O evocare necesară

0
0
Publicat:

În epoca în care acordarea statutului de erou cunoaște o lejeritate ce alunecă, inevitabil, în derizoriu, cronica vieții unui autentic salvator îndeamnă la reflecție și la analiză etică.

Untitled jpg

Până pe 27 octombrie a.c., Muzeul Germanilor Sudeți de la München găzduiește expoziția Oskar Schindler – bon viveur și salvator, marcând 50 de ani de la moartea celebrului industriaș german. O suită de săli expunând materiale ce redau o biografie demnă de cea mai intensă ficțiune aduce în fața vizitatorului un caracter excepțional, căruia compasiunea, generozitatea și curajul i-au definit pentru totdeauna esența.

lista jpg

Născut în 1908, într-o familie de germani sudeți din orășelul Zwittau din Moravia, Oskar Schindler avea să cunoască un destin tulburător. Expoziția menționează eșecurile și scandalurile care i-au marcat existența, subliniind însă uimitoarea sa transformare morală. Ea nu omite viciile și slăbiciunile omului despre care un text afirmă că „îi plăceau mașinile, coniacul și femeile”, iar că după căsătorie a avut doi copii nelegitimi cu care nu a dezvoltat nicio legătură emoțională. Episoadele neonorabile ale biografiei includ un an de șomaj, precum și numeroase amenzi pentru „periclitarea siguranței publice”, în contextul depășirii vitezei la volan și al bătăilor în public.

scrisoare jpg

Informații puțin cunoscute din biografia sa relevă, printre altele, relația cu rabinul Felix Kanter, care i-a dăruit, în copilărie, afecțiunea paternă de care propriul tată îl lipsise. La 16 ani, Oskar a fost exmatriculat din liceu din cauza falsificării de semnături. Mai târziu, după ani în care a fost guvernat de dorința de a face afaceri și de a cheltui nesăbuit, cultivând un regim hedonist de viață, el a luat decizia fundamentală care avea să îl așeze în istorie. Despre salvarea și protejarea evreilor săi (cunoscuți drept Schindlerjuden, „evreii lui Schindler”) documentele expuse furnizează diverse informații, cum ar fi înființarea unui dispensar pentru tratarea celor bolnavi sau epuizați și procurarea de hrană pentru ei, activități riscante în care a fost implicată și soția sa, Emilie Schindler. De altfel, pentru a le asigura protecția tuturor prizonierilor, cuplul a locuit în interiorul fabricii de armament deținute de Schindler în cadrul lagărului de muncă Brünnlitz. De asemenea, industriașul a achiziționat parcele în exteriorul cimitirului din satul Bělá nad Svitavou. Aici au fost înhumați 42 de evrei. Trebuie menționat că înmormântările au respectat tradiția iudaică, situație probabil unică în acel context istoric, după cum subliniază materialul care o relatează.

plaja jpg

Schindler a acceptat transporturi de la alte lagăre, primind liste cu numele prizonierilor. Pot fi consultate detalii despre câteva dintre ele. Versiunea cunoscută în întreaga lume drept „lista lui Schindler” a fost concepută pe 18 aprilie 1945. Ea conținea 1098 de nume, dintre care unele se repetau. Unele persoane figurau sub nume diferite, iar în cazul altora, anul nașterii era modificat. Unul dintre cele mai importante articole aflate în posesia muzeului münchenez îl reprezintă două pagini originale ale unei liste cu nume de prizonieri, care nu au mai fost niciodată prezentate publicului.

strada jpg

Dintre numeroasele fotografii atrag atenția cele realizate la mulți ani după încheierea războiului. Astfel, celebrul german poate fi văzut alături de Hersch Licht, dentistul care, ca prizonier, i-a extras unui alt prizonier un dinte de aur din care avea să fie turnat inelul oferit de către toți evreii, în semn de recunoștință, celui care le salvase viața. Evenimentul nu este, deci, o invenție a lui Steven Zaillian, scenaristul celebrului film al lui Spielberg. O fotografie redă imaginea plăcuței indicând strada Oskar Schindler, care se regăsește în două mari orașe din Israel. Sunt expuse și fotografii ale cuplului Schindler în anii petrecuți în Argentina, unde industriașul a înființat o crescătorie de nutrii. La fel ca și celelalte afaceri, pornite după revenirea în Germania, în 1957, aceasta a fost un eșec.

După 1957, atât sănătatea, cât și situația economică ale lui Schindler, acum despărțit de Emilie, cunosc un declin major. Este momentul în care mulți dintre „evreii săi” reacționează prompt. Detaliat înfățișată de curatorii expoziției, această realitate este redată prin documente și materiale care atestă un remarcabil efort colectiv. „Dragă evreu al lui Schindler, acest statut te transformă într-o ființă foarte specială, deoarece aparții unui grup de oameni foarte norocoși care au supraviețuit Holocaustului ca urmare a enormului curaj și a profundei compasiuni ale unui singur om: OSKAR SCHINDLER. Astăzi, acest om luptă pentru propria supraviețuire. Sănătatea sa e tot mai precară, resursele materiale sunt tot mai împuținate din cauza bolii sale cronice și costisitoare, iar perspectivele sale nu sunt deloc îmbucurătoare. Este obligația noastră și știu că este dorința ta să furnizăm un venit regulat care să îi asigure dlui Schindler atât liniște, cât și demnitate, în anii de viață care i-au rămas. Obligația ta față de Oskar Schindler a început în clipa în care ai devenit un EVREU AL LUI SCHINDLER” (tr. m.). Pasajul aparține scrisorii redactate de Leopold Page, președintele „Fondului supraviețuitorilor salvați de Oskar Schindler”. El este urmat de detalii privind suma minimă solicitată și de datele băncii americane către care să fie trimisă.

Copia acestei scrisori este expusă în sala în care se află explicațiile privind „valiza lui Schindler”, descoperită în 1997 de către moștenitorii ultimei sale partenere, la rândul său germane. Ea conținea sute de scrisori, cărți poștale, tăieturi de ziare, documente și fotografii, precum și prima copie a listei redactate pe 18 aprilie 1945. Scrisoarea către „evreii lui Schindler” a fost găsită în această valiză. Profund impresionante, grija, afecțiunea și respectul lor față de omul căruia i-au datorat supraviețuirea sunt expresia umanității care citește în recunoștință o autentică virtute. Ajutorul se îndreaptă necondiționat spre cel pe care capriciile hazardului l-au adus în mijlocul unei sumbre realități.

Până la capătul vieții, Schindler a cultivat intens relația născută în fața abisului. A vizitat Israelul de nu mai puțin de 17 ori, fiind primit nu doar oficial (sunt celebre imaginile care îl înfățișează sădind un pom la Yad Vashem, în 1962), ci și în vizite particulare. Una dintre fotografiile prezentate îl surprinde în plimbare printr-unul dintre deșerturile israeliene, iar alta la Tel Aviv, ca invitat la banchetul de bar mițva organizat pentru fiul unui cuplu pe care îl salvase. Materialele precizează că ultima întâlnire cu ultima sa parteneră a avut loc pe o plajă din Tel Aviv.

Oskar Schindler a murit la 66 de ani. Potrivit dorinței sale, a fost înmormântat la Ierusalim, mormântul aflându-se în cimitirul catolic de pe Muntele Sion. O fotografie aflată la muzeu redă imaginea cu care se încheie filmul lui Spielberg și în care, în jurul mormântului, sunt înfățișați acesta, Liam Neeson, Emilie Schindler, precum și câțiva dintre evreii salvați.

Repulsia în fața magnitudinii răului nazist l-a determinat pe bon viveur-ul frivol să aleagă drumul anevoios și riscant pe care uneori îl croiește datoria morală. Definiția curajului și a demnității sale o dau cuvintele din scrisoarea adresată lui de către o organizație evreiască: „Ai preluat nobilul și eroicul rol de paznic al fratelui tău, într-o lume în care Cain părea să învingă.” Ecoul acestei observații răsună azi cel puțin la fel de relevant, căci vizitarea expoziției realizate de Muzeul Germanilor Sudeți deschide calea unor întrebări de substanță privind înfruntarea sau recunoașterea răului. Pentru unii, a recunoaște răul a devenit imposibil sau dureros de incomod. Agățată de trena unui relativism moral endemic, această infirmitate face ravagii. Sacrificiul lui Oskar Schindler nu mai este necesar azi, dar valoarea sa ar trebui, poate, evocată, când unii dintre cei care se declară oripilați de Shoah își arată cinismul sau își mărturisesc indiferența în fața atrocităților comise în Israel pe 7 octombrie 2023. Ipocrizia care alimentează cecitatea morală pare din nou să îl  ajute pe Cain să învingă...

______________________________

Notă bibliografică:

https://www.sudetendeutsches-museum.de/wp-content/uploads/Schindler_Programmheft.pdf

Opinii

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite