Extrema dreaptă europeană redescoperă „soluția Trump” în ce privește lupta împotriva migrației ilegale

Nu numai că o redescoperă cu plăcere, realizând impactul niciodată diminuat pe timp de criză asupra unui electorat debusolat, dar constatând că se apropie momentul în care, eliminate fiind orice alte soluții logice și parte a uni sistem democratic, se poate apela la rețeta oricărei dictaturi din istoria omenirii: folosirea forței oarbe, armata alături de celelalte instituții de forță  care pot deveni instrumente de represiune dacă asta ordonă conducerea politică.

Trump fixase, dezvoltase și argumentase insistent o temă devenită centrală în campania sa politică: lupta împotriva migrației ilegale, folosind toate măsurile de acum foarte bine cunoscute, de la zidul de separare cu Mexicul până la unitățile speciale suplimentare pentru paza frontierelor. Atunci, întărind primele discursuri coerente ale extremei drepte europene, suveraniste și violent naționaliste, apăruse pe Vechiul Continent o pledoarie din ce în ce mai puternică în favoarea unor măsuri care să consolideze „fortăreața Europa”, închisă ermetic împotriva migrației ilegale. Problema a apărut, așa cum se întâmplă de regulă la Bruxelles, obișnuita cacofonie la nivelul deciziei politice, diversele inițiative și poziții anulându-se reciproc într-o cacofonie devenită obositoare. Puși în fața nevoii de a alege între soluții radicale pentru rezolvarea situației, liderii europeni, de ani și ani de zile, tot promit un cadru legislativ unic și instituții comune care să aibă drept de intervenție la TOATE frontierele UE, conform unor legi clare cu aceeași metodologie în aplicare. Promit, promit din nou, se mai întâlnesc într-o conferință, explică publicului spectator că, gata, o soluție se desenează la orizont și, apoi, pleacă liniștiți că totul va reintra în ceața impenetrabilă a sistemului luării de decizii naționale și comunitare.

Numai că, din cauza tragediilor combinate din Africa și a presiunilor uriașe la care sunt supuse unele țări afectate extrem de grav de fenomene naturale provocate de schimbările climatice și de fenomene meteo totalmente neobișnuite, a explodat din nou fenomenul migrației ilegale, luând din nou pe nepregătite autoritățile europene. Dacă e să ne luăm după datele oferite de autoritățile italiene care au chemat-o azi pe Ursula von den Leyen să vadă tragedia din insula Lampedusa, acolo au sosit peste 6000 de migranți ilegali într-o singură săptămână, număr care duce la depășirea tuturor capacităților de primire și triaj existente. Crucea Roșie italiană a raportat transferul a aproximativ 700 de persoane ajunse pe insulă doar în decursul zilei de joi, așteptând, spuneau cei de acolo, un aflux de încă 2500 de oameni pentru acest sfârșit de săptămână. Centrul de primiri pentru migranți ilegali din Lampedusa a fost creat pentru a adăposti 400 de persoane, dar acolo, vineri dimineață, erau înghesuiți în jur de 3800 de oameni.

Acesta este contextul în care premierul italian Giorgia Meloni a declarat că este gata să ia „măsuri extraordinare” pentru a face față afluxului enorm de refugiați și, într-un mesaj video difuzat de biroul său de la Roma, a spus că Europa trebuie să treacă la o „schimbare de paradigmă” pentru a putea față schimbărilor care se produc acum în Africa – instabilitate politică, conflicte, creșterea prețurilor și crize climatice: „Este evident că Italia și Europa nu pot să primească acest număr masiv de oameni, în special atunci când acești emigranți ilegali au fost aduși de traficanți fără scrupule”.

Chestiunea cu totul nouă care apare în apelul prim-ministrului italian și poate sugera, că foarte curând, Uniunea Europeană, în lipsa unor inițiative politice agreate în comun, ar putea să fie silită să apeleze la măsuri de forță, este afirmația că, printre măsurile extraordinare cuprinse în „schimbarea de paradigmă”, s-ar putea număra o blocadă navală a țărmurilor Africii de Nord. Să vedem cu ce efect și cu ce efective căci, poate vă mai amintiți, puține și relativ neînsemnate au fost efectele unei operațiuni asemănătoare lansată cu mari eforturi de UE în 2015 sub numele de EUNAVFOR. A fost condusă de un stat major bazat la Roma și cu un centru de comandă al forței maritime europene pe nava italiană GARIBALDI. Ascultam atunci pledoariile miniștrilor Apărării din Statele Membre care, în Luxemburg, treceau cu mult curaj de lipsa unui mandat ONU pentru operațiunea respectivă și decideau asupra celor trei faze ale operațiunii care ar putea fi reformulate pentru ce va avea loc acum

Prima fază însemna doar prezența unor nave și avioane care să colecteze informații în apele internaționale pentru ca, în faza a doua, să poată să existe operațiuni în zona apelor teritoriale (atunci era Libia zonă prioritară) pentru oprirea și controlul navelor suspecte, dar și „neutralizarea” în larg a navelor care nu se supun comenzilor de oprire. În fine, ceea ce ar putea redeveni foarte interesant, se evoca o a treia fază în care să fie organizate operațiuni speciale împotriva locațiilor unde sunt reunite convoaiele de migranți în așteptare de transfer pe căile maritime. Ar putea să fie folosite și experiențele dobândite în urma Operațiunii Active Endeavour a NATO în Mediterana, fiind posibilă, spun unele surse, organizarea acum a unei operațiuni comune UE/NATO deoarece, se va spune, există riscul unei recrudescențe masive a terorismului islamic care să fie facilitată tocmai prin pătrunderea necontrolată de migranți ilegali pe toate circuite de trafic din Mediterană.

Este posibil, este chiar foarte probabil ca această temă a acțiunilor de forță cu folosirea directă a armatei pentru a bloca intrările în „fortăreața Europa” să devină temă de atac pe agenda extremei drepte europene, ca probă că, tot azi, tot în Italia, domnul Salvini, co-echipierul de guvernare al doamnei Meloni, a chemat-o în vizită pe Marine Le Pen. Să vedem ce se va decide la nivel european și, poate la fel de important, care începe deja să fie reacția imediată a foarte numeroaselor comunități maghrebiene din diverse țări occidentale, devenite deja reprezentative în calculele demografice de acolo.

A avut dreptate Trump și spre asta se îndreaptă Europa?