Diverse averse şi controverse

În spaţiul exterior avem diverse averse, ele fiind acvatice, iar ploaia poate fi însoţită, sau nu, de tunete şi fulgere. În spaţiile interioare şi în spatele „Sticlei”, avem diverse controverse, ele fiind însoţite „negreşit”, cum zic moldovenii, sau „musai”, cum zic ardelenii, de tunete şi fulgere, iar uneori chiar de trăznete.

Atât aversele, cât şi controversele, sunt atât de frecvente încât aproape că nu le mai putem localiza spaţio-temporal. Atât Meteorologia, în primul caz, cât şi Retorica, în cel de al doilea, par să fie depăşite, debordate de obiectul lor. Îi lăsăm pe domnii Liviu Dragnea şi Gabriel Oprea să se ocupe de averse, noi limitându-ne la câteva controverse. Premierul Victor Ponta este deasupra acestor teme şi probleme, dânsul înaintând cu paşi repezi către condiţia lui Dumnezeu, care este omniprezent, omniscient şi omnipotent. O mişcare similară l-a animat şi pe Dictatorul nostru şi am văzut cu toţii ce a păţit.

Cu mai multe zile în urmă, domnul Dan Şova este chemat la D.N.A. La intrarea dânsului în temuta Instituţie, ca şi la ieşire, jurnaliştii sunt numai ochi şi urechi. La intrare, domnul Şova rosteşte cu demnitate mare doar câteva cuvinte. La ieşire, demnitatea Demnitarului se conservă, dar pare uşor pălită. Câteva întrebări „colaterale” ale jurnaliştilor îl pun pe Demnitar în dificultate. Începe să şovăie, să se bâlbâie, să-şi mişte privirea încoace şi încolo, pentru că, în sfârşit, să recunoască faptul că D.N.A. a început urmărirea penală a dânsului. Am văzut „pe viu”, ca să zic aşa, întreaga scenă la B1 TV, şi ea ar putea face obiectul unui filmuleţ de scurt metraj. După puţină vreme, apăs pe buton şi trec la Antena 3. Constat cu uimire că din aceeaşi situaţie au fost extrase numai secvenţele demne, nu şi cele penibiluţe, încât Demnitarul Şova rămâne la înălţimea demnităţii dânsului. După câtăva vreme, apăs iarăşi pe buton şi mă întorc la B1 TV. Şi aici s-au petrecut câteva mici transformîări, întrucât au fost selectate exclusiv secvenţele penibile, nu şi cele demne. Înclin să cred că selecţia a fost făcută nu doar din criză de timp, respectiv de vreme, ci numai dintr-un simţ excesiv al esenţialului. Vrând-nevrând, îmi amintesc de metafora cinematografică a lui Henri Bergson, filmul fiind alb-negru, pe vremea lui. Dacă oprim rotorul, avem în faţă pelicula cinematografică, alcătuită din secvenţe statice. Iar dacă pornim rotorul, obţinem iluzia mişcării. Dar, aici poate interveni şi Operatorul, cu foarfeca în mână. Dacă el taie secvenţele „negre”, ajungem la o statuie a Demnităţii, iar dacă le taie pe cele „albe”, rezultă tot o statuie, dar a unui virtual Infractor.

Dialog sau Ciorovăială!?, Dominique Iordache

O controversă „pură” a avut loc acum câteva zile chiar pe „Sticla” de la Antena 3. Acum câteva seri, o dezbatere multiplă devine dialog, iar dialogul devine controversă, cei doi interlocutori fiind Gabriela Vrânceanu-Firea şi Varujan Vosganian. „Obiectul” controversei este prezidenţiabilul Klaus Johannis, cu copiii pe care nu îi are şi cu casele pe care le are, într-un număr prea mare, consideră doamna Firea, preluând aici un zvon, sau un ecou public. Atunci când a făcut o Declaraţie publică, transmisă pe mai multe „Sticle”, Klaus Johanis a făcut o afirmaţie clară. Adică, întrucât nu au avut copii, soţii Johanis au investit banii câştigaţi în altceva, în acest caz în cumpărarea de case. Deşi afirmaţia este clară ca apa de izvor, nu ca cea de ploaie, deci de averse, doamna Firea o ţine „una şi bună”, iar în acest caz, una dar mai puţin bună, una aproape nebună. Că prezidenţiabilul optează pentru valorile materiale, şi nu „oftează”, ca să zicem aşa, după copii, că pe această cale dânsul contribuie la scăderea sporului demografic, că dacă toţi am face aşa, unde am ajunge (!?), etc. Aici, mai ales referinţa la sporul demografic este exemplară, vădind o adâncă intuiţie feminină şi maternă. Mai lipsea corelaţia fenomenului non-matern şi non-patern cu conceptul de „creştere negativă” şi cu „recesiunea economică”. Romancier în timpul liber şi virtual, Premiant Nobel, deci, cel puţin teoretic un om „cu capul în nori”, Varujan Vosganian rămâne, totuşi, cu picioarele pe pământ. Dânsul reface sensul exact al afirmaţiei lui Klaus Johanis şi este obligat să revină repetat asupra acestui sens, sau înţeles. Pentru că doamna Firea o ţine pe a dânsei, „ca gaia maţul”, cum se spune în popor. La un moment dat, doamna Firea efectiv se pierde cu firea şi devine agresivă. Este luat în primire şi oponentul Varujan Vosganian, acuzat de subiectivism, de „partinitate politică”, pentru a folosi aici un clişeu de pe vremuri. Controversa s-a încheiat cu tunete şi fulgere, ea fiind un „model” de dezbatere, rămasă doar o zbatere, care vizează exclusiv o străbatere în Universul entropic al vieţii politice din ţara noastră.

Îţi arăt eu ţie!..., Dominique Iordache

PS: Aşteptăm cu interes alte diverse controverse, pentru a putea scrie, pe baze empirice, deci ştiinţifice, o carte care s-ar putea numi „Axiologia Negativului”. Nu aşteptăm deloc („Piei, Drace!”), dar vrând-nevrând ne aşteptăm şi la alte averse. În mod sigur, cu cele două aşteptări, nu vom fi puşi în situaţia în care sunt puşi cei ce stau „În aşteptarea lui Godot”.