Cromatic
0Desprinzând privirea de pe siluetele picturii și undele versului, o putem îndrepta spre sfere lipsite de seva artei și totuși atinse de un farmec pe care rigoarea științifică nu reușește să îl alunge. Se știe că cei mai mulți termeni din limbajul medical al limbii române provin, via franceză, din greacă și latină. Celor pasionați de etimologii le-ar părea, poate, util un scurt voiaj printre cuvinte deseori folosite și rareori analizate.
Cu ajutorul Lexiconului grec-englez Liddell-Scott am alcătuit, pentru pitorescul filologic, o scurtă listă a unor termeni medicali de origine greacă, precum și, în măsură mai mică, a unora folosiți în botanică, zoologie, chimie, geografie și geologie. Îi vor însoți și câteva referiri livrești și mitologice. Toate cuvintele, respectiv sintagmele conțin, la origine, fie o culoare, fie o anumită nuanță. Lexiconul înregistrează atât polisemantismul, cât și evoluția unor termeni din sfera cromaticii.
Doi termeni medicali frecvent folosiți deoarece figurează în hemoleucogramă (cea mai banală analiză de sânge) sunt eritrocite, respectiv leucocite. Primul se referă la globulele roșii, iar cel de al doilea la globulele albe din compoziția sângelui. În greaca veche ερυθρός /erythrós/ însemna roșu, iar λευκός /leukós/ I. luminos, strălucitor. II. culoare de la alb ca zăpada până la gri. În română, terminația –cit provine, via franceză, de la κύτος /kýtos/, însemnând I. spațiul gol al unui scut sau al unei platoșe II. vas, vază, urnă. Potrivit DEX, cito- este element de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) celulă”. Așadar, eritrocite, respectiv leucocite înseamnă literalmente celule roșii, respectiv celule albe. Merită subliniat că în studiul medico-lingvistic intitulat The Beliefs, Myths, and Reality Surrounding the Word Hema (Blood) from Homer to the Present1, profesorul universitar de hematologie John Meletis și profesorul universitar de inginerie chimică și biomoleculară Kostas Konstantopoulos, ambii greci, consideră că: „Termenul globule albe sau leucocite (λευκός=leucos=alb) nu este exact, dar este, totuși, folosit. Atunci când sunt examinate direct la microscop, ele nu se văd ca niște celule albe, ci ca niște celule incolore (άχρωμoς=achromos), astfel că termenul corect ar fi «celule sanguine incolore» sau «acromocite».” (trad. m.)
Revenind la ερυθρός /erythrós/, el mai este înregistrat în limbajul medical în exemple precum eritem, roșeață în formă de pete, care apare pe pielea corpului în diferite boli, erizipel, boală infecțioasă și contagioasă produsă de un streptococ, care se manifestă prin inflamarea și înroșirea unei porțiuni delimitate a pielii, localizată cel mai adesea pe față și membre și eritroză, înroșire a feței generată de o dilatare a vaselor. Geografia oferă o ilustrare a folosirii lui ερυθρός /erythrós/ în Ἐρυθρὰ Θάλασσα /Erythra Thalassa/, numele antic al Mării Roșii, păstrat cu aceeași formă în greaca nouă. Numele statului Eritreea își derivă originea din această denumire.
Cu privire la λευκός /leukós/, pe lângă leucocitele menționate, limbajul medical cuprinde termeni precum leucemie, leucostază, aglomerarea de globule albe în vasele capilare, unde se pot forma trombi albi și leucoplachie, apariția unor pete de culoare albă pe mucoase. În botanică este consemnat cuvântul leucocarp. El se referă la o plantă cu fructe albe (καρπός /karpós/ este fruct).
Un termen medical relativ frecvent este cianoză, care se referă la tenta albastră a tegumentelor, a buzelor sau a unghiilor, produsă de lipsa de oxigen. Adjectivul asociat este cianotic. Kύανος /kyanos/ înseamnă: I. email de culoare albastru-închis II. lapis lazuli III. carbonat albastru de cupru. În fizică, cianometrul este un instrument pentru măsurarea intensității culorii albastre. Descoperită de omul de știință englez John Herschel (1792 – 1871), cianotipia este, potrivit DEX, un procedeu de reproducere prin copiere fotografică, utilizat în special pentru desenele tehnice al căror original a fost executat pe hârtie de calc, obținându-se o imagine negativă pe un fond albastru închis cu linii albe.
Iată și alte cuvinte provenind de la nume de culori în greacă: μέλας /mélas/ înseamnă negru, de culoare închisă. Terminologia medicală înregistrează mai mulți termeni care îl conțin. Astfel, melanina este pigmentul organic de culoare neagră care se găsește în piele și în păr, iar melanocitele, celulele formatoare de melanină. Melasma este o afecțiune dermatologică care se manifestă prin apariția unor pete de culoare închisă pe ten; melanomul este un tip de cancer dermatologic. Melanonichia este o afecțiune care determină pigmentarea maro sau neagră a unghiei.
Această etimologie se reflectă și într-o denumire geografică – Melanezia, subregiune din Oceania, aflată în sud-vestul Oceanului Pacific. La origine, cuvântul este format din μέλας /mélas/ și νῆσος /nésos/ (insulă) – referire la pielea închisă la culoare a indigenilor zonei.
Probabil cea mai plastică întruchipare a acestei culori, în limba greacă, o cunoaște sintagma µέλαινα χολή /melaina cholé/ care a dat naștere, în latină, substantivului melancholia. Tradus prin bilă neagră, el este un element al teoriei antice a celor patru umori.
Altă culoare care se regăsește atât în terminologia medicală, cât și în botanică și chimie este χλωρός /chlorós/ care însemna I. 1. galben-verzui, verde deschis. 2. galben, culoarea mierii. II. palid, decolorat. Cloroza este o formă de anemie feriprivă (provocată de carența de fier) determinând o culoare palidă, verzuie a pielii. Adjectivul asociat este clorotic, sinonim pentru palid, anemic, bolnăvicios. Literatura secolului al XIX-lea menționează frecvent cloroza care, în absența diagnosticării corecte și a tratamentelor (azi banale) cu suplimente de fier, le afecta în special pe tinere. În Pierrette, Balzac descrie astfel înfățișarea protagonistei: „Paloarea excesivă a chipului său trăda una dintre acele groaznice boli de fete, căreia medicina i-a dăruit fermecătorul nume de cloroză și care vitregește trupul de culorile sale naturale, strică pofta de mâncare și vestește mari tulburări în organism.” (trad. m.)
În poemul L'Idéal (Idealul), Baudelaire îl numește pe desenatorul și gravorul Paul Gavarni (1804 – 1866) „poète des chloroses” (poet al clorozelor).
Dintre cuvintele care conțin rădăcina χλωρός /chlorós/, utilizate în alte științe, se pot enumera clorul, clorofila, clorofitele (încrengătură de alge verzi în ape dulci sau stătătoare și în locuri umede) și clorela (Chlorella), clasă de alge verzi unicelulare de ape dulci.
Insolită este posibila origine a termenului medical glaucom. În greaca veche γλαύξ /gláux/ însemna bufniță, termen din familia lui γλαῦκος /gláukos/. Lexiconul Liddell-Scott subliniază că I. în Homer, γλαῦκος /gláukos/ probabil însemna [un obiect] fără nicio denotație cromatică, sclipitor, strălucitor, legat de strălucirea mării II. mai târziu, în mod cert, însemnând verde-albăstrui, gri. Lat. glaucus se referă la culoarea măslinei.
Bufnița a dobândit acest nume datorită ochilor ei pătrunzători. Nu este însă clar dacă numele patologiei oculare (cunoscute de medicii greci antici!) își are originea în accepția cromatică, deoarece γλαῦκος /gláukos/ descria, uneori, ochii bolnavi ca având o culoare mai deschisă, sau în cea zoologică, dată fiind posibila asemănare a ochilor bulbucați cu cei ai bufniței. Speculațiile etimologico-medicale asupra termenului glaucom sunt numeroase, fiecare aducând argumente imposibil de ignorat.
În ceea ce privește nuanțele de auriu, merită amintite două substantive care îl conțin pe χρυσός /khrysós/, aur: χρυσάνθεμον /chrysánthemon/ și χρυσαλλίς /chrysallís/. Primul, crizantemă, înseamnă literalmente floare de aur, iar al doilea se traduce prin crisalidă.
Eos, zeița greacă a zorilor (având-o drept corespondent, în mitologia romană, pe Aurora), este tipic descrisă având „degete trandafirii” (ῥoδο-δάκτῠλος /rhodo-dáktylos/), construcție provenind de la ῥόδον /rhódon/ care însemna trandafir. În română avem cuvintele rodie, rododendron, rodocarp (cu fructe rozacee), rodofite (încrengătură a algelor roșii), rodocrozit (carbonat natural de mangan de culoare roz).
Note bibliografice:
Liddell and Scott’s Greek-English Lexicon, Clarendon Press, Oxford, 1968.
Liddell and Scott’s Greek-English Lexicon, Clarendon Press, Oxford, 1996
https://www.hindawi.com/journals/anemia/2010/857657/
https://www.sfatulmedicului.ro/
https://www.ebi.ac.uk/chebi/searchId.do?chebiId=CHEBI:27904
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/24297-cyanosis
https://biblioteca.org.ar/libros/168161.pdf
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2095442/
https://funambule.org/lectures/litterature/Balzac/Balzac-27.pdf
https://fleursdumal.org/poem/117
Se încarcă comentariile...
