială, bazată doar pe forța armată. Greşit. Un pol de putere mondial este legitimat de forţa economică, financiară, comercială, tehnologică, digitală, ştiinţifică, şi abia apoi de puterea militară. Rusia a crezul că sperie lumea cu forţa armelor nucleare, ignorând faptul că şi NATO are arme nucleare, iar statele din NATO au împreună o armată de zece ori mai mare şi mai puternică, comparativ cu Rusia. Serviciile de informaţii ale ţărilor NATO ştiu tot ce mişcă în Rusia, inclusiv intenţia acesteia de a folosi arme nucleare, dacă va fi cazul. Şi au şi capacitatea de a anihila centrele de comandă, de comunicaţii, silozurile şi depozitele armatei ruse.

NATO este un exemplu de globalizare, care păstrează pacea pentru Europa şi America de 80 de ani. Nu a avut niciodată un act de agresiune impotriva Rusiei. Dezvoltarea „polilor de putere” din lumea occidentală este tot un exemplu de globalizare, pe care suveranistii anti UE şi anti globalizare o ignoră.

Alegerile din România si Republica Moldova sunt o dovadă că și majoritatea populației înțelege aceste lucruri. Iar Rusia renunță, se pare, la protecția acordată Transnistriei. 

Globalizarea înseamnă să pui la un loc resursele umane şi materiale pentru dezvoltarea mai bună şi mai rapidă a tuturor ţărilor.

România, parte a UE, a primit ajutoare directe de 100 de miliarde de euro de la UE, şi a contribuit cu 30 de miliarde euro. În plus, toate investiţiile şi contribuţiile la dezvoltarea economiei private, banii câştigaţi de români prin munca în ţări occidentale, se ridică la alte sute de miliarde de euro care au venit și vin în România.

Că la bugetul României avem un deficit uriaş, e vina conducătorilor din ultimii ani. Dar să nu confundăm situaţia bugetară cu restul economiei private.

Alte ţări au înţeles globalizarea

China nu a atacat Taiwanul, înţelegând că îşi periclitează relaţiile comerciale cu occidentul, baza dezvoltării sale economice. Nici Rusia nu beneficiază de ajutor militar din partea Chinei, care a declarat că respectă integritatea şi suveranitatea statelor lumii.

Turcia a avut declaraţii agresive impotriva Israelului, dar nu a intervenit militar în conflictul din Orientul Mijlociu.

Iranul, un stat agresiv prin proxy,  Hamas şi Hezbolah, a fost pus la punct de americani, care i-au anihilat capacităţile de fabricare a armelor nucleare. Cu acordul lumii libere.

Majoritatea ţărilor şi-au redus până aproape de zero comerţul de hidrocarburi cu Rusia, ducând economia acestei ţări în pragul colapsului, pentru că nu are alte surse de finanţare. Acum şi Turcia, la presiunea lui Trump, îşi reduce importurile de gaze şi petrol din Rusia.

Până şi Trump a înţeles că visele imperiale ale lui Putin nu pot şi oprite de „vrăjelile” sale verbale. Acum sprijină Ucraina cu armament, chiar dacă cumpărat din America de către NATO.

Capacităţile militare ale Ucrainei nu s-ar fi dezvoltat fără „globalizare”, fără ajutorul dat de lumea civilizată care l-a pus la colţ pe Putin. Acum dronele ucrainiene fac ravagii în industria de rafinare a Rusiei, care nu mai are benzină nici pentru propria populaţie. Piesele de schimb pentru avioanele civile şi militare ale Rusiei lipsesc, pentru că veneau din „globalizare”, adică din relaţiile comerciale cu restul lumii, relaţii care aproape nu mai există.

În loc să înţeleagă finalul economic şi militar spre care se îndreaptă Rusia, Putin este în continuare dominat de visele imperiale ale ţarului Petru Cel Mare. Până când populaţia şi elitele intelectuale şi militare ale Rusiei îl vor da jos, pentru a evita colapsul total spre care se îndreaptă economia Rusiei.

Iar elitele Rusiei trebuie să ţină cont şi de costurile colosale pe care le presupun refacerea Rusiei şi preţul pe care Rusia îl va plăti pentru refacerea Ucrainei, dacă vrea să revină în lumea globalizată.