Demonstrații concurente de putere: NATO își numără aliații fideli, Moscova pregătește un alt „parteneriat fără limite” cu India
0Lucrurile serioase de-abia acum încep să se așeze într-un scenariu logic în care singura mare întrebare este cine va fi invitat la masa negocierilor al căror scop va fi elaborarea unui scenariu (mulți speră și la un Acorde Pace global) care să redefinească sferele de influență și să formuleze garanțiile pentru respectarea noilor frontiere. S-a vorbit foarte mult despre asta în diverse formule de discuții foarte consistente în care argumentul cel mai serios era că eșecul înregistrat acum în aproape toate sectoarele relațiilor internaționale se datorează faptului că nici la Ialta și cu atât mai puțin la Malta, nu s-a reușit să fie pus pe hârtie un scenariu final. Firește, în afară de ceea ce presupunea mârșava hărți prin care Churchill ceda prietenului Stalin jumătatea noastră de Europa. Și asigurările și reasigurările verbale date la Bush la Malta și apoi, direct și prin interpuși, unui fost actor major de putere care spera că va rămâne un erou al istoriei moderne cedând aproape toate atributele suveranității URSS.
De data asta va fi altfel? Poate fi altfel? Cu ce preț?
Deocamdată, suntem la faza finalizării răspunsurilor de o pate și cealaltă a baricadei, iar înspre finele acestui an vom vedea cum se organizează punerea în linie de bătaie a primelor trupe de asalt, fie la modul fizic, fie exacerbând la nivel conflictual conflictul războiului economic de exterminare acum deja în curs.
Mai e nevoie de acest răgaz deoarece Europa nu poate fi un actor relevant, iar cazul Macron este doar vârful aisbergului demonstrației de non-relevanță provizorie (oare pentru cât timp) al Europei pe plan militar în cazul unui conflict de mare intensitate în care întreaga Alianță a atlanticului de Nord nu poate supraviețui decât făcând apel la americani. Din nou, în proporție covârșitoare.
Azil la Washington, NATO a serbat împlinirea a 75 de ani de la momentul constituirii sale în aprilie 1949, când 10 țări din Europa occidentală împreună cu SUA și Canada au semnat Tratatul care promitea acțiune comună de răspuns la un atac asupra teritoriului oricăreia dintre ele.
Suntem din ce în ce mai aproape de un moment conflictual extrem și modul în care va răspunde dimensiunea politică a NATO este esențial: dacă nu există niciun fel de dubiu asupra capacităților militare excepționale ale Alianței, deciziile de acum de la Washington, oricât de puternice ar fi ele la nivelul retoricii politice, vor fi puse în aplicare de către următoarea echipă care se va instala la Casa Albă.
Până aici, toată lumea e de acord. Dar există două subiecte de discuție extrem de neplăcute. Primul privește soliditatea Alianței din moment ce , nici în acest moment, nu are forța politică de a impune o atitudine și un mesaj comun, vezi, pentru a nu da decât acest exemplu, poziția excentrică a premierului Viktor Orban, auto-proclamat în misiune pacificatori și vizitând Moscova și Beijing fără a avea niciun mandat de la NATO sau UE.
Dar marele subiect de neliniște este că nu există, în ciuda tuturor asigurărilor de circumstanță, un răspuns privind persoana celui care fi următorul Președinte al SUA și, în consecință, va determina postura Alianței,. Va exista un NATO-Biden concentrat pe susținerea fără limite cantitative sau în timp a Ucrainei? Sau, dimpotrivă. a fi un NATO-Trump, cu alte reguli de funcționare după ce va impune în 24 de ore pacea în Ucraina?
Sunt două scenarii care tind să devină contradictorii pe măsură ce se acumulează o tensiune uriași și nu numai în SUA.
De aici atenția cu care analiștii de riscuri – și nu numai militare – privesc acum încercările Kremlinului de a constitui o formulă coerentă de alianță cu valoare strategică globală. Adică extinzând acordul multiplex cu China, acea „cooperare fără limite” căreia în fiecare lună i se descoperă noi deschideri cu valoare economică sau militară.
Acum a venit rândul unei construcții menite, cum relatează unele surse de intelligence din zonă, să dublez viitoarea capacitate a Kremlinului de a organiza structuri paralele concurente cu cele două din spațiul occidental, NATO și UE.
România, prin singura voce autorizată a Președintelui care să duce la Washington să stea la rând și să-i prezinte felicitările de rigoare viitorului Secretar General Rutte și a spus același lucru: vom sprijini neabătut Ucraina și, în general, vom fi aceiași elevi cuminți și pe viitor. Ce vor americanii, așa facem și vom face în toate domeniile căci cuminți am fost cu toți aliații de i-am avut de o parte și de alta a liniei, aceleiași linii, care desparte imperiile.
Se încarcă comentariile...
