Joaca de-a Bac-ul, cu avioane F16 roz
0
Mă bucur, desigur, ca toată naţia, că sistemul de învăţământ a dovedit anul acesta doar jumătate dintre elevii de 18 ani. Ba chiar tratez subiectul în joacă.
Toată nebunia mediatică legată de Bacalaureat nu putea să treacă neobservată nici de către un copil de 6 ani, aşa că a întrebat ce este. I-am spus că este un examen pe care elevii îl dau, din diverse materii, la sfârşitul liceului. Şi că este foarte important pentru cei care vor merge apoi la facultate. Atât.
În timp ce ne jucam cu nişte avioane, vreo două zile mai târziu, a deschis din nou subiectul. Avioanele mele F16 roz zburau către liceu pentru că aveau examen. Am profitat de ocazie şi am pus cele două avioane surori gemene la treabă. Chiar dacă sunt avioane de luptă, nu am încercat să influenţăm profesorii. Au recapitulat ceea ce învăţaseră din clasa a IX-a pâna în a XII-a. Adică au recitit, şi-au reamintit, am precizat eu apăsat, nu au învăţat atunci, chiar înainte de examen. Apoi au zburat de mai multe ori către liceu, pentru probele orale (adica răspundeau la întrebări) sau pentru cele scrise (scriau, cu roţile, desigur) la diverse materii.
În ton cu tema pe care o studiem noi doi luna aceasta, spaţiul cosmic, avioanele gemene roz au fost întrebate de micul profesor “ce este gravitaţia”, “cine şi-a dat seama de ea când i-a căzut un măr în cap”, “din ce sunt formate inelele lui Saturn” şi “în câţi ani ar putea ele, adică avioanele, să ajungă la capătul Sistemului Solar”. Ştia toate astea din CD-ul Planetele pe care îl văzuse deja de vreo doua ori şi din alte cinci-şase cărţi despre spaţiu pe care le-am citit în ultima săptămână.
Micul profesor le-a spus avioanelor să deseneze, la un alt examen (scris, de data aceasta), trei dinozauri ierbivori şi trei carnivori, dinozaurul cu cel mai mare creier şi, desigur, să scrie cum cred ele ca au dispărut dinozaurii. “A fost epidemie, meteorit sau altceva?”, le-a dat el şi o întrebare ajutătoare.
Deşi parcă a fost acum o mie de ani, ştiu sigur că nu aş fi luat Bac-ul dacă aş fi avut asemenea subiecte. Cum să-l fi luat? Nu am învăţat, în toţi cei 15 ani de grădiniţă şi şcoală la un loc, nimic despre dinozauri. Ceva astronomie ar fi trebuit, teoretic, să învăţ prin clasa a X-a sau a XI-a, dar am făcut în acele ore tot matematică, că doar asta era important pentru Bac.
Tot ce ştiu acum despre dinozauri şi planete am învăţat în ultimii doi ani, odată cu propriul meu copil pasionat de ele.
Am lăsat micul profesor să construiască mai departe, din cuburi de lemn, o şcoală în care avioanele dau examen la subiectele care le pasionează, domenii grele în care învaţă extrem de uşor şi au mari şanse să facă performanţă în viitor. O întrebare tot m-a sâcâit până seara: oare câte alte subiecte interesante am ratat în şcoală, în orele de orice altceva transformate de învăţătoare şi profesori în matematică plictisitoare şi caligrafie anostă?
După ce copilul a plecat în lumea viselor frumoase, am deschis televizorul şi am văzut ştirile urâte. Oare chiar ar trebui să sar în sus de bucurie că sistemul de învăţământ a dovedit anul acesta doar jumătate dintre elevii de 18 ani?! Sau că restul... au scăpat?!
Şi, încă o dată, mi-am amintit că elevii de la ştiri sunt copiii noştri.
Se încarcă comentariile...
