Deschid uneori gura şi o aud pe bunica

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Foto: highhopes.com
Foto: highhopes.com

Când scoteam ceva nemaiauzit pe gură, îmi spuneau bunicii cum stau lucrurile în realitatea oamenilor mari şi că nu există/nu se poate/nu s-a mai văzut ce mi-am imaginat eu.

Cu un cub şi o piramidă în mână, construite de el din piesele unui joc, exclamă deodată:

“Mami, ştii cum merg roţile pătrate şi cele triunghiulare? Uite, aşa!”

“Cum? Ia să văd! Mai arată-mi o dată!”

Nu apucasem să văd de prima dată pentru că mintea mea avusese nevoie de ceva timp pentru a procesa informaţia “roţi  pătrate şi triunghiulare”. Cine a mai vazut aşa ceva?

“Wow, chiar merg. Ai dreptate”, exclam eu, pe bune, văzând modul în care făcuse cubul şi piramida să se deplaseze. “Şi conul poate merge?”

Şi mă felicit repede în gând şi mă încurajez de una singură pentru că nu am scos pe gură ceva de genul: “nu există roţi pătrate şi triunghiulare” sau “roţile sunt rotunde, ca d-aia se numesc roţi” ori “cine a mai auzit aşa ceva, nu ar putea merge dacă nu ar fi rotunde” etc.

La vârsta lui, cand scoteam ceva nemaiauzit pe gură, îmi spuneau bunicii cum stau lucrurile în realitatea oamenilor mari şi că nu există/nu se poate/nu s-a mai văzut ce mi-am imaginat eu. Şi aveam grijă apoi să nu mai spun niciodata aşa ceva. Aveam grijă să mă limitez la lucrurile reale. Imaginaţia, creativitatea, inventivitatea nu erau apreciate la fel de mult precum zecile de poezii pe care le etalam în faţa musafirilor.

De multe ori, am aceeaşi tendinţă. Uneori chiar îmi iese o frază pe gură, fără a o mai putea opri şi jur că parcă o şi spun cu vocea bunicii mele. Tonul este sigur acelaşi. O aud foarte clar vorbind cu gura mea.

Mi-am facut în minte o listă a lucrurilor pe care le mai spun copilului aiurea, fără a gândi, doar pentru că aşa mi-au fost furnizate în copilarie. Parcă o şi aud pe bunica:

Nu e frumos să spui "nu".

Nu fluiera în casă.

Bună ziua, căciulă!

Nici acum nu mi-am dat seama de ce nu era voie să fluier în casă. Şi acum mă chinuie întrebarea asta. Să fi fost doar pentru a nu deranja vecinii? Îi deranja pe bunici? Fluieram fals?

Voi ce automatisme de genul acesta aţi moştenit? Cum faceţi pentru a le opri la timp? Cum să scăpăm de ele? 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite