De ce nu se supără românii că se rupe USL-ul

Premierul Ponta spunea acum câteva zile că oricine vorbeşte de ruperea USL-ul îi face jocurile lui Băsescu. Nu cred că este chiar adevărat. În primul rând, băsiştii sunt o specie din ce în ce mai rară şi cea mai „populară” raportare la preşedintele României este pe undeva pe sub pragul de 10%.

Scopul pentru care a fost creată acestă alianţă a fost unul destul de simplist: să scoată România de sub dominaţia băsiştilor care au pus mâna pe ţară şi nu îi mai dau drumul. Eu unul cred că a fost atins. Acum în principalele structuri de putere se află cocoţaţi usl-işti şi puţine mai sunt instituţiile sau funcţiile în care mai „domnesc” oamenii din regimul Băsescu. Singurii care au rezistat sunt transpartinicii care, din `90 încoace, se regăsesc în poziţiile de putere indiferent de partidul care se află la guvernare. Pe aceia nu-i mişcă nimeni din locurile lor călduţe. Banii, pilele sau pur şi simplu experienţa de viaţă o să-i protejeze în umbra oricărui regim.

Pericolul Băsescu a trecut. Oricine ar spune că şi-a făcut un partid nou, cu oameni noi, care ameninţă că va face mare deranj în clasa politică se înşală amarnic. S-a terminat repede cu oamenii noi şi cu idealismul  prin primirea în partid şi în fruntea lui a unor reprezentanţi de marcă ai regimului împotriva cărora românii au votat în bloc în 2012.

Apoi, orice coaliţie de peste 60% pune în pericol statul de drept, în România. Cei aflaţi la putere se consideră dintr-o dată un fel de mici zei şi nu mai au perspectiva eliberării rapidă din funcţie. Toate acţiunile lor se bazează pe autosuficienţă şi nu sunt în niciun fel influenţate de posibilitatea ca, în perspectiva imediată, să dea socoteală pentru paşii greşiţi sau deciziile incorecte. Aducerea pilelor în sistem se face pe faţă şi nepotismul devine o stare de spirit. Opoziţia se zbate într-un semi-anonimat şi nu reuşeste să pună presiune pe cei aflaţi la putere pentru a-i face să fie performanţi. Practic, jocul democratic dispare.

România are nevoie de un guvern şi un parlament care să se teamă permanent de faptul că orice decizie care nu este în interesul cetăţeanului poate fi contestată vehemment şi taxata cum se cuvine. Nu de jocuri politice absurde în care, dacă lipseşte o virgulă dintr-un protocol sau nu-ţi place faţa lui Constantin, blochezi ţara.

Românii au nevoie de guvernanţi care îşi asumă guvernarea în totalitate şi nu se ascund în spatele unui protocol care le permite să fie şi la guvernare şi în opoziţie - aşa cum declara acum câteva luni Crin Antonescu, care se vedea şi la putere şi şeful opoziţiei. Mai pe scurt, românii s-au cam săturat să fie prostiţi în faţă şi nu s-ar supăra foarte tare de ruperea USL.

Dacă PSD-ul rămâne la guvernare, în varianta USD, va trebui să fie performant altfel va pierde prezidenţialele şi aproape sigur guvernarea. Aşa că să nu jelim o structură mamut care poate dăuna prin autosuficienţă. Oricum PNL-ul a devenit o cloacă în care cu greu mai găseşti valori şi principii liberale. Capitalismul de cumetrie este mai degrabă ceea ce defineşte acţiunile acestui partid.

Aşa că du-te, Crine, du-te! Dar, te rog, ia cu tine şi toate pilele, toţi nepoţii, agramaţii şi alţi asemenea lor, pe care şleahta PNL-istă i-a adus ciorchine prin toate instituţiile publice. Să vedem atunci dacă activul de partid va fi mulţumit de ieşirea de la guvernare!

Articol publicat şi pe portalul românilor de pretutindeni.