Cine sunt monştrii care omoară copii?

Intră în şcoală şi îi ucid la întâmplare. De unde apar aceşti criminali? Cine sunt părinţii care i-au crescut? Sunt mame şi taţi care se luptă cu bolile psihice, fără niciun fel de ajutor.

Vineri, băieţelul meu de cinci ani îi povestea fericit lui Alexandru Braduţ Ulmanu despre cum Moş Crăciun zboară cu viteza vântului pentru a lăsa tuturor copiilor cadouri sub brad. În aceeaşi zi, într-o parte a lumii, 20 de copii de vârsta lui erau împuşcaţi de un băiat de 20 de ani, iar în cealaltă parte a lumii, alţi 22 de elevi erau înjunghiaţi de un bărbat de 36 de ani. În timp ce în SUA şi în China zeci de milioane de părinţi se tem să îşi mai lase copiii la şcoală, în România e linişte.

Copilul meu nu a aflat de aceste tragedii, se pregăteşte de serbare şi îl aşteaptă senin pe Moş Crăciun. Dar băieţelul lui Braduţ este de mai multe luni îngrijorat că aşa ceva i se poate întâmpla şi lui. Pentru că a trăit şi învăţat în ultimii patru ani în SUA, auzind despre cel puţin trei astfel de tragedii în fiecare an, a spus la un moment dat "Tata, dacă mă împuşcă un om rău la şcoală, să ştii că eu am avut o viaţă fericită".

Ţi se rupe sufletul şi sigur te gândeşti imediat cine sunt “oamenii răi“ care omoară copii. De unde apar astfel de monştri? De ce au ajus să facă aşa ceva? Şi, mai presus de toate, te întrebi cum ai putea să îţi fereşti copilul de astfel de oameni.

Nu poţi. Majoritatea atacatorilor sunt caracterizati de cei din jur ca fiind retraşi, timizi, liniştiţi, inteligenţi, politicoşi. Nu te-ai teme de un astfel de om, nu? Ai urca liniştit cu el în lift dacă ţi-ar fi vecin şi ţi-ai trimite copilul să cumpere pâine dacă ar vinde la magazinul din apropiere. Pentru că bolile psihice nu sunt scrijelite pe fruntea celor care le au, iar astfel de tragedii ar putea fi evitate doar într-un sistem de sănătate bine pus la punct.

Adam Lanza a fost numit nebun, monstru, descreierat etc fără ca cineva să afle care era de fapt boala de care suferea cu adevărat. Mama lui a fost caracterizată ca fiind prea severă şi condamnată pentru l-a retras de la şcoală şi pentru că ţinea arme în casă. Puţini s-au întrebat ce durere purta în suflet, dacă a avut nevoie de ajutor şi cât de greu i-a fost să se descurce singură. Puţini s-au gândit că îşi luase probabil arme pentru a se proteja, pentru a-şi apăra fiul cel mare.

Am fost furioasă pe Adam Lanza, pe armele lui şi pe chinezul din Henan tot weekendul. Apoi am citit acest articol, scris de o mamă al cărei fiu de 13 ani suferă de o boală psihică. “Îl iubesc, dar mă înspăimântă”, mărturiseşte ea. În timp ce la şcoală Michael este considerat un geniu în matematică, mama şi surorile de acasă se tem pentru viaţa lor. Şi această mamă nu are parte de niciun ajutor. I s-a spus că, pentru a fi integrat într-un program, fiul ei ar trebui să comită mai întâi o crimă.

Aşadar, “monştrii” sunt copiii unor părinţi care nu au putut să facă faţă singuri problemelor generate de bolile psihice. Să ne rugăm deci pentru copiii ucişi, dar şi pentru cei care, fără un ajutor de specialitate şi eficient, ar putea ucide mai târziu.