Cum se poate naște viitorul conflict global? Scenariile Băncii Mondiale 2023

Foarte simplu, răspund experții Băncii Mondiale: ca urmare directă a războiului din Israel care se poate extinde oricând la un conflict regional, escaladare majoră ce va duce la re1șterea prețurilor petrolului cu până 85%. Prețurile ar putea să crească necontrolat și să ducă lumea întreagă în „zone care nu au fost explorate până acum”.

Avertisment cu scop preventiv destinat actorilor zonali sau este vorba despre cu totul altceva? Tind să cred că sperietura foarte serioasă nu vine doar din partea economiștilor care, de altfel, au mi lansat asemenea semnale de primejdie și până acum, ignorate    total în favoarea socotelilor politicianiste.

De data asta, ne-am apropiat foarte tare de momentul în care este foarte posibil să vedem că nu numai lumea arabă și, prin extensie, întreaga lume musulmană va reacționa violent și pe durată lungă la ceea ce se petrece acum în Israel, folosind, cum a mai făcut-o în istorie, arma petrolului ca argument de luptă cu valoare globală.  Și suntem doar la începutul a ceea ce premierul israelian numește „a doua fază a războiului”, presupunerea fiind că, după cea de-a treia fază, în Gaza nu va rămâne decât peisajul lunar al destrucției totale.

Caz în care experții Băncii Mondiale au procedat la obișnuita (și foarte delicata din punct de vedere politic) simulare de scenarii de criză pentru o lumea care va fi confruntată foarte rapid cu trei situații, prezentate evident în ordinea gravității.

În primul scenariu, cel mai blând dintre toate, se apreciază că efectele conflictului ar putea fi limitate în cazul în care situația nu se transformă într-o situație care să presupună o întrerupere chiar minoră a aprovizionării. Caz în care s-ar putea ca prețurile să scadă anul viitor la nivelul de 81$/baril.

Dar dacă se produce o „întrerupere de intensitate medie” a sistemelor de aprovizionare – echivalentul a ceea ce s-a produs în perioada Războiului din Irak – atunci aprovizionarea globală cu petrol urmează să scadă cu 3 milioane până la 5 milioane de barili pe zi, ceea ce va duce la o ridicare a prețurilor, probabil cu până la 35%În fine, cel de-al treilea scenariu vorbește despre o perspectivă cu adevărat dramatică – și compară situația cu cea din 1973 pe timpul embargoului arab – presupunând că, într0o asemenea situație, aprovizionarea globală cu petrol ar urma să scadă cu 6 milioane până la 8 milioane de barili/zi, ceea ce ar implica o creștere a prețurilor cu 56% până la 75%, adică 140-157 $/baril. Prețuri foarte greu sau chiar imposibil de susținut pentru multe economii ale lumii care vor intra direct în colaps.

Indermit Gill, economistul-șef al Băncii Mondiale atrage atenția că  războiul din Ucraina a produs efecte grave la nivelul economiei mondiale „și care persistă până azi...Decidenții politici trebuie să fie vigilenți: dacă va exista o escaladare a conflictului, atunci economia mondială se va confrunta cu un șoc dual al energiei, pentru prima oară în decenii, nu numai datorită războiului din Ucraina, ci și datorită situației din Orientul Apropiat”.

Cei de la Banca Mondială sunt oare singurii care lansează pe piață asemenea avertismente? Absolut deloc, iată, dacă vă interesează o analiză asupra consecințelor crizei de acum asupra pieței americane și, prin extensie, asupra exporturilor americane de energie către Europa (vector considerat odinioară esențial pentru evitarea unei crize majore), aveți aici un material foarte instructiv publicat de cei de la Reuters. Dar și, poate pentru a evalua foarte exact nivelul de tensiuni și presiuni existente acum, vă invit să lecturați și un destul de neașteptată și extrem de dură analiză asupra realității românești (România „o țară din ce în ce mai importantă pentru lume și din ce în ce mai instabilă”) apărută în Foreign Policy . Chiar așa? Nimeni dintre responsabilii noștri altfel cu coada extrem de sensibilă acasă, nu reacționează? Poate traduce cineva articolul în atenția liderilor noștri politici, căci lumea se schimbă sub covorul roșu de protocol estic.

Desigur, mergând pe repede-înainte și pe tonul persiflării naționale, putem presupune că cei de la Banca Mondială nu știu nici măcar elementele fundamentale de economie politică pe care le știu comentatorii de pe forumurile noastre. Atunci totul e bine și lumea e veselă. Numai că proxima realitate este suprapunerea crizelor din Orientul Apropiat cu cea din Ucraina, totul în arealul Mării Negre unde jocurile sunt sub bombe și rachete, cu punte peste Turcia, de altfel, se spune de decenii,  cel mai apropiat aliat strategic al țării noastre în zonă.

Între timp, trebuie observat că, sore deosebire de perioadele de criză în raport cu care se construiesc cele trei scenarii invocate de Banca Mondială, situați de acum este întrucâtva modificată. Sentimentul anti-american și revolta împotriva Israelului sunt la fel de puternice dar  statele arabe sunt acum în poziția de a acționa în condițiile alianței între Arabia Saudită-Iran ceea ce implică o posibilitate de coordonare în politică și economică în OPEC și OPEC+ sub egida BRICS+ și în coordonare cu Organizația de cooperare de la Shaghai.

Desigur, dacă luăm în calcul dezvoltarea economică excepțională a României, așa cum o raportează guvernul nostru cu justificată mândrie, chiar n-avem motive de îngrijorare. Dar Uniunea Europeană ar avea?  

Poate că da, deoarece costul războiului din Ucraina apasă din ce în ce mai greu asupra bugetului UE și vom vedea în decembrie, cu decizia Consiliului European, dacă se va ajunge la un acord pentru planul finanțelor 2024-2027. Planurile și socotelile sunt făcute în perspectiva unor prețuri ale combustibilului în varianta „modestă” de creștere. Dar dacă Israelul nu se oprește în Gaza și se îndreaptă către alte orizonturi, făcând să explodeze Orientul Mijlociu și toate prețurile în consecință, care este limita de rezistență a UE?