Civilizaţia neutralităţii absolute şi monştrii ei ucigaşi

Puţine, cred că extrem de puţine lucruri pot să-l mai fericească pe Vladimir Putin decât decizia luată de autorităţile elveţiene de a refuza cererea adresată în termeni de maximă urgenţă, în luna mai, de către un departament al NATO denumit „Euro-Atlantic Disater Reponse Coordination Centre” care coordonează evacuările medicale din Ucraina.

Se cerea ca civili şi militari ucraineni să fie primiţi şi trataţi şi în spitalele elveţiene care să asigură intervenţiile în cazurile care nu puteau fi rezolvate în Ucraina în condiţiile în care numărul de răniţi creşte continuu şi depăşeşte capacităţile din ce în ce mai reduse ale spitalelor locale, acum, din cauza situaţiei atât de bine cunoscute, funcţionând mai ales ca centre de primiri urgenţe. Ofensiva rusească se amplifică în unele regiuni şi, din această cauză, spitalele existente nu mai pot fi considerate decât unităţi medicale de linia întâi, cu rolul de a oferi asistenţa imediată stabilizând cazurile grave şi trimiţându-le către unităţile medicale rămase în restul teritoriului, dar şi acela supus unor tiruri de artilerie sau de rachete cu rază lungă de acţiune.

În aceste condiţii, faptul că un stat european refuză o cerere de asistenţă reprezintă o surpriză majoră, mai ales că nu au fost invocate argumente economice (ar fi fost şi greu, mai ales că NATO oferă şi o compensare financiară generoasă ţărilor implicate în operaţiunile de ajutor umanitar). Refuzul, informează cei de la Tanzes-Anzeigner, se bazează pe un cleci juridic: în Convenţia de la Geneva din 1949 care reglementează regulile războiului, conţine o menţiune specială care priveşte statele neutre care spune că nu există vreo obligaţie ca aceste state să primească răniţi dintr-o zonă de conflict, indiferent că este vorba de militari sau de civili. Mai mult, situaţia ar deveni foarte complicată în cazul aplicării nediscriminatorii a prevederilor Convenţiei deoarece Ministerul apărării din Elveţia a transmis că, în cazul în care ar fi primiţi militari ucraineni răniţi, imediat după ce- s-ar fi terminat tratamentul acestora, ar fi obligatoriu să fie trimişi în lagăr pentru a se evita interpretarea că Elveţia şi-ar abandona statutul de neutralitate şi că ar oferi sprijin unea dintre părţile aflate în conflict. Asta deoarece s-ar putea presupune că, odată vindecaţi, soldaţii respectivi s-ar putea reîntoarce pe front.

Ciudăţenia începe în momentul în care autorităţile elveţiene decid că le este imposibil să accepte cererea NATO deoarece ar fi extrem de complicat să se facă o distincţie clară între militarii şi civilii ucraineni, iar acesta a fost argumentul decisiv, chiar dacă mai multe cantoane anunţaseră că sunt gata să primească răniţii din Ucraina...şi chiar dacă s-a tot dat exemplul Austriei care, iată, într-un elan masiv de solidaritate, chiar dacă este ţară neutră, a acceptat să primească până acum 3 (trei) civili răniţi din Ucraina pe care, după însănătoşirea lor, îi va trimite în centre speciale închise. Dar vor face mai mult, căci cancelarul Karl Nehammer a declarat că „ne luăm angajamentul să primim în Austria 100 de femei şi copii ucraineni grav răniţi”.

Este un episod important pentru că arată limitele juridice ale solidarităţii, chiar în caz de criză umanitară extremă şi evidentă. Desigur, scuza tehnică aţi văzut-o, mai trebuie adăugat şi că Elveţia a transmis că va continua ajutoarele civile către spitalele din Ucraina. Aparent, dar numai aparent, asta ar fi o rezolvare. În realitate, nici măcar panaceu nu se poate numi, atâta timp cât nimeni nu mai ştie care vor fi „zonele sigure” în Ucraina şi unde (şi cât timp, vor mai putea funcţiona spitale civile pentru intervenţii şi care să primească civili, prioritatea absolută fiind militarii răniţi, aşa cum se petrece în orice zonă de război.

Sigur că europenii sunt dezuniţi, dar acum vorbim despre o demonstraţie a extremei corectitudini în respectarea tratatelor, cu orice preţ, numai să nu se supere Rusia şi să stricăm relaţii altfel, mai oficiale, mai în subteran, extrem de profitabile. Elveţia. Ţară de refugiu? Corect, numai că a cui trebuie, nu pentru toţi. Cunoaşteţi raţionamentul, credeaţi că s-a schimbat ceva? Vă înşelaţi.