Cu perspective electorale foarte ciudate în Occident, responsabilii de la Bruxelles descoperă că în Est le-ar fi salvarea

Angajamente electorale ale extremelor politice din Franța (aflate pe primele două locuri în preferințele electoratului din Franța) pun în primejdie sau anulează contractele cu UE și/sau NATO. Neliniștește și chiar sperie profund perspectiva ca toate sondajele de opinie din Franța să aibă dreptate atunci când spun că viitoarea competiție prezidențială va fi dominată de bătălia între extrema dreaptă și extrema stângă Bruxelles. Și de ce le e frică?

Foto: FB/NATO

Din cauză că programele politice și platformele electorale ale celor două mari orientări politice conțin niște propuneri care sunt și angajamentele solemne ale partidelor respective față de un electorat din ce în ce mai disperat și care-și simte viitorul afectat de o realitate economică ce a introdus în viața multora criteriul sărăciei.

Și ceea ce se produce acum (pe piața franceză și numai) nu este o simplă discuție despre nemulțumirile uneia sau alteia dintre categoriile sociale și reacția de permanentă defensivă a instituțiilor de forță ale statului. A a devenit evident că sindicatele au simțit primele că, dacă nu se radicalizează odată cu revendicările din ce în ce mai dure ale unei largi părți a populației, riscă să dispară definitiv, lăsând locul anarhiei. Așa că, mai ales în Occident dar cu semnale că mișcarea se va extinde rapid, ce avem acum ca dominantă este amestecul sui-generis între o piață a nemulțumirii economice și lipsei de perspectivă socială reală cu preluarea în forță de către unii lideri politici a mișcărilor respective, modificându-și propriile platforme politice și radicalizându-și discursul și comportamentul până la limita după care, logic, se vor anula construcțiile europene și euro-atlantice în termenii actualelor Tratate Fundamentale din UE și NATO.

Nu mai e vorba de obișnuitele jocuri pre-electorale. Asta scrie în platformele politice prezentat de liderii extremelor spațiului politic francez, iar rezultatele alegerilor prezidențiale de anul viitor, după cum veți vedea, pot aduce schimbări gigantice în raport cu arhitectura instituțională a continentului nostru, cu o stabilitate garantată în mare măsură, în formula actuală, de prezența Franței, putere nucleară ( singura în UE) și cu ambiția de a centraliza în jurul său construcția viitoarei formule de apărare și securitate, prezență-cheie în România.

Azi încep cu prezentarea pozițiilor anunțate acum două zile de Jean-Luc Melenchon, liderul formațiunii La France Insoumise de extremă stângă.

În noua versiune a programului său politic intitulat „viitorul comun”, pozițiile sale revoluționare în domeniul politicii externe se axează pe doctrina sa de non-aliniere, de apărare a suveranității naționale în raport cu politica și presiunile marilor blocuri și apărare a dreptului internațional.

Schimbările promise sunt majore, așa cum sunt cele privind ignorarea unor reglementări esențiale ale UE. Este propus un moratoriu, votat de Parlamentul francez, asupra „liberei circulații fără niciun fel de limite a mărfurilor și capitalurilor” și a „reglementărilor privind concurența aplicate...în domeniul serviciilor publice”, pe tema „Europa apărării, conceptul considerat acum ca un pilier european în NATO” sau „acordurile de liber schimb”.

Bomba care pot exploda arhitectura NATO

Se prevede o retragere „imediată” din Comandamentul militar integrat al ONU urmată, treptat, de o retragere din organizație și apare pledoaria pentru o „non-aliniere cooperativă” care să se traducă printr-o „politică de cooperare întărită cu China”. Și spunea Jean-Luc Melenchon la un colocviu pe probleme geopolitice organizat la Institutul La Boetie: „Nu mai poate fi vorba să rămânem membri NATO, nici să intrăm în noi coaliții militare așa cum sun cele care se configurează acum cu Australia, Noua-Zeelandă, Marea Britanie sau pentru a face față zonei Asia-Pacific”. În discursul său, a respins și „diplomația cluburilor închise”, G27 și G20, estimând că „deschiderea fazei de declin a SUA” trebuie să permită restructurarea din temelii a ONU. Susține dreptul la auto-determinare a populației din Lugansk și Donețk, teză dragă Kremlinului și afirmă, contrar linei politice votate acum de decidenții europeni, că „nici o politică externă bazată pe ideea de apărare a interesului general al lumii nu se poate lipsi de China...”.

Aveți aici documentul intitulat „În pragul unei noi lumi”, după părerea mea interesant deoarece se ocupă în totalitate de problemele de politică externă și, citindu-l, veți înțelege pe deplin șocul trăit de planificatorii politici de la Bruxelles în fața argumentației care reia teme mai vechi, foarte prezente în disputele internaționale în perioada Războiului Rece, când blocurile se înfruntau pe teme ca „autodeterminarea popoarelor și a indivizilor” și se fundamenta ceea ce se dorește a fi „umanismul radical care să stea la baza unei noi concepții asupra lumii” în numele „interesului general uman, un universalism concret”.

Gargară eșuată și propagandă post-comunistă? Posibil, dar, pe de altă parte, există o posibilitate ca pe aceste baze să se poată realiza o coagulare a acestei stângi radicale, în Franța și altundeva, care să explodeze social dacă problemele vor rămâne la nivelul de acum.

Responsabilii momentului de la Bruxelles au înțeles asta și iau acum drumul Estului, în acele țări considerate la început cu condescendență, doar ca „piețe emergente” din care să venise timpul să se scoată mulți bani. Acum sunt la fel de emergente, lis se promite absolut totul și să vedem ce vor decide alegătorii în 2027 în competiții electorale care s-ar putea să repete (nimeni nu știe în ce proporție), dilemele din Franța pe care le vom descrie pe deplin doar dacă vom vorbi și despre deosebit de interesanta ofertă politică a partidului care are candidat la președinția Franței pe Marine Le Pen, aflată, de departe, în pole position în marea competiție. Vom vedea de ce.