Fact checking şi dezamăgire în România

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
chirurgie

Pentru că tot e acuzat săracul Zuckerberg că manipulează cu ştiri false internetul, ţin să vă spun ce am văzut astăzi pe reţeaua socială şi cum mi-am pierdut 3 minute din viaţă. Am văzut o ştire şi m-am asigurat că e pe bune.

Voi începe cu evenimentele în ordin cronologic, ca să aibă mai mult sens. De asemenea, voi omite nume şi partide, pentru că, în cazul de faţă, ele nu contează.

În primul rând, un partid pune vârf de lista la Senat un cetăţean neimplicat politic, somitate în mediul lui şi cam octogenar. Se sugerează ca ar fi un bun preşedinte de comisie de resort din camera superioară, toată lumea zice „wow, s-a curăţat respectivul partid de corupţi”. Bine, de fapt n-o zice nimeni, asta zic comunicatorii partidului, evitând să mai vadă ce nume sunt pe lista respectivă. Bine, şi că de fapt respectivul partid n-ar fi primit altfel mila voturilor e altă poveste. 

Respectivul doctor scapă o declaraţie tâmpită la adresa femeilor, misogină, sexistă, cum vreţi voi s-o definiţi. Omul e exotic, e genul de Paleologu al săracului, adică spune ce crede, numai că Paleologu n-ar fi făcut astfel de declaraţii nici dacă îl ameninţai cu distrugerea papionului favorit. 

O domnişoară sau doamnă, că nu mi-e clar, să zic că din societatea civilă, că tot nu mi-e clar, dar cu o idee de bună şi omenească reacţie la tâmpenie, îl raportează pe respectivul viitor senator şi preşedinte de comisie pentru sănătate la CNCD. Pentru că, normal, omul a scos o tâmpenie pe gură mai mare decât CV-ul lui. 

În contextul alegerilor parlamentare şi a unor evenimente internaţionale legate de combaterea violenţei împotriva femeilor, subiectul devine ştire. Se schimbă imaginile de profil de pe Facebook cu susţinerea mişcării, iar un amic de-al meu mai tinerel care candidează pentru un partid mai de dreapta, aşa, îşi schimbă şi el poza de profil, solidar fiind cu mesajul mai larg, internaţional. 

Şi s-o luăm acum invers:

Eu asta am văzut: că un tânăr care candidează îşi face imagine pe baza unui raport la CNCD al unei femei care îşi face imagine, împotriva unui om cu o declaraţie care, ca să fiu cinic, e menită să provoace scandal şi să facă imagine. Bine, declaraţia originală, pe lângă faptul că e tâmpită, mai e şi grosolan de falsă. 

Acum, e perfect posibil ca omul iniţial să fi făcut declaraţia într-nu moment de eclipsa a minţii, ca să-l parafrazez pe CTP, adică să fie doar jucată ca atare de forţele de imagine ale partidului pentru care candidează. Oricum nu văd vreun tânăr, mai degrabă reprezentat de amicul meu sau chiar de domnişoara sus-amintită, votând moşul. Electoratul respectivului partid oricum s-a cam hotărât că votează somitatea, aparenţele sunt păstrate şi nu prea mai contează. Dar voiam să explic cum mi-am pierdut 3 minute din viaţă, încercând să înţeleg care e rădăcina poveştii şi cât de prostesc şi artificial mi se pare totul.

Dacă v-am pierdut şi vouă 3 minute din viaţă în mod inutil, vă invit mai bine să vă gândiţi la ce face un parlamentar în România, de sunt aleşi numai candidaţi pe sprânceană, de fiecare dată. Adică, bineînţeles, mici locomotive fără pată, până deschid gura. Şi pentru că îmi veţi răspunde cu replici clasice sau citate din legislaţie, vă spun eu ce face, de fapt, un parlamentar.

În ţara noastră, rolul unui ales este de a face trafic de influenţă pentru partid, în special pentru primarii care l-au băgat în Parlament, cu mici pauze în care votează ordonanţele Guvernului sau proiectele partidului. Rar şi doar pe baza relaţiilor din partid, este pus să treacă legislaţie prin Parlament în nume personal. În funcţie de partid, un preşedinte de comisie are rolul de a întârzia sau grăbi, strict procedural, un proiect de lege. Este o sinecură a sinecurii pe care o reprezintă Parlamentul României, pentru că mai primeşti şi un birou, o maşină şi ceva angajaţi.

Casa Poporului ar putea fi, la fel de uşor, guvernată din căminul cultural al unei comune româneşti pesediste, de 5-6 oameni, din care câţiva au rude în străinătate sau prin Ardeal (adică tot prin străinătate). Unul e jumătate ungur şi mândru, ceilalţi cinci vor ca ungurul să moară, mai mult din principiu, patru îşi aşteaptă pensia lunar, ceilalţi doi muncesc, unul a făcut ceva studii şi vrea o ţară ca în America. Trei n-ar vrea să fie pesedişti, dar, dacă se poate, vor şi ei pensie, că au deja o vârstă.

Dacă vi se pare o generalizare grosolană, nu mai bună decât a moşului, îmi cer scuze. Dar asta e realitatea românească şi Parlamentul n-o schimbă cu nimic. Că vorbim de femei în politică sau chirurgie, că vorbim despre lucruri serioase şi eforturi internaţionale de combatere a violenţei împotriva femeilor şi fetelor, realitatea politicii româneşti este aceeaşi. Facebook-ul nu are ce manipula aici, ne păcălim singuri.*

* Sau singure. Mă scuzaţi.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite