Dan Dungaciu: Radio Guerilla, Radio Europa Liberă şi... Radio Erevan. Clarificări la o manipulare de presă
0Aflu, cu stupefacţie, că pe pagina Europei Libere din Republica Moldova „Dungaciu i-a susţinut în campanie pe cei de la AUR, prognozând pentru Alianţa calificată cu 0,40% un rezultat de 44-47%”.
Articolul e semnat de, până mai ieri, o distinsă jurnalistă, Tania Radu. O asemenea gogomănie – că cineva, indiferent cine, inclusiv eu, ar fi putut „prognoza” pentru AUR la parlamentarele din Republica Moldova 44-47% - nu poate să o creadă nici măcar autoarea acestui text. Şi, atunci, de ce o face?
O întrebare la care nu am un răspuns limpede, dar, din respect pentru cititorii din România şi Republica Moldova, contextul acestei manipulări de presă trebuie clarificat.
O dezbatere despre unionismul din Republica Moldova cu două luni înainte de alegeri
Alegerile parlamentare anticipate din Republica Moldova s-au desfăşurat pe 11 iulie 2021.
Pe 20 mai 2021, cu aproape două luni înainte de alegerile propriu-zise, şi cu aproape o lună înainte de începerea campaniei electorale, postul de radio Guerilla a organizat o dezbatere despre chestiunea unionistă în Basarabia în perspectiva alegerilor parlamentare. Am fost unul dintre invitaţii în studio ai moderatorul Liviu Mihaiu (emisiunea din 20 mai aici).
Discuţia a plecat inclusiv de la faptul că, în ultima perioadă, conform caselor de sondare de la Chişinău, acceptarea unirii cu România în rândul populaţiei ajunsese, undeva la 44-47%. În acel context al discuţiei, despre cine şi cum poate duce din acele voturi unioniste în Parlamentul de la Chişinău, spuneam că un partid unionist precum AUR, care tocmai îşi anunţase candidatura la alegerile parlamentare anticipate din Republica Moldova, „ar putea să fie lebăda neagră a alegerilor”, respectiv „ar putea să fie un partid care poate să ducă votul unioniştilor de 44-47% în parlament” şi, pe cale de consecinţă, s-ar putea să fie un partid care poate să treacă pragul de 5% şi „să joace politic acolo”. Aceste afirmaţii trebuie puse în contextul în care partidele unioniste din Republica Moldova de până atunci, în ochii publicului, sunt uzate, „nu mai au prospeţime”, iar, teoretic, „AUR, un partid din România, poate aduce o prospeţime politică pe care din păcate ceilalţi lideri politici din R. Moldova nu o au. Ceilalţi lideri sunt foarte capabili, însă nu au aerul acela de prospeţime”.
Pentru orice om de bună credinţă, este evident că ce am susţinut eu este că exista un bazin unionist de 44-47%, din care o parte ar fi putut da AUR-ului voturile necesare trecerii pragului electoral. Am susţinut că mai degrabă AUR decât alte partide unioniste ar putea obţine voturi din acest bazin, pentru că celelalte sunt considerate uzate. În plus, discuţia era nu una electorală, ci una analitică, mai ales că AUR s-a înregistrat drept concurent electoral abia la 4 iunie 2021, deci cu o lună după emisiunea de la Radio Guerilla.
Totul în afirmaţiile mele, făcute cu două luni aprope înainte de alegerile din Republica Moldova, erau marcate de „condiţional optativ”, altminteri spus, pe o serie de circumstanţe care urmau – sau nu – să fie îndeplinite în timpul campaniei electorale care urma să vină. A fost vorba, aşadar, despre „dacă”, „s-ar putea”, „ar putea”, „ar avea şansa” etc. (Că aceste circumstanţe nu s-au îndeplinit, am încercat să lămuresc ulterior, după alegeri, când am revenit asupra chestiunii - aici şi aici).
De la aceea emisiune din 6 mai 2021, în care am participat în calitate de invitat, nu am mai avut nicio afirmaţie/analiză publică consacrată campaniei electorale din R. Moldova. Cu atât mai puţin aş fi susţinut vreun partid politic în campania electorală din RM, inclusiv AUR, cum s-a insinuat ulterior.
„Cu pumnii strânşi”. O revenire deloc inocentă
Pe 19 iulie 2021, la mai bine de o săptămână după alegerile parlamentare din Republica Moldova, site-ul g4media.ro publică un articol „demascator”, cu un titlu mustind de resentimente: „Pariu pe un cal mort întruchipat de o „lebădă neagră”: cum a fost susţinut AUR de Dan Dungaciu, analistul cu post la Academie care a monopolizat discursul pe Republica Moldova”.
„Demascările” acestui articol resentimentar vizează mai multe aspecte pe care le voi lua pe rând:
1.Susţinerea partidului AUR în alegeri
„Unul dintre cei care au sprijinit AUR de-a lungul recentei sale istorii a fost analistul politic Dan Dungaciu, directorul Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale „Ion I. C. Brătianu” al Academiei Române.... Cu câteva zile înainte scrutinului din Republic Moldova, Dungaciu declara:... (şi se invocă emisiunea de la Radio Guerilla)”.
Manipulările sunt evidente. Singura „probă” de sprijin politic pentru AUR pe care autorul le are este... emisiunea de la Radio Guerilla, despre care am vorbit deja. Că miza articolul nu este de a informa, ci de a dezinforma, reiese şi din strategia grosolană şi descalificantă prin care autorul schimbă data emisiunii, pentru a-şi susţine teza. „Cu câteva zile înaintea scrutinului din Republica Moldova (subl.n.), Dungaciu declara...” - este o minciună sfruntată: emisiunea invocată, respectiv cea de la Radio Guerilla, a avut loc cu aproape două luni de la „scrutinul electoral”, nu „cu cîteva zile înaintea scrutinului electoral...”.
2.Şefa pe comunicare a AUR, Iulia Modiga, a fost doctoranda lui Dan Dungaciu
Autorul ar fi găsit proba incriminantă! O asemenea strategie este şi meschină şi incultă, căci nu înţelege nimic din resorturile unui asemenea demers academic la Universitatea din Bucureşti. Conduc doctorate de aproape 20 de ani la Şcoala doctorală a Facultăţii de Sociologie a Universităţii din Bucureşti. Trec peste faptul că nu am nicio idee de atribuţiile actuale ale doamnei Iulia Modiga, cu care nu m-am mai întâlnit, după 2015, anul acelui doctorat incriminat, decât pur întâmplător, dar pe parcursul anilor am avut şi am doctoranzi cu diverse simpatii culturale sau politice – practic, de pe tot spectrul. Din perspectiva doctoratului, ele nu contează. Să selectezi opţiunile politice ale unui doctorand – oricare ar fi acesta – pentru a face extrapolări privitoare la conducătorul de doctorat – oricare ar fi el – e şi riscant şi descalificant.
3.Rolul minimalizator al Rusiei
Autorul se arată indignat, de data asta, că în analizele mele am considerat că Rusia nu s-a implicat ferm în alegerile de la Chişinău şi că nu a avut drept scop câştigarea alegerilor de acolo. Aici, pentru mine, lucrurile sunt evidente, şi o dezbaterea reală despre asta - nu pe stilul vigilent-inflamat-demascator - s-ar putea face. Pentru orice profesionist, însă, care a urmărit de multă vreme alegerile din Republica Moldova şi evoluţiile de acolo – nu e cazul autorului de la g4media, de aceea nici nu polemizez cu dânsul pe tema asta – a devenit evident că interesul Federaţiei Ruse pentru a susţine candidaţii de tip Voronin/Dodon la alegerile din 2021 a fost, practic, inexistent, cel puţin prin comparaţie cu alte implicări mai vechi ale Moscovei în Republica Moldova. Cu consecinţe evidente legate şi de rezultatul alegerilor, dar şi a evoluţiilor ulterioare.
4.Invitarea la Bucureşti „Maiei Sandu şi a lui Valeriu Munteanu”
Un alt cap de acuzare este că aş fi invitat la Bucureşti, „înainte de alegeri parlamentare din februarie 2019... pe Maia Sandu şi pe Valeriu Munteanu, fost lider al Partidului Liberal şi actualmente candidat al AUR la alegeri parlamentare din Republica Moldova”.
Este tot o minciună. În realitate, nu am invitat niciodată la Bucureşti acest tandem. Şi nu pentru că Valeriu Munteanu nu ar fi mertiat să fie invitat la Bucureşti - el, printre alte merite, fiind cel care a elaborat şi dus la Curtea Constituţională de la Chişinău sesizarea prin care Curtea a stabilit că limba română este limbă oficială în Republica Moldova, iar pentru asta merită respectul oricui, aşa cum merită şi Ordinul „Steaua României” în grad de Mare Cruce, de care s-a învrednicit.
Am invitat la Bucureşti, în schimb, tandemul Maia Sandu şi Andrei Năstase. Şi nu odată, ci de trei ori. Dar despre asta, autorul nostru vigilent şi intransigent nu spune o vorbă. Şi nu o spune, pentru că nu s-ar potrivi în caricatura de tablou pe care se străduieşte să îl deseneze. Căci în vremuri nu foarte îndepărtate, când aproape tot establishmentul politic şi public al României era „strâns unit” în jurul lui Vladimir Plahotniuc, singurii din ţara asta care i-au adus la Bucureşti pe Maia Sandu şi pe Andrei Năstase am fost noi, cei de la Fundaţia Universitară a Mării Negre, care au organizat două dezbateri publice şi, în plus, prin Institutul de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române, au invitat-o pe doamna Maia Sandu să rostească, pe 27 martie 2018, adică de Centenar, un discurs în Aula acestei instituţii. Era un semn de apreciere pe care nimeni de la Bucureşti nu i l-a acordat atunci actualului preşedinte al Republicii Moldova.
Încă odată. La vremea aceea, Fundaţia Universitară a Mării Negre, sub egida Academiei Române, şi Institutul de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române erau, practic, singurele instituţii din România care i-au invitat explicit şi le-au oferit tribună publică liderilor Maia Sandu şi Andrei Năstase. Tot noi, la vremea respectivă, în paginile Adevărului, scriam insistent despre „Binomul Plahotniuc – Dodon”, în pofida vremurilor şi puterii politice de la Bucureşti.
Puţini am fost, mulţi am rămas!... Cu cine juca, atunci, Rusia? Unde erau atunci „analiştii” pe Republica Moldova şi ONG-urile vigilenţei publice? – întrebare retorică. Pur şi simplu, nu erau. Nu exista, cu rarisime excepţii, nimeni.
Prin urmare, „lecţii morale” despre Republica Moldova nu primim. Pentru că nu avem de la cine.
Când Radio Europa Liberă devine Radio Erevan
Ultimul episod al acestei manipulări de presă se petrece la Chişinău, într-un loc unde, teoretic, nu te aşteptai.
Pe data de 19 iulie 2021, în emisiunea dedicată revistei presei româneşti, doamna Tania Radu invocă şi articolul nostru din Adevărul apărut în aceeaşi zi, articol consacrat scrisorii către ucraineni de pe site-ul Kremlinului semnate de preşedintele Putin, deci fără legătură nemijlocită cu Republica Moldova. În finalul relatării despre materialul nostru, autoarea include, aiuritor, un paragraf fără legătură, în care spune aşa: „Tot azi, pe g4Media, Florin Marinescu reaminteşte că Dungaciu i-a susţinut în campanie pe cei de la AUR, prognozând pentru Alianţa calificată cu 0,40% un rezultat de 44-47% (subl.n.)”.
Despre articolul din g4Media tocmai am vorbit, dar nici măcar acest articol manipulator nu şi-a permis să scrie explicit o asemenea enormitate, respectiv să spună explicit ce am fi suţinut şi, mai ales, ce am fi prognozat. Practic, folosindu-se de pretextul articolului din g4Media, Europa Liberă acreditează, descalificant, o minciună.
De ce era nevoie de aşa ceva şi la Chişinău? Iţi vine ]n minte îndemnul lui Goebbels după care o minciună repetată de o mie de ori devine adevăr... Dar nu e frumos să faci asemenea comparaţii între Goebbels şi cei care lucrează la un post de radio susţinut cu banii contribuabilului american. Deşi e drept că, pe de altă parte, cineva care lucrează la un post de radio susţinut cu banii contribuabilului american şi girat de instituţiile americane ar trebui să fie pe măsura acestei responsabilităţi onorante şi să nu se comporte precum cei împotriva cărora a fost inventat şi susţinut un post de radio precum Europa Liberă.
Care radio, prin asemenea demersuri „jurnalistice”, nu mai este Radio Europa Liberă, ci de-a dreptul... Radio Erevan.