Cum își fac filmele cu ochiul între ele

În Necunoscuta lui Arthur Harari și în Fjord-ul lui Cristian Mungiu, apare buburuza, spun pe românește în ambele scenarii, care folosesc mai multe limbi în replici.

FOTO Pixabay

Poate cel mai spectaculos a fost Pedro Amodóvar, în Autoficțiune/Bitter Christmas, unde, dând o explicație ironică și batjocoritoare privitor la ideea de peliculă-cult, ca fiind ceva văzut de puțini spectatori, doctorița care o îngrijește de o migrenă devastatoare pe o actriță TV, spune, foarte încântată, că a aflat că ea credea că e ceva care are de-a face cu sectanții, cu evangheliștii.

Știm bine că unei asemenea religii aparțin cei din familia Gheorghiu, stabilită în Norvegia. Filmul cult, în realitate fiind unul de mare valoare și inspirațional, care trece proba timpului, precum Lawrence al Arabiei, al lui David Lean, căruia i s-a dedicat un întreg documentar. Și din mărturisirile sale aflăm că, părinții lui fiind quakers, n-a ajuns la cinema decât după 14 ani, fiind o foarte severă formă de educație, de la niște percepte creștine exagerate. Și, cu ocazia asta, în altă ordine de idei, aflăm ce bogată viață sentimentala a avut, cu o mulțime de căsnicii, și astfel s-a putut desfășura, comparativ cu primii ani de viață. Așa cum Vittorio de Sica, întâi a dus o existență dublă, cu două familii simultan, la ore sau zile diferite, până să poată divorța, și recăsători, într-o țară profund catolică, precum Italia.

Apoi anii ’40, în Franța, cu Regimul de la Vichy, cu rezistenți și colaboraționiști. O regăsim și în De Gaulle: Epoca de fier, cu Anamaria Vartolomei (care a jucat și în producția, căreia i-a scris și scenariul, pentru realizatoarea Teodora Mihai: Trafic sau Jaful secolului, și care s-a lansat cu L’Événement, despre avort și interdicția sa în Hexagonul anilor '60-'70, și rediscutat și analizat magistral, în Cazul Marie-Claire, cu strălucita Charlotte Gainsbourg, avocată feministă).

Revenind la cel de-al Doilea Război Mondial, Moulin al lui László Nemes, în care ororile torturilor se săvârșesc la Lyon, unde actorul și regizorul Daniel Auteuil s-a oprit cu al său A treia noapte ca să nu se uite cum au fost salvați peste o sută de copii, de deportare, datorită bisericii și a ONG-urilor.

Alzheimer-ul bântuie în Viața unei femei, unde personajul lui Marie-Christine Barrault este victima acestei boli de coșmar. Firește, și clienții azilului de seniori, păstorit de Virginie Efira în All of a Sudden (care e prezentă și în Povestiri paralele, având-o ca mamă pe Catherine Deneuve, care are același rol și în filmul cu Léa Seydoux: Gentle Monster). LGBTQ+ regăsim în Nagi Notes, A Woman Life, All of a Sudden, Garence, The Unknown și subtil în Fjord, la feminin, iar în Coward, Bitter Christmas și La Bola Negra, la masculin.

Scriitori avem tot la Almodóvar, dar și la Paweł Pawlikowski, în Fatherland, pe Thomas Mann și pe fiul său Klaus, care a dat în vileag pactul cu diavolul, în plină perioadă nazistă, și în Mephisto, ecranizat în anii comunismului, ca o aluzie a istoriei care se repetă, de István Szabó, în 1981, oscarizat.

Și încă nu s-au terminat toate proiecțiile.

De la fața locului, corespondent pasionat de cea de-a 7-a Artă, Irina-Margareta Nistor