Cuvinte călătoare (A-AG)

În 1978, Al. Graur a publicat un mic „Dicţionar de cuvinte călătoare”. Este vorba, în fapt, de o lucrare de etimologie. Opera s-a dovedit incitantă, cu atât mai mult cu cât dicţionarele noastre nu indicau decât etimologia apropiată (tristă meteahnă!). Din câte mi-am dat seama şi astăzi sunt mulţi pasionaţi de etimologie. Reiau, aşadar, o parte din cartea lui Al. Graur adăugând ce e de adăugat şi îndreptând ce e de îndreptat.

Prima obiecţie care se poate aduce este că, meditând puţin, cam toate cuvintele limbii circulă. Etimologia se ocupă de aceste trasee geoistorice, unele foarte lungi, altele ceva mai scurte, şi de felul cum, la fiecare popas, s-au îmbogăţit sensurile. Vă previn că această colecţia de cuvinte este, în mod vădit, subiectivă. Mai mult, dacă ar fi să scriu un astfel de dicţionar, alegerile mele s-ar potrivi doar în parte.

Am încercat să adaug lucrării lui Al. Graur, păstrându-i spiritul, şi alte cuvinte care mi s-au părut că ar îmbogăţi corpusul iniţial. Am avut astfel în vedere distanţa în timp şi spaţiu, trecerea prin mai multe limbi, asemănarea semantică, condiţii care fac fascinante aceste călătorii lexicale.

În al doilea rând, am procedat la o revizie a materialului existent în lumina surselor lexicografice recente.

Ori de câte ori am introdus vreun cuvânt neinclus în DEX (sau în alte dicţionare de referinţă), fie ca intrare, fie în familia de cuvinte, l-am tratat lexicografic, pentru ca cititorul să înţeleagă despre ce este vorba. Am însemnat cu asterisc (*) cuvintele învechite care nu îşi mai au locul decât în Dicţionarul-tezaur.

Acestea fiind scrise, aştept sugestiile şi comentariile dvs., totdeauna acceptate cu bunăvoinţă.

AA

hawaiianul ‘a‘ā „tip de lavă” > engl. aa „idem” > rom. aa, s. f. invar.

GEOL Tip de lavă consolidată, cu suprafaţă aspră şi neregulată (prin opoziţie cu pahoehoe). → Lava ce erupe din vulcan poate atinge 1000^o C, revărsându-se de pe muntele vulcanic cu 165 m/s. În timp încetineşte şi se răceşte, formând două tipuri de lavă, fiecare având denumire de origine hawaiiană. Primul, denumit lava „pahoehoe” se solidifică în creste apropiate, care deseori amintesc de nişte funii. Al doilea, denumit lava „aa”, formează un strat dur. (Internet)

AARDVARK

afrik. aardvark, de la aard „pământ” şi vark „porc” > engl. aardvark „idem” > rom. aardvark, s. m.

ZOOL Mamifer african (Orycteropus afer) de mărimea unui porc mic, cu râtul lung şi limba lungă şi vermiformă. = porc-furnicar. → Această înfăţişare vag porcină şi apucăturile lui de săpător de vizuini i-au făcut pe coloniştii europeni să-l numească aardvark, care înseamnă porc de pământ în limba afrikaans […] (Internet)

AARDWOLF

afrik. aardwolf, aard, „pământ” şi engl. wolf „lup” > engl. aardwolf „idem” > rom. aardwolf, s. m.

ZOOL Mamifer carnivor african (Proteles cristatus), asemănător hienelor, cu mandibule şi dinţi puternici. = lup-de-pământ. → Lupul de pământ sau lupul tuku (Proteles cristata) este un mamifer carnivor asemănător cu hiena care trăieşte în zonele de deşert, nisipoase sau cu arbuşti, din sudul şi estul Africii. (Wikipedia)

ABA

ar. ‘abâ „ţesătură groasă de lână” > tc. aba „idem” > rom. aba, s. f.

● Familie: abager, abageri, s. m.;

abagerie, abagerii, s. f.;

abagiu, abagii, s. m.

ABAC

ebr. 'ábáq „pulbere, tavă acoperită cu pulbere” > gr. ábaks, ábakos „masă (de matematician, de joc, de alegeri) acoperită cu nisip fin şi pe care se scriau cifre sau litere” > lat. abàcus, -i „tablă de calcul; cufăr; sertar; tablă de joc etc.” > fr. abaque „tablă de calcul; numărătoare; nomogramă” > rom. abac, s. n.

● Familie: abacist, abacişti, s. m. → Fără să ţină cont că rata de reproducere este influenţată de mulţi factori (situaţia economică, de ex.), abacistul de la The Economist a făcut o „socoteala” rudimentară şi, cum era de aşteptat, rezultatele au fost pe măsura efortului intelectual. (Internet)

ABACA

tagalogul abaká „bananier; fibre textile” > sp. abacá „idem” > fr. abaca „idem” > rom. abaca, s. f.

1. BOT Bananier de până la 8 m cu fructe necomestibile şi frunze cu peţioluri lungi din care se obţin fibre textile, originar din Filipine (Musa textilis).

2. TEXT Fibră textilă obţinută din peţiolurile frunzelor acestui bananier, folosite la fabricarea odgoanelor, sforilor şi unor împletituri. = cânepă de Manila → Daimler-Chrysler este primul constructor din lume care utilizează fibră naturală pentru elemente exterioare ale unei maşini, utilizând la clasa A un material realizat din abaca (fibră de banan). (Internet)

ABACĂ

lat. med. (sec. XI-XII) abàcus, -i „placă de piatră care constituie partea superioară a capitelului” > fr. abaque „idem” > rom. abacă, s. f.

ABALONE

sp. mexican pl. abulones (sg. abulón), „specie de moluscă; perla şi sideful acesteia; preparat culinar din această moluscă” > (sec. XIX, California) engl. abalone „idem” > rom. abalone, s. f.

1. ZOOL Moluscă (gasteropod) univalvă marină, din genul Haliotis, sau crustaceu, din genul Auris marina. = haliotis, ureche-de-mare. → Abalone este un tip de scoica, din familia haliotidae. (Internet)

2. BIJUT Perlă al cărui colorit este asemănător cu al curcubeului, foarte rară, produsă de această moluscă. → Cercei argint filigran cu perlă abalone, din perioada victoriană. (Internet)

3. BIJUT Sidef multicolor, cu irizaţii, care formează stratul interior al cochiliei acestor moluşte, folosit la bijuterii şi ornamente. → Adevărată comoară a mărilor, scoica abalone aduce o frumuseţe mistica bijuteriilor. (Internet)

4. GASTRON Preparate culinare din aceste moluşte. → Abalone reprezintă o delicatesă mult căutată de către gurmanzii din diferite colţuri ale lumii […] (Internet)

ABANDON

v.fr. bandon (derivat din încrucişarea radicalelor: ban- şi band-) „putere, forţă” > fr. (sec. XII) (mettre) a bandon „a pune la dispoziţie, a elibera” > fr. abandon „părăsire, renunţare” > rom. abandon, s. n.

NOTĂ. S-a crezut că fr. abandon este un derv. regres. din abanndoner. În realitate, verbul s-a format de la substantiv.

● Familie: abandona, abandonez, vb;

abandonant, -ă, abandonaţi, -te, adj. → Putem numi acest tip de funcţionare ca abandonant, însă în sensul de pierdere de sine anihilantă, la limita vieţii şi a morţii, unde de altfel şi regăsim acele cazuri incurabile în care experienţa de relaţie a fost aproape inexistentă, astfel încât nu se poate crea o punte de legătură spre vindecare. (Internet);

abandonant, ă, abandonaţi, -te, s. m. şi f. → De exemplu: mi-e frică să fiu abandonant, mi-e frică să fiu abandonat în acest moment. (Internet);

abandonabil, -ă, abandonabili, -e, adj. → În tot acest dramatism, mântuirea vine prin delegarea alegerii între „colecţionabil“ şi „abandonabil“ către o instanţă superioară, căreia nu-i refuzăm obiectivitatea. (Dilema veche, nr. 511/2013);

abandonare, abandonări, s. f.;

abandonat, -ă, abandonaţi, -te, adj.;

abandonator, -oare, abandonatori, -oare, adj. → Nu e vina copilului că are un părinte abandonator, cu relaţii de atracţie-respingere, însă poate înţelege asta şi restul îl puteţi substitui dv. care i-aţi ales celalalt părinte. (Internet);

abandonator, -oare, abandonatori, -oare, s. m. şi f. → Un abandonator al studiilor liceale a devenit ministru al Educaţiei în guvernul Mike Harris (1995-2002, n.t.). (Internet);

abandonatoriu, -ie, abandonatorii, adj. → Anerecţia poate fi totală sau abandonatorie, atunci când dispare, după intromisiune, sau până apare ejacularea şi orgasmul. (Internet)

ABANOS

egipt. kbnj (poate de origine nubiană) „arbore; lemn” > gr. ἔβενος „idem” > pers. âbnus „idem” > tc. abanoz „idem” > rom. abanos, s. m. (Vezi şi EBEN, EBONITĂ)

ABATE

aram. abba „tată, în sens de Dumnezeu” > gr. ecl. άββᾶ „idem” > lat. ecl. abbátem ac. de abbas,-átis „abate, superiorul unei mânăstiri” > it. abbate „idem” > rom. abate, s. m.

● Familie: abatesă, abatese, s. f.

abaţial, -ă, abaţiali, -e, adj. [DN (1986); MDN (2000); DOLR (2002)]

abaţie, abaţii, s. f.

ABITIR („mai abitir”)

pers. badtar „bad „rău” + -tar „mai” > tc. beter „idem” > rom. abitir, adv.

ABRAŞ

ar. baraş „pată (mai ales la cai)” > ar. abraş „pătat, bălţat” > tc. abraş „idem” > rom. abraş, adj.

ABSINT

gr. ἀψίνθιον „fără dulceaţă” > lat. absinthium „pelin” > rom. absint, s. n.

● Familie: absintină, absintine, s. f. [MDN (2000); DOLR (2002)]

absintism, s. n. [DN (1986); MDN (2000); DOLR (2002)]

absintomanie, s. f [DOLR (2002)]

ACACIE

gr. άκακία „acacie; spina aegyptia”> lat. acacìa, -ae „idem” > fr. (sec. XIV) acacia „idem” > rom. acacie, s. f.

NOTĂ. reg. acaţ, acaţău, acaţie, acăţiu, arcăţ „salcâm” provin din magh. akác.

ACADEA

ar. ʿaḳīde „caramel, bomboană dură, obţinută prin solidificarea zahărului” > tc. akide „idem” > rom. acadea, s. f.

ACAJU

tupi aka'yu „acaju” > fr. acajou „idem” > rom. acaju, s. m., s. n., adj.

ACAPARA

it. (sec. XIX) accaparrare, pătruns din lombardă, derv. din caparra, „arvună”, compus probabil din capo- (< lat. caput) „cap” şi arra (< lat. arra) „arvună”, cu sensul de „arvună însemnată” > fr. accaparer > rom. acapara, vb. (Vezi şi ARVUNĂ)

NOTĂ. it. arra „arvună” < lat. arra „idem”; forma arrha < gr. ἀρραβών < din limbi semitice din care au derivat ebr. erabon „idem” şi ar. ârbûn „idem” (Vezi ARVUNĂ)

● Familie: acaparant, -ă, acaparanţi, -te, adj. [MDN (2000); DOLR (2002)]

acaparant, -ă, acaparanţi, -te, s. m. şi f. [MDN (2000); DOLR (2002)]

acaparare, acaparări, s. f.

acaparator, -oare, acaparatori, -oare, adj.

acaparator, -oare, acaparatori, -oare, s. m. şi f.

ACARET

ar. ʿaḳārāt (ʿaḳār + āt) „bunuri imobile” > tc. acaret „idem” > rom. acaret, s. n.

ACNEE

gr. târ. (sec V) ἄκνη „erupţie pe faţă” > lat. acne „idem” > engl. (1812) acne „acnee, cuperoză” > fr. (1816) acné „idem” > rom. acnee, s. f.

● Familie: acneiform, -ă, acneiformi, -e, adj.

*ADET

ar. ʿāda(t) „care se repetă; obicei, datină” > tc. âdat „idem” > rom. adet, „obicei, datină; impozit; venit”, s. n. înv. → Mai apoi văzându nevoia ţărâi, că turcii pre obicéiul lor cel spurcat şi neastâmpăratu de lăcomie, trimiseră de cerea bani, să le dea mai mult decât era adetul ţărâi, făcu sfat cu boierii, ce vor face, cum vor putea rădica şi alte dări, carile n-au mai fostu. (Gr. Ureche, Letopiseţul ţărâi Moldovei).

*AFIF

ar. χafīf „uşor, lipsit de greutate” > tc. hafif „idem” > rom. afif „lefter”, adj. invar. înv. → Şi când mă trezesc!... tufă-n pungă, tufă-n buzunar... afif!... (V. Alecsandri, Chiriţa în provincie)

*AFION

gr. όπιον (όπος, „suc, extras de opiu” + ιον) „opiu” > ar. āfyūn „idem” > tc. afyon „idem” > ngr. afioni „idem” > rom. afion, s. n. înv. → Ce întâmplare afurisită, zice Bolboacă privind cadaverul Frusinei. Se vede că stăpânul meu nu a prea dat opium sau afion la multe, de vreme ce nu a ştiut să potrivească pe al acestei fete, dar ce va zice moaşa? mă tem foarte că oi să dau peste un bocluc mare. (Ioan M. Bujoreanu, Mistere din Bucureşti) (Vezi OPIU)

AGEAMIU

ar. acemī „străin nepriceput la muncă, novice” > tc. acemi „idem” > rom. ageamiu, s. m. şi f., adj.

NOTĂ. Înrudit etimologic cu *AGEM

*AGEM

ebr. şi aram. agamah „popoare sau triburi, mai ales străine” > ar. aʿcam „barbar, în special persan; care nu vorbeşte araba” > tc. acem „persan” (iranian) > rom. (sec. XVII) agem „persan”, s . m. înv. [Şăineanu (1929); Scriban (1939); DS (2002); MDA (2010)]

AGRIŞ

lat. agrĕstis „sălbatic” (despre o plantă) contaminat cu lat. acer, acris, acre „acru” > it. agresto „strugure necopt” > magh. egres „agriş” > rom. agriş, s. m.

● Familie: agrişă, agrişe, s. f.