Despre hărţuire şi viol: sex şi putere
0
La nivel global, cel puţin 35% din femei au fost abuzate fizic şi/sau sexual. Între 40 şi 50 la sută din femeile din Uniunea Europeană au fost hărţuite la locul de muncă. Hărţuitorii şi violatorii nu ţin cont de educaţie, vârstă, gen, clasă socială, sau cetăţenie.
Un cititor al ziarului Adevărul sugera că femeile ar trebui să nu se mai plângă şi mai degrabă să îşi cumpere un spray paralizant şi să ia lecţii de autoapărare. Spray-ul paralizant şi lecţiile de autoapărare nu ajută bebeluşii care sunt violaţi şi abuzaţi până corpul le cedează şi mor. Nu ar fi putut să o ajute pe fetiţa de 9 ani care a fost răpită şi violată de membrii ISIS şi nici pe fetiţa de 10 ani din Paraguay care a fost violată şi lăsată însărcinată de tatăl vitreg. Nu ar fi o soluţie pentru bătrânele care au fost atacate şi violate în propria casă în România. Nu ar ajuta nici copiii instituţionalizaţi, femeile cu handicap sau studentele care sunt drogate de bărbaţii cu care se întâlnesc.
Lecţiile de autoapărare nu ar fi fost suficiente pentru Oksana Makar, o fată de 18 ani din Ucraina care în 2012 a fost violată, strangulată şi arsă de trei tineri, şi nici pentru Ozgecan Aslan, studenta din Turcia care a fost ucisă pentru că a avut curajul să se opună atacatorilor. Femeile soldaţi din armata Statelor Unite sunt printre cele mai bune luptătoare din lume şi ştiu să folosească arme periculoase. Cu toate astea, şi ele sunt violate de colegi şi superiori.
Nici îndemnul unora de a ne acoperi mai bine nu e o soluţie pentru a combate violenţa sexuală pentru că hărţuirea sexuală şi violul nu au legătură cu nevoia de a face sex. Violatorii nu atacă pentru că victimele sunt îmbrăcate sumar. Dacă ar fi aşa, femeile din Orientul Mijlociu ar fi cruţate.
Hărţuirea sexuală şi violul sunt legate de putere, şi dorinţa de a umili şi de a provoca suferinţă. Violenţa sexuală îşi are rădăcina într-o cultură misogină care consideră că nevoile şi dorinţele femeilor nu sunt importante.
Corpul femeii este văzut ca un bun comun, iar de aceea orice nedreptate care afectează femeile este tolerată. Într-o astfel de societate, violenţa sexuală şi hărţuirea sunt un mod de a controla libertatea femeilor în spaţiul privat şi în spaţiul public şi de a teroriza comunităţile aşa cum se întâmplă, de exemplu, în conflictele armate când violenţa sexuală este folosită ca o armă de război.
Există mai multe posibile soluţii pentru a reduce rata violurilor şi pentru a încuraja supravieţuitoarele să declare atacul. Toţi suntem responsabili pentru implementarea acestora.
- Statul trebuie să investească mai mult în colectarea şi distribuirea de informaţii privind violenţa sexuală:
- Educaţia sexuală din scoli şi de acasă ar trebui să pună accentul nu numai pe încurajarea folosirii metodelor contraceptive, dar şi pe ideea de consimţământ ( e.g. aşa cum spune Barack Obama, dacă cineva este drogat şi nu este în stare să îşi dea consimţământul pentru a face sex, atunci avem de-a face cu un viol);
- Poliţiştii ar trebui să facă cursuri speciale pentru a şti cum să comunice mai bine cu victimele;
- Potrivit ONU, victimele se simt mai confortabil dacă vorbesc despre atac cu femei poliţişti;
- Martorii unui abuz trebuie încurajaţi să intervină. Este responsabilitatea tuturor de a ajuta;
- Hărţuitorii şi violatorii trebuie ostracizaţi de comunitate;
- Trebuie să vorbim mai mult şi despre bărbaţii care sunt victimele violurilor. De multe ori, băieţii şi bărbaţii victime sunt şi mai descurajaţi decât femeile să declare abuzul, mai ales dacă atacatorul sau atacatorii sunt bărbaţi;
- Şcolile, societatea civilă şi media ar trebuie să facă mai multe campanii de informare. Aceste campanii trebuie să includă atât informaţii practice privind legislaţia şi instituţiile care pot consilia supravieţuitorii unui viol, cât şi un efort de a elimina stigma asociată cu abuzul sexual.
Făcând eforturi constante la nivel legal, dar şi la nivel social, putem lua puterea din mâinile abuzatorilor.
Se încarcă comentariile...
