Charlie şi Charlie, Merci!

Charlie Chaplin în „Dictatorul“

Tragedia de la Charlie Hebdo ne aminteşte că istoria este un etern reînceput. În urmă cu exact trei sferturi de secol, în 1938, cineastul de origine maghiară Alexander Korda îi aducea lui Charlie Chaplin un scenariu în care denunţa umbra fascismului care plana asupra Europei şi ameninţa libertatea lumii.

Chaplin a facut un film premonitoriu, «Dictatorul», care a fost poate cel mai mare succes din cariera sa şi care a avertizat milioane de oameni de pericolul care ameninţa societăţile democratice. Fără a vorbi de imensul său talent, i-a fost destul de uşor: Hitler avea aceeaşi mustaţă şi era născut la patru zile distanţă de Charlie Chaplin.

Cum l-a recunoscut el însuşi în memoriile sale, actorul, trecut pentru prima dată în viaţa lui în spatele camerei de filmat, nu s-a sfiit să incarneze personajul inspirat direct din Hitler.

Caricaturile islamiştilor apărute de 20 de ani în „Charlie Hebdo“ sunt în acelaşi stil. Deliberat exagerate şi provocatoare, deoarece lupta pentru libertate nu se discută în ţara «secolului luminilor», care l-a născut pe Voltaire.

Chaplin a avut dificultăţi în realizarea filmului său. O bună parte din establishment îi era ostilă, mai ales presa pro-nazistă a imperiului miliardarului Hearst, admirator al lui Hitler; ca şi comunitatea germană. Dar şi Hollywood care se temea de închiderea pieţei germane. Astăzi la fel, ziarele financiare sau cele apropiate de mediul de afaceri (Financial Times, Wall Street Journal, New-York Times), insinuează în editorialele lor că vina aparţine lui „Charlie Hebdo“. Lupta pentru libertate trebuie deci să se oprească acolo unde încep afacerile.

Charlie Chaplin a fost ameninţat, înscris pe lista evreilor de eliminat de către nazişti, deşi nu era evreu. Premiera filmului său a avut loc pe 3 octombrie 1940, în faţa unui public ales, incluzând scriitorii Aldous Huxley şi John Steinbeck. James Roosevelt, fiul preşedintelui Statelor Unite, a fost de asemenea prezent în numele tatălui său.

A fost un mare succes. Hollywood s-a autodepăşit. Se considera că „declaraţia de război” a studiourilor din Los Angeles către Germania nazistă începe cu Confessions of a Nazi Spy (1939), un film care reda istoria destructurării unei reţele de spionaj nazist în Statele Unite. Filmul e marcat de o puternică implicare a europenilor de est care presimţeau teribila ameninţare ce plana asupra ţărilor lor de origine.

Regizorul Anatole Litvak, originar din Ucraina, a încredinţat primele roluri lui Paul Lukas (maghiar), Francis (Frantisek) Lederer (cehoslovac) şi Edward G. Robinson (român).

Charlie Chaplin şi „Charlie Hebdo“ duc aceeaşi luptă împotriva intoleranţei şi prostiei, folosind aceleaşi mijloace şi acelaşi spirit contra obscurantismului.

Charlie şi Charlie, MERCI!