Culisele planului de pace elaborat în mod discret de SUA. Ce preț ar fi dispus să plătească Trump
0Administrația Trump se străduiește să limiteze decalajul diplomatic după ce draftul unui plan de pace susținut de SUA a apărut în mod neașteptat în spațiul public - o scurgere de informații care a dezvăluit narațiuni contradictorii, centre de putere paralele și un demers de politică externă definit de improvizații, se arată într-o analiză Kyiv Post.
Planul, a cărui existență oficialii au fost forțați să o recunoască joi, a declanșat deja alerta în întreaga Europă prin prisma similarității sale izbitoare cu vechile condiții inflexibile ale Kremlinului pentru un acord de pace.
Însă în acest context întrebarea ce capătă urgență este cine, mai exact, conduce diplomația administrației americană.
Canale diplomatice paralele
Pe de parte, există echipa tradițională de politică externă, avându-l în centru pe consilierul interimar pentru securitate națională și secretarul de stat american Marco Rubio.
Mesajul echipei sale a fost unul în mod deliberat măsurat: există un proiect, dar niciun plan nu a fost anunțat oficial, iar orice acord final trebuie să fie rezultatul unui proces multilateral care să protejeze atât interesele Ucrainei, Rusiei, cât și pe cele ale SUA.
„Un război complex și mortal necesită un schimb amplu de idei serioase și realiste”, a declarat un oficial american de rang înalt pentru Kyiv Post, subliniind insistența lui Rubio că orice pace durabilă presupune concesii dificile din partea ambelor părți.
Această postură echilibrată este în contrast cu una paralelă, mult mai presantă.
Iar asta pentru că există și un al doilea canal, neoficial și rapid, al diplomaței SUA care este condus de trimisul special Steve Witkoff.
Surse apropiate de Witkoff nu numai că au confirmat existența unui plan în toată regula, ci și că acesta a fost deja transmis atât Kievului, cât și Moscovei. Acestea au dezvăluit că Witkoff a petrecut ultima lună colectând în mod discret perspective din ambele capitale.
Totodată, acestea au arătat cu degetul Moscova pentru că a scurs versiunea sa preferată a planului în scopul de a modela narațiunea – o afirmație care nu a făcut decât să accentueze semnele de întrebare cu privire la cine conduce de fapt abordarea SUA în privința păcii.
Declarațiile Casei Albe
Documentul scurs, descris de persoane familiarizate cu acesta ca fiind o propunere amplă în 28 de puncte, oglindește multe dintre obiectivele maximaliste ale Moscovei - de la concesii teritoriale la restricții privind viitoarea postură militară a Ucrainei.
Asemănările cu „listele de dorințe” rusești anterioare i-a făcut pe unii oficiali americani și europeni să tragă concluzia că administrația ar legitima acum propuneri respinse anterior de Washington.
În timp ce două mesaje contradictorii au ajuns în atenția publicului, Casa Albă a încercat joi să preia controlul asupra declarațiilor.
„Președintele Trump a spus limpede încă din prima zi că își dorește ca războiul... să se termine și a exprimat frustrarea crescută față de ambele părți pentru refuzul lor de a-și lua angajamente în cadrul unui acord de pace”, a declarat secretarul de presă Karoline Leavitt, într-o conferință de presă.
Ea a adăugat că atât Kievul, cât și Moscova „vor trebui să facă concesii”, confirmând astfel faptul că Trump a fost informat cu privire la plan și îl susține.
Semnalul este inconfundabil: SUA intenționează să forțeze un impuls către negocieri – chiar dacă Kievul nu este pregătit să accepte compromisurile pe care Washington-ul pare să le favorizeze acum.
Vechea listă de dorințe a Moscovei, nou mesager
Originile planului naște noi întrebări despre cum a găsit Moscova un nou punct de sprijin în anturajul lui Trump.
Potrivit unor oficiali familiarizați cu discuțiile interne, documentul seamănă foarte mult cu același draft al Rusiei care a dus la anularea întâlnirii planificate la Budapesta luna trecută - și cel pe care Rubio l-a respins categoric.
De data aceasta, se pare că Rusia i-a făcut propunerea lui Witkoff, care s-a dovedit mult mai receptiv.
„Rușii au simțit o slăbiciune și o ușă deschisă”, a declarat un diplomat occidental.
„Au luat aceeași listă de dorințe pe care Rubio a închis-o și au găsit pe altcineva la Washington dispus să o folosească”, a susținut sursa.
Kievul se pregătește pentru presiunea americană
La Kiev, răspunsul a fost calm în public și furios în privat. Biroul lui Zelenski a confirmat primirea propunerii americane și a transmis că președintele ucrainean va discuta „oportunități diplomatice” cu Trump în zilele următoare.
La rândul lor, oficialii ucraineni au declarat că examinează documentul pentru a-l „alinia cu principiile noastre fundamentale”.
Diplomații europeni au arătat o atitudine mai puțin diplomatică „Acest document este absurd – este o provocare”, a declarat unul dintre ei pentru Kyiv Post, adăugând: „Nu este un plan de pace; este o cerere de capitulare”.
Hhrystyna Hayovyshyn, trimisul adjunct al Ucrainei la ONU, a reiterat liniile roșii ale Kievului: nicio recunoaștere a teritoriului ocupat ca fiind rusesc, nicio limitare a dreptului Ucrainei la autoapărare și nicio constrângere asupra alegerii sale suverane în privința alianțelor militare.
„Există o singură cale realistă pentru a pune capăt acestui război”, a declarat ea joi după-amiază, la o reuniune a Consiliului de Securitate, adăugând: „Rusia trebuie obligată să se retragă”.
Totuși, Zelenski a semnalat disponibilitatea de a discuta planul de pace cu SUA. „Ucraina are nevoie de pace – o pace demnă”, a declarat el joi seară, după întâlnirea cu o delegație a Pentagonului.
Dar, a adăugat el, trebuie să se încheie cu respectul cuvenit „față de independența noastră, suveranitatea noastră și demnitatea poporului ucrainean”.
Finalul jocului: cine clipește primul?
Apariția publică a unei propuneri ce favorizează Rusia – avansată printr-un canal diplomatic neconvențional – creează premisele pentru o confruntare tensionată între Trump și Zelenski.
Însă episodul dezvăluie o falie mai profundă în interiorul administrației americane: conflictul dintre abordarea instituțională a Departamentului de Stat și preferința lui Trump pentru diplomația personală, tranzacțională.
Însă cel mai mare pariu este în mâinile lui Trump. Prin susținerea publică a unui proiect pe care Kievul îl consideră un plan de capitulare, acesta riscă o ruptură cu Ucraina și cu aliații europeni cheie, pe fondul unei narațiuni preelectorale: doar Trump poate pune capăt războiului.
Acest pariu intră acum în faza sa cea mai delicată. Zilele următoare vor fi decisive pentru a testa care dintre facțiunile paralele, ale Kievului sau ale Washingtonului, vor ceda primele – și ce preț este dispusă administrația să plătească pentru a declara victoria.
Se încarcă comentariile...
