Două semnale neobișnuit de puternice despre noul echilibru de putere din Orientul Mijlociu

Sunt chiar total neobișnuite și arată, de-abia acum pentru marele public, care este amploarea  schimbărilor de profunzime care s-au consolidat deja în ceea ce a fost vidul de putere creat după înfrângerea forțelor americane și occidentale în general în Afganistan și Irak, încheind deceniile de supremație indiscutabilă, aproape absolută, a SUA în această zonă strategică de excepțională importanță.

Primul mare semnal cu valoare istorică, este decizia luată de Iran și Arabia Saudită de a normaliza relațiile democratice bilaterale și, acum, în continuarea logică a demersului, anunțul că Președintele Iranului va vizita Arabia Saudită. Este o schimbare de proporții care afectează toate echilibrele de putere tradiționale din zonă și arată că alături de linia de forță SUA-Israel începe să se formeze una, de amploare, formată chiar din adversari tradiționali, totul în urma negocierii inițiale finalizată cu succes între Iran și Arabia Saudită în prezența medierii chineze. Deja, tonul folosit între Riad și Teheran poate fi decriptat mai ușor deoarece anunță viitoare acorduri masive bilaterale dar și cu extensii regionale sau continentale, exact genul posibil de imaginat propus de chinezi pentru a le permite integrarea mai ușoară în traseele Noului Drum al Mătăsii ; „Într-o scrisoare adresată Președintelui Raissi, Regele Salman al Arabiei Saudite a salutat acordul încheiat între cele două țări înrudite și l-a invitat la Riad și a adresat o chemare în favoarea unei puternice cooperări economice și regionale. Președintele Raissi a salutat această invitație” – a scris pe Twitter Mohamad Jamshidi, adjunctul șefului său de cabinet. Asta la doar câteva zile după ce ministrul saudit al economiei a anunțat că țara sa ar putea face investiții mari în Iran, ceea ce poate însemna că cele două puteri regionale vor începe să-și structureze o acțiune comună de sprijinire a construcției unui pol de producție, prelucrare și export care să permită acțiuni de cooperare cu toate țările din zonă, întărind oferta și influența actuală a OPEC și rolul în stabilirea prețurilor pe ce-ar putea deveni cea mai importantă piață de producție din lume, în condițiile în care se va materializa visul rețelelor transfrontaliere – transport feroviar, terestru și conducte – care să lege China și Rusia cu zona Golfului. Implicațiile politice și economice sunt evidente.

Deja lucrurile încep să se miște extrem de rapid în zonă. A fost decisă reluarea relațiilor diplomatice – cu același scenariu previzibil în continuare – între Iran și Bahrein, aliat tradițional al Arabiei Saudite. Președintele Assad al Siriei, susținut de Iran și de Rusia, este primit cu onoruri de stat în Emiratele Arabe Unite.  Urmează semnarea unui acord comprehensiv de securitate între Iran și Irak.

O balanță de putere care se echilibrează foarte rapid în alt sens, lucru sesizat cu mare îngrijorare de israelieni care, asemeni lui Yair Lapid, șeful opoziției, a spus că este vorba „despre un eșec total și primejdios al politicii externe a guvernului din Israel”. Iată și analiza lui Zvi Bar’e, analistul cotidianului israelian Ha’Aretz pentru problemele Orientului Mijlociu:

„Acum s-a sfărâmat Visul Israelului de a forma o alianță arabă sunită împotriva Iranului și „semilunii șiite”. Acest acord... conferă Iranului legitimitatea de care are nevoie în lumea arabă și ar putea să ducă la alte acorduri cu state arabe precum Egiptul... și, cine știe, să ducă la reluarea negocierilor pentru salvgardarea acordului nuclear iranian”.

Între timp, la fel de neașteptat și de rapid, în Israel se degradează continuu climatul de securitate și crește nivelul nemulțumirilor sociale față de conținutul proiectul de reformă a sistemului de justiție. Și suntem acum în situația chiar periculoasă de a vedea, fapt unic, în care Curtea Supremă de Justiție a Israelului să dea ieri o decizie în termenii căreia Iatamar Ben-Gvir (în stânga foto, alături de șeful poliției din Israel, Iacoov Shabtal), liderul unui partid religios de extremă-dreapta și ministru al securității publice nu mai are dreptul să dea ordine poliției privind modul în care să răspundă demonstrațiilor de masă anti-guvernamentale. Ministrul „nu are voie să dea instrucțiuni operative privind implementarea politicilor în domeniu, a modului în care este folosită forța, a momentului în care sunt dispersate manifestațiile... ministrul trebuie să se abțină de la a da poliției instrucțiuni operative, fie direct sau indirect și asta este special aplicabil în cazul protestatarilor și demonstrațiilor împotriva guvernului” – se spune în comunicatul guvernului.

Manifestație de protest în fața Curții Supreme de Justiție din Israel

Decizie istorică – să vedem dacă, da sau nu (mai degrabă nu) guvernul va accepta asta sau, cum își dorește foarte tare premierul Netanyahu, o va ignora, opunându-i un vot contrar în Knesset. Posibil într-o democrație? Greu, dar de ce nu  pe vremurile astea când totul pare să fie permis. Preventiv, un alt semnal paralel la fel de grav: rezerviștii din armată membri ai unităților de forțe speciale și de război cibernetic au demarat ieri un protest național: „oprim azi serviciul nostru de voluntariat, vom fi bucuroși să revenim atunci când democrația va fi salvgardată” a declarat la radioul public un căpitan identificat după grad și prenume și citat de I24 News care mai spunea că, în actualele condiții, este vorba despre „o tentativă de lovitură de stat” și că, în condițiile acestea, „diferența între a servi în armata lui Putin sau în Tsahal va fi redusă la zero”.

Sunt semnale neobișnuite tocmai pentru că indică posibilitatea unor demersuri ulterioare de mare complexitate și în direcții noi, cu alianțe noi la cheie, de altfel pregătite de mai mult timp prin negocierile unor echipe pe canale mai vechi și mult încercate în alte condiții de conflict. Să vedem cât de rapid se vor cristaliza și vor deveni funcționale.