Cu cuţitele pe masă

Cine va candida pentru Cotroceni în 2014 este deja o bună întrebare şi deloc prematură.

Pe tăcute, la PDL se aşază piesele de şah pe tablă. Băsescu joacă partida lui proprie. Are o agendă cu partidul lui de suflet. Când celelalte partide (înfrânte în decembrie) au trecut la treabă, organizând congrese, a zis NIET. Nu a permis democrat-liberalilor să îşi ţină congresul lor în această iarnă/primăvară de teamă că lucrările se vor desfăşura sub euforia victoriei. Era pe aproape de „istorica victorie din 6 decembrie" pentru a deschide un nou front. Are nevoie de timp.

Am avut la schimb show-ul câtorva figuri noi în partid, care au fost scoşi la înaintare să ne înştiinţeze că au ceva de spus. De mirare, într-un partid, unde eram obişnuiţi că numai Băsescu are ceva de spus. Primul semn de întrebare. Noii tenori (unii s-au grabit să îi eticheteze „tinerii lupi", alţii de „mercenari", sau „oamenii lui Băsescu" şi „cotrocenişti") au zis că vor „reformă în partid" şi au pus direct chestiunea „resurselor umane", a „cadrelor", a „selecţiei oamenilor". E vorba de posturi, cariere, putere. Am crezut că e vorba de puţină agitaţie şi propagandă pentru a arăta cumva că şi la PDL se întâmplă ceva, nu doar la PSD şi PNL. De ce să pară partidul adormit, supus până la slugărnicie Cârmaciului naţional? Poate produce la rândul lui vedete, conflicte, schimburi de idei şi polemici. Fireşte.

După aia mi-am dat seama că treaba e mai serioasă. Preşedintele şi-a trimis la înaintare desantul ca balon de încercare. E prima mutare într-un joc complicat. Miza? Pe scurt: vrea o echipă nouă cu ajutorul căreia să îşi atingă ţintele politice din această perioadă, din 1912/14, şi mai de după. Pe unul dintre „liderii consacraţi" l-a luat gura pe dinainte şi s-a lăudat că „nu mai e mult", trei-patru ani trec repede şi „era Băsescu" se încheie.

Cum Băsescu nu înghite afronturile, le-a pus baronilor săi gând rău. Oricum ei sunt de ceva vreme priviţi cu neîncredere la Cotroceni. Ce defect au? Au decoraţii câştigate în diverse campanii. În plus, dacă în 2004 Băsescu a tras partidul după el, acum Blaga & Co. i-au câştigat locul de preşedinte „manevrând iscusit", când nici el nu mai credea că are vreo şansă. Aşa ceva nu se iartă pentru că ştirbeşte aura (citeşte autoritatea) eroului. Nu are nevoie de locotenenţi care au un trecut pe câmpul de luptă.

Preferă nişte aghiotanţi fără experienţă, care ascultă cu gura căscată povestea isprăvilor şefului legendar. Nu le datorează ei oare carierele, nu e binefăcătorul lor? Garda veche are păcatul capital că a pornit în cariera politică cam în acelaşi timp cu actualul preşedinte şi a dat aceleaşi bătălii şi cunosc adevărul lor. Băsescu nu este un lider politic, un negociator, ci un jupân, un patron. Vrea să îşi conserve puterea neştirbită, nu o împarte cu nimeni. A decis să îşi aducă oameni noi la vârful PDL. Pentru asta a fost de ajuns să aţâţe instinctele celor tineri (dar şi invers), dornici de putere, grăbiţi, setoşi de sângele dinozaurilor, care încă ocupă fotoliile din faţă în PDL. „E nevoie de sânge proaspăt!" îmi zicea deunăzi unul din aceşti juni.

Pretextul, ca să nu zic şantajul, este desigur „viitorul". Băsescu face încercarea (vană, cred) de a-şi asigura spatele pentru ziua când n-o mai fi mare şi tare. Ţelul ultim al acestui mandat este exact acesta. Îşi pregăteşte de pe acum posteritate politică, lăsând la manşe copiii favoriţi. Propriul lui copil, câteva favorite, rubedenii şi emuli. Lor li se adaugă câţiva proaspăt sosiţi în tabără, prea dornici să ia locul vechii gărzi. Băsescu ştie foarte bine că Blaga & Co. îşi aşteaptă rândul.

Ei numără zilele până când vor scăpa de tutela apăsătoare a actualului lor şef care nu mai poate să îi conducă la victorie în viitoarea campanie electorală. Cine va candida pentru Cotroceni în 2014 este deja o bună întrebare şi deloc prematură.