EXCLUSIV Ambasadorul Israelului, despre relaţiile bilaterale şi situaţia din Orientul Mijlociu
0
Excelenţa Sa David Saranga, ambasadorul statului Israel în România, vorbeşte într-un dialog cu Răzvan Munteanu despre relaţiile bilaterale dintre cele două state, situaţia geopolitică actuală din Orientul Mijlociu, dar şi alte subiecte precum relaţia cu Republica Populară Chineză sau provocările comune generate de fake news şi actuala pandemie.
Răzvan MUNTEANU: Excelenţă, vă propun să discutăm pentru început despre relaţia bilaterală. La începutul lunii septembrie, ministrul român al Afacerilor Externe, Bogdan Aurescu a efectuat o vizită în Israel acolo unde a avut o serie de întrevederi cu oficiali de rang înalt, inclusiv cu premierul Netanyahu şi omologul său său israelian, Gabriel Ashkenazi. Cum evaluaţi această vizită şi care sunt principalele concluzii?
E.S. David SARANGA: Vizita a fost un mare succes. În primul rând trebuie să urmărim lista oficialilor cu care ministrul Aurescu s-a întâlnit. Este vorba de întreaga sferă politică din Israel, inclusiv liderii opoziţiei. Trebuie să menţionăm că pentru noi, statul Israel, a fost foarte uşor să organizăm această întâlnire pentru că întregul leadership înţelege că România este un adevărat prieten al Israelului. Astfel, ministrul Aurescu a fost primit ca un prieten alături de care au fost abordate o serie de subiecte, precum problemele regionale sau subiecte de interes bilateral, într-o notă foarte sinceră.
Cooperarea economică a fost unul dintre cele mai importante subiecte abordate. Există un potenţial economic imens de cooperare, mai ales că Israel este dispus să împărtăşească cunoştinţele din domenii precum sănătate, agricultură, tehnologie, domenii în care vedem oportunităţi comune. Spre exemplu, toată lumea ştie că Israel este unul dintre cele mai bune state din lume în ceea ce priveşte managementul apei şi ar putea contribui cu soluţii la problemele generate de secetă în România. Totodată, ştim cu toţii că Israel este al doilea Silicon Valley din lume, după San Francisco.
Astfel, ministrul Aurescu şi oficialii statului Israel au hotărât crearea unui grup de lucru comun care se va ocupa de identificarea modalităţilor de cooperare în domeniile despre care am vorbit. Aceste teme vor sta la baza viitoarei şedinţe comune de guvern care ar trebui să aibe loc anul viitor. Din păcate nu putem vorbi de o dată exactă a şedinţei comune de guvern din cauza evenimentelor create de această pandemie.
Răzvan MUNTEANU: Cooperarea în domeniul securităţii reprezintă unul dintre punctele principale ale agendei bilaterale. Ţinând cont de ameninţările comune ale celor două state, pot colabora România şi Israel dincolo de combaterea terorismului de sorginte fundamentalist islamică? Spre exemplu în dezvoltarea de echipamente şi tehnologie militară?
E.S. David SARANGA: Bineînţeles! Asta să ştiţi că facem şi astăzi, şi dorim să dezvoltăm cât mai mult acest sector. Aici, în România, activează spre exemplu compania israeliană Elbit Systems, care deţine patru fabrici de producţie. Compania transferă know how în România şi are peste 3.000 de angajaţi. Dacă în ultima perioadă, din cauza pandemiei multe fabrici au redus din personal, Elbit a angajat alte şase sute de persoane în România. Acesta este unul dintre modelele de succes privind cooperarea în domeniul apărării, dar relevă şi modul în care noi privim lucrurile. Nu avem o viziune doar focusată pe export şi profit. Din contră, vrem să împărtăşim know how şi în acest domeniu, pentru că aşa cum am spus şi la începutul acestei discuţii, România este un prieten adevărat!
Răzvan MUNTEANU: Mă bucur să aud acest mesaj venit din partea dvs. Ţin să vă felicit pentru munca pe care o realizaţi la nivel diplomatic precum şi pentru imaginea pozitivă a României pe care o promovaţi pe reţelele de socializare. Din acest motiv, aţi reuşit să fiţi poate cel mai popular ambasador acreditat la Bucureşti. Sunteti de aproape doi ani la post. Care sunt principalele realizari si ce va propuneti sa faceti in perioada urmatoare?
E.S. David SARANGA: Timpul trece repede! România este o ţară frumoasă care merită să fie promovată. Privind activitatea mea, sunt câteva obiective pe care mi le-am propus încă de când am sosit la post. Dintre acestea, cel mai important obiectiv este acela de a intra într-un dialog cu tânăra generaţie din România şi am să vă explic de ce. Când vorbim despre generaţia mai în vârstă, aceştia ştiu ce este Israel. Mulţi au avut sau au prieteni evrei, unii au văzut miracolul care înseamnă Israel, alţii au văzut naşterea Israelului. Imi doresc ca în următoarele decenii lumea să rămână legată de Israel, motiv pentru care trebuie să lucrăm cu tânara generaţie. Şi când spun acest lucru nu mă refer doar la organizarea de evenimente.
Am înţeles aşadar că trebuie să vorbim acelaşi limbaj ca tânăra generaţie. Am să vă dau câteva exemple: mulţi dintre aceşti tineri nu citesc presa. Ei sunt activi pe reţelele sociale, motiv pentru care şi noi trebuie să fim acolo. Iată de ce o parte din activitatea noastră se regăseşte pe aceste reţele, cu atât mai mult cu cât sunt primul ambasador care a utilizat Twitter pentru diplomaţia publică.
Mai apoi, a fi ambasador presupune riscul de a lucra de dimineaţă până seara fără a realiza nimic concret. M-am întrebat astfel ce trebuie să fac pentru a realiza o muncă de impact. Am văzut că sunt câteva domenii în care noi, Israel, putem fi relevanţi pentru România, motiv pentru care am demart câteva campanii de care suntem foarte mândri. Printre acestea, putem enumera colaborarea cu cei de la Dăruieşte Viaţa. În 2019 am decis să nu facem recepţia anuală a Ambasadei, donând astfel bugetul alocat unui eveniment de 800 de persoane către cei de la Dăruieşte Viaţa. Atunci am simţit că facem ceva bun pentru societate şi am ştiut că acest lucru îi va ajuta mult mai mult pe români, mult mai mult decât organizarea unei recepţii.
În timpul pandemiei am auzit de această iniţiativă a actorilor independenţi. Am utilizat bugetul privind activităţile culturale sprijinind actorii români care au citit poezii evreieşti, ce au fost apoi distribuite pe reţelele sociale.
O altă activitate este legată de Magic Camp. Anul trecut am adus doi clovni medicali, iar împreună cu echipa de la Ambasadă am vizitat Magic Camp, unde am petrecut o zi alături de copiii bolnavi de cancer. Mai apoi, acum câteva luni ne-am implicat în sprijinirea centrelor care oferă asistenţă femeilor abuzate.
Răzvan MUNTEANU: Nu pot decât a vă felicita pentru aceste activităţi pe care le-aţi enumerat. Am să vă pun o întrebare pe care alţi jurnalişti v-au adresat-o deja, însă este introductivă pentru discuţia ce va urma. În 2019, România a transmis un mesaj ambivalent privind recunoaşterea Ierusalimului drept capitală a statului Israel. În timp ce guvernul de la acea dată susţinea mutarea Ambasadei, preşedenţia s-a opus, alegând o politică în consens cu cea a Uniunii Europene. Cum a fost percepută poziţia României de către guvernul israelian?
E.S. David SARANGA: Aici este un subiect unde rolul ambasadorului este foarte important. Şi mă refer la ambele părţi. Este clar că eu, ca ambasador al Israelului, vreau să văd ambasada mutată la Ierusalim. În acelaşi timp eu am înţeles, şi am transmis în Israel care este situaţia reală. În momentul în care în Israel s-a înţeles că este vorba despre o problemă mult mai complexă, care vizează situaţia politică internă şi implicit probleme constituţionale, precum cine are rolul de a lua o asemenea decizie, lucrurile au fost percepute corect. Eu am transmis situaţia în mod obiectiv iar în Israel lucrurile s-au înţeles corect.
Uitaţi-vă unde suntem astăzi! Este clar că relaţia la nivel diplomatic este la un nivel înalt, chiar peste cea din 2019. L-am însoţit pe preşedintele Iohanis cu ocazia vizitei efectuate în Israel în luna ianuarie şi am văzut cu câtă căldură a fost primit.
Răzvan MUNTEANU: V-a explicat preşedintele Iohanis de ce a avut această poziţie privind statutul Ambasadei române din Israel?
E.S. David SARANGA: Da! Încă din momentul prezentării acreditării mele la Bucureşti am abordat acest subiect. Preşedintele a spus că România, ca stat membru al Uniunii Europene va susţine această poziţie. Am înţeles acest lucru. Ştiţi cum se spune: între prieteni este normal să nu fii totdeauna de acord.
Răzvan MUNTEANU: Poziţia Israelului a fost analizată în ultimul timp de către presa internaţională în contextul relaţiei dintre Serbia şi Kosovo. Un volum foarte mare de articole şi tot atât de multe puncte de vedere diferite. Conform ultimelor informaţii vehiculate de media, decizia Serbiei de a-şi muta ambasada în Ierusalim până la finalul 2021, nu este încă finală. Cât de reală ar putea fi decizia de recunoaştere a regiunii secesioniste Kosovo drept formaţiune statală de către Israel? Cum ar afecta acest lucru negocierile arabo-israeliene?
E.S. David SARANGA: Eu cred că este o greşeală ca poziţia noastră internatională să afecteze relaţia cu palestinienii. În primul rând este interesul nostru, al celor care trăim în Orientul Mijlociu să rezolvăm acest conflict. Dacă Israel are o relaţie bună cu alte state, acest lucru nu este neapărat împotriva palestinienilor. Dacă Israel doreşte să recunoasă Kosovo, acest lucru nu ar trebui să-i implice pe palestinieni.
Tratatele de pace semnate de Israel cu Emiratele Arabe Unite şi Bahrain sunt un exemplu în acest sens. Este un exemplu mult mai bun, pentru că vorbim de state arabe, musulmane din Orientul Mijlociu. Toată lumea a sprijinit acest acord, cu excepţia palestinienilor, Iranului şi Turciei. Cu toate acestea, noi am stabilit relaţiile diplomatice pentru că nu am avut niciun conflict cu aceste state, şi ele au înţeles că numai prin cooperarea cu Israel, Orientul Mijlociu poate fi mai prosper. Palestinienii ar fi putut profita de această situaţie, încercând să dialogheze cu Israel prin intermediul statelor arabe. Administraţia Trump a propus un proiect de 50 miliarde USD şi palestinienii l-au respins. Deci, despre ce să mai vorbim?!... Dacă de la bun început refuzi dialogul atunci este greu să rezolvăm problema.
Răzvan MUNTEANU: Prin răspunsul dat aţi anticipat subiectele ce urmează a le aborda. Asistăm la un moment istoric: stabilirea relaţiilor diplomatice dintre Israel şi două state ale Golfului. Îmi aduc aminte că, în urmă cu doi ani de zile, am anticipat acest lucru în calitate de speaker într-o conferinţă organizată de către Fundaţia Titulescu. O parte a celor prezenţi în sală s-au arătat contrariaţi de un asemenea scenariu pe care-l considerau imposibil. Iată că îl trăim. Ce rol poate juca România în actualul proces de pace din Orientul Mijlociu?
E.S. David SARANGA: Nu ştiu dacă astăzi o ţară poate juca un rol…Dacă SUA nu a reuşit medierea nu cred că un alt stat ar putea face acest lucru. Ce pot spune este că, astăzi, palestinienii ascultă mai mult ca oricând de Uniunea Europeană.
Uniunea ar putea face un lucru pe care nu l-a făcut până acum, acela de a le spune palestinienilor că trenul iese din gară, urcaţi-vă acum până nu este prea târziu. Noi am fost aici şi vom fi aici. La fel şi palestinienii. Acestea sunt faptele. Întrebarea este cum putem gestiona situaţia. Am fost într-un conflict în ultimii o sută de ani şi am înţeles că nu aceasta este soluţia. Gândiţi-vă ce ar fi putut fi Israel astăzi fără a trece prin aceste cinci războaie, având o cooperare pe termen lung cu statele arabe. Gândiţi-vă unde ar fi putut fi şi statele arabe!
Acum am început o eră nouă. Avem acordul de pace cu Egipt din 1979, este adevărat că este o pace rece dar foarte funcţională. Cooperarea a continuat cu Iordania şi acum asistăm la o relaţie foarte caldă cu aceste două state arabe.
Ne aşteptăm ca Oman, Sudan, Maroc, Arabia Saudită să pună bazele relaţiilor diplomatice cu Israel.
Răzvan MUNTEANU: Ne putem aştepta ca pe termen scurt sau poate mediu guvernul israelian să adopte o serie de politici care să satisfacă cerinţele populaţiei arabe israeliene? În speţă, am putea asista la o decizie care să retransforma limba arabă în limba a doua în Israel din actualul său statut de limbă cu caracter special?
E.S. David SARANGA: Guvernul lui Netanyahu este executivul care a investit cel mai mult în comunitatea arabă din Israel. Este vorba de miliarde de şecheli investiţi în crearea de locuri de muncă, reducerea activităţii criminale şi multe alte domenii. Guvernul a înţeles că astfel de politici este în interesul Israelului. Vorbim de cetăţeni israelieni chiar dacă sunt etnici arabi.
Este aşadar interesul nostru de a găsi moduri de convieţuire între arabi şi evrei. Nu este uşor pentru că arabii din Israel sunt cetăţeni israelieni dar conectaţi cu palestinienii, ceea ce provoacă o adevărată dilemă. Cred însă că dacă liderii arabi din Israel s-au concentrat asupra conflictului, ei au înţeles în ultimii ani că au nevoie de dialog cu guvernul pentru a îmbunătăţi situaţia arabilor din Israel.
Răzvan MUNTEANU: Turcia duce o politică externă tot mai apropiată de mişcările islamiste din Orientul Mijlociu, inclusiv Hamas. Cum percepe Israel acest lucru?
E.S. David SARANGA: Problematic. Nu văd Turcia ca un actor care să medieze relaţia dintre Israel şi Hamas. Suntem foarte mulţumiţi de modul în care Egiptul gestionează relaţia cu Hamas. Prefer însă să vorbim de Orientul Mijlociu la modul general. Dacă în trecut vorbeam de lumea arabă împotriva Israelului, astăzi lucrurile s-au schimbat. Astăzi iese mult mai mult în evidenţă diferenţele dintre lumea sunnită şi cea şiită…
Avem pe de-o parte Iran, Hezbollah, Hamas, Jihadul Islamic Palestinian şi pe cealaltă parte lumea sunnită, reprezentată de lumea arabă moderată. Iranul rămâne totuşi principala ameninţare de securitate pentru regiune. Interesul Iranului este de a destabiliza regiunea oriunde are oportunintatea. Priviţi Liban sau Yemen.
Israel şi-a respectat mereu angajamentele. Ne-am retras din Liban, din Egipt, deşi ştim cu toţii că Peninsula Sinai era bogată în rezerve de petrol. Cu palestinienii ne-am retras din Gaza până la ultimul centimetru.
Răzvan MUNTEANU: Pentru că am atins acest subiect. La finalul anului trecut posibilitatea anexării Văii Iordanului era unul dintre cele mai discutate subiecte privind Orientul Mijlociu. Care este situaţia prezentă?
E.S. David SARANGA: Acest scenariu nu mai este pe masă. Statele Unite au spus că orice va decide Israel va reprezenta dreptul său legitim, însă Washingtonul speră ca asemenea decizii să fie luate prin consimţământ de ambele partide din Israel. Dacă partidul Likud condus de Netanyahu doreşte acest lucru, Benny Gantz şi formaţiunea sa politică se opun.
Nu văd contextul politic pentru care această să aibă loc.
Dacă guvernul israelian ar lua vreodată această decizie va ţine cont şi de relaţiile sale diplomatice cu statele arabe.
Răzvan MUNTEANU: Iran rămâne perceput de Israel şi majoritatea ţărilor arabe drept cea mai mare ameninţare pentru securitatea regională. Programul său nuclear este destul de avansat. Mai există vreo posibilitate pentru ca Iran să poată fi oprit din drumul său de dezvoltare a armamentului de distrugere în masă?
E.S. David SARANGA: Da! Uitaţi-vă cât de mult a ajutat presiunea internaţională. Din punctul nostru de vedere acest lucru trebuie continuat. Nimeni nu ştie în realitate cât de avansat este programul lor nuclear, asta pentru că regimul de la Teheran este maestru în a disimula. Cu toate acestea, comunitatea internaţională trebuie să facă tot posibilul de a opri Iranul să dezvolte arme de distrugere în masă. Problema nu este doar a Orientului Mijlociu. Şi România ar putea fi ameninţată.
Dacă Iranul ar deţine aceste capacităţi, ţările puternice din Orientul Mijlociu vor începe o cursă a înarmării. Orientul Mijlociu de astăzi nu va mai fi la fel într-un asemenea scenariu.
Există o diferenţă majoră între o ţară democratică care deţine capacităţi nucleare şi o ţară care nu are cultura democraţiei dar are acces la un asemenea arsenal.
Răzvan MUNTEANU: Excelenţă ne apropiem de finalul acestui dialog, însă nu putem evita un subiect precum cel al relaţiei China-Israel. Administraţia Trump a presat Israel să abordeze mult mai atent relaţia cu China, inclusiv prin diminuarea comerţului. Cum se va poziţiona diplomaţia israeliană pentru a gestiona relaţia cu principalul său partener strategic dar şi cu China, o putere în ascensiune?
E.S. David SARANGA: Israel are trei principii majore în politica sa externă, şi anume: Relaţia cu SUA, relaţia cu SUA şi nu în cele din urmă: relaţia cu SUA!
În lumea diplomatică nu există doar alb şi negru, de multe ori există nuanţe. Din punct de vedere economic relaţia cu China este importantă, se dezvoltă de la an la an însă în acelaşi timp parteneriatul nostru cu Statele Unite este unic. Este unic în lume aş spune.
Răzvan MUNTEANU: Să înţeleg că în cazul tehnolgiei 5G nu va exista cooperare între Israel şi Huawei?
E.S. David SARANGA: Încă nu avem o decizie oficială în acest sens.
Răzvan MUNTEANU: Pentru ca tot am atins subiectul 5G, acesta este ţinta mai multor campanii de dezinformare. Fake news este totuşi o altă ameninţare comună. Cum lupta Israel împotriva acestui fenomen?
E.S. David SARANGA: Presa din Israel nu cataloghează nimic ca adevăr până nu este verificat. Totul este pus sub semnul întrebării. Israel, fiind o democraţie dezvoltată, orice ziar sau publicaţie care obţine o informaţie încearcă a o valida înainte de a o oferi publicului.
Întotdeauna când ne lovim de informaţii spectaculoase trebuie să ne gândim cine ar avea interese în a le promova iar apoi să încercăm a le valida şi din alte surse.
Răzvan MUNTEANU: O ultimă întrebare este legată de pandemia generată de COVID-19. Cum luptă Israel împotriva acestei pandemii şi cât de aproape sunteţi de realizarea unui vaccin?
E.S. David SARANGA: La început modelul israelian de gestionare a crizei a fost unul de succes. Am închis graniţele iar numărul infectărilor a scăzut. Astfel guvernul a decis reluarea activităţilor economice care a implicat inclusiv reluarea cursurilor şcolare. Cifrele infectărilor au început iarăşi să urce şi vedem cu toţii unde se află acum Israel. Fiecare guvern trebuie să aleagă între această balanţă în care într-o parte se află economia iar în cealaltă parte se află politicile de stopare a virusului. Din păcate nu este ştiinţă matematică, este greu să ştii care este soluţia corectă.
Institutul de Cercetare Biologică din Israel, care se află în subordinea Armatei, este cel mai avansat în privinţa obţinerii unui vaccin. Vorbim de o instituţie prestigioasă a statului, nu de o companie privată care urmăreşte obţinerea unui profit şi ar putea grăbi anumite lucruri. Institutul a anunţat că luna viitoare vor începe testarea pe oameni. Se vor face teste pe 100 de oameni. Dacă rezultatele vor fi bune, la începutul lunii ianuarie se va trece la o testare pe un număr mai mare de persoane.
Sunt puţin optimist dar trebuie să fim şi realişti. Eu nu cred că până în martie-aprilie anul viitor vom avea vaccinul. Trebuie să fim responsabili şi să învăţăm să trăim cu acest virus. În fiecare zi sunt sute de cercetători în Israel care lucrează la vaccin sau tratament. Trebuie să avem răbdare, ajutorul va veni.
Se încarcă comentariile...
