Cetăţenie şi cetate

Sosirea la Chisinau saptamana aceasta a lui Eugen Tomac - consilierului presedintelui suspendat al Romaniei si fostul director al Departamentului Romanilor de Pretutindeni din Ministerul Afacerilor Externe – si a lui Gheorghe Emacu, noul director al Autoritatii Naţionale pentru Cetatenie din Romania, nu au scapat neobservate.

Domnul Tomac a venit sa indemne basarabenii cu cetatenie romana sa nu participe la un referendum pe care tabara prezidentiala il consider ca fiind unul lipsit de legitimitate si susceptibil la fraude, in timp ce domnul Emacu a incercat sa scoata in evidenta masurile intreprinse pentru eficientizarea procesarii cererilor de redobandire ale cetateniei romane de catre agentia condusa de domnia sa. 

Ambele vizite cu evident substrat electoral au readus in actualitate impactul diasporei in viata civica a tarii de origine, si in special la modul in care inteleg aceasta dinamica atat politicienii, cat si diaspora.

Necesitatile si asteptarile politice ale cetatenilor aflati in strainatate fata de politicienii din tara de origine sunt aproape intotdeauna cu mult diferite dar mai putin complexe decat ai celor din tara. De multe ori acestea ating relatia dintre tara de origine si cea adoptiva, iar politicienii care cauta voturi in diaspora intotdeauna isi pliaza mesajul electoral pe ce-i „doare” pe acestia din urma.

In decursul fiecarei campanii electorale in Irlanda sau Polonia de exemplu, politicieni de toate culorile din tarile respective aterizeaza in Statele Unite pentru a solicita voturi sau donatii politice de la conationalii lor stabiliti acolo. Nici partidele americane nu sunt straine de tentatia electorala si financiara oferita de diaspora – intr-un efort de a captura mai multe voturi si donatii de la cetatenii americani stabiliti in Israel, partidul Republican l-a trimis pe Ari Fleischer (fostul purtator de cuvant al ultimei administratii republicane) pentru a initia o campanie informativa cu privire la pozitia partidului vizavi de securitatea Israelului. Iar mai aproape de casa, dupa cum evenimentele recente din Ardeal legate de inmormantarea controversatului scriitor maghiar Jozsef Nyiro au demonstrat, maghiarii din afara Ungariei constituie o masa electorala intens curtata (unii ar spune manipulata)de partidele din Budapesta.

Care este insa situatia in Republica Moldova (unde locuiesc de peste trei ani) vizavi de cetatenii romani cu drept de vot din acest stat? Potrivit unui studiu lansat de fundatia Soros, peste 225.000 de persoane din Republica Moldova au redobandit cetatenia romana intre 1991 si 2011. Este greu de estimat cati dintre acestia au indeplinit varsta de vot sau se mai afla in Moldova, insa in turul doi al alegerilor prezidentiale din Romania din 2009, in Republica Moldova au votat un pic peste 12.000 de alegatori.

Chiar daca s-ar presupune ca doar jumatate din noii posesori ai cetateniei romane cu drept de vot se aflau in Republica Moldova la acea data si in teorie ar fi compus intregul univers electoral, asta ar insemna o prezenta la vot de doar 13,5 % - cu mult sub cea de 53.5% inregistrata la nivel national in Romania la aceleasi alegeri. Cinicii ar spune ca prezenta scazuta la vot este inca o dovada in plus ca majoritatea moldovenilor asteapta sa primeasca cetatenia romana doar s-o zbugheasca in Europa la munca sau in vacanta fara a face coada in fata diverselor ambasade pentru vize.

Altii ar spune ca acesta este rezultatul natural al unui sistem viciat de redobandire a ceateniei romane, care spre deosebire de practica europeana in materie (vezi Germania sau Ungaria) nu ia in calcul apartenenta la grupul etnic majoritar in tara care ofera cetatenia, facilitand astfel aparitia unui grup de noi cetateni care sunt in mare parte dezinteresati de destinul Romaniei, daca nu chiar ostili acestuia.

Poate un al treilea motiv pentru aceasta aparenta reticenta de implicare in viata politica a Romaniei pentru multi cetateni romani din Moldova tine probabil de acelasi complex de nou-venit care posibil sta la radacina ezitarii Romaniei la randul ei in a se implica eficient, viguros si inteligent in politicile Uniunii Europene al carei membru este. Ar fi interesant de explorat aceste teme mai in profunzime, insa am convingerea ca un impact cel putin la fel de mare asupra acestei tematici este lipsa inexplicabila a acestor chestiuni de pe agenda publica in Republica Moldova.

Sa explic. Un politician roman care cauta voturile cetatenilor romani din Republica Moldova pentru el sau partidul sau trebuie sa fie gata sa se expuna in afirmativ asupra a 3 lucruri:

1) o continuare sau accelerare a procesului de redobandire a cetateniei romane pentru urmasii celor carora le-a fost luata abuziv;

2) o abordare demna, de la egal la egal (eventual in cadrul structurilor europene) a relatiei Romaniei cu Rusia, care sa si ia in calcul cursul european al Republicii Moldova si interesele cetatenilor romani de aici, si

3) o continuare sau accelerare a schimburilor culturale, educationale si comerciale intre cele 2 maluri ale Prutului. In rest, framantarile interne ale politicii romanesti ce pot ridica sau prabusi un politician in sondaje (taierea pensiilor, vilele de protocol, doctorate plagiate, flote, sau rata de absolvire la BAC) sunt ca si irelevante fata de aceste trei fire rosii.

In Republica Moldova, la toate aceste capitole Traian Basescu a punctat din plin, cel putin din punct de vedere al imaginii. Majoritatea cetateniilor romane acordate basarabenilor in ultimii 20 de ani au avut loc in perioada mandatului sau. A fost un suporter al procesului de integrare euro-atlantica a Romaniei si Republicii Moldova, promovand proiecte menite sa asigure independenta energetica a celor doua tari de gazul rusesc precum conducta Nabucco sau gazeoductul Iasi-Ungheni.

Daca uneori neinspiratele lui hahaituri sarcastice la adresa Rusiei au facut deliciul presei de la Bucuresti sau al publicatiilor romanofile de la Chisinau, este la fel de adevarat ca suma actiunilor sale pe acest palier l-au iritat nespus de mult pe comunistul Vladimir Voronin, ceea ce i-a conferit un status aparte pentru multi basarabeni (care au luat la inima maxima lui Franklin D. Roosevelt de a judeca un om dupa dusmanii pe care si-i i-a facut).

Nu in ultimul rand, numarul burselor oferite tinerilor basarabeni pentru studii in Romania a crescut exponential in timpul mandatului presedintelui suspendat, iar Institutul Cultural Roman din Chisinau (institutie aflata pana nu demult sub controlul presedintelui Romaniei) a primit suficiente resurse materiale si umane pentru a deveni o veritabila forta creativa si culturala cu un profil pe masura. Toate acestea l-au ajutat pe Traian Basescu sa castige un procent zdrobitor al votului basarabean (peste 90% in turul doi al alegerilor prezidentiale din 2009).

Pe cealalta parte a ecuatiei politice romanesti vazuta de la Chisinau, cuplul Ponta-Antonescu are deficiente majore la fiecare dintre aceste capitole. Ambii au au declarat in trecut ca suporta restrangerea dreptului de vot al romanilor din diaspora, fie prin limitarea dreptului de vot la cetatenii care platesc taxe in Romania (Antonescu) sau prin opozitia fata de votul prin corespondenta (Ponta).

La capitolul Rusia, Victor Ponta a avut o oportunitate istorica de a repozitiona un PSD deja afectat de vizitele clandestine la Moscova ale fostului presedinte de partid Mircea Geoana. In schimb, in Aprilie 2010 Ponta s-a intalnit in Bucuresti cu Victor Selin, liderul unui partid extremist romanofob de la Chisinau, pentru a pune bazele unei cooperari politice.

Pentru cei ce nu-l cunosc, Dl. Selin sustine adoptarea limbii ruse ca limba de stat in Republica Moldova, a solicitat public Mitropoliei Moldovei să oficieze slujbe de binecuvântare în toate bisericile din Republica Moldova pe data de 16 mai 2012 (cand s-au împlinit 200 de ani de la semnarea tratatului ruso-turc din 1812 care prevedea anexarea Basarabiei de catre Rusia tarista), iar partidul sau a iniţiat colectarea semnăturilor pentru desfăşurarea unui referendum naţional pentru aderarea Republicii Moldova de la 1 ianuarie 2013 la Uniunea Euroasiatică, creată de Moscova.

Daca la aceste „pacate” (in ochii romanilor basarabeni) se mai adauga intalnirile enigmatice ale prim-ministrului cu misteriosi oameni de afaceri rusi si admiratia nedisimulata fata de Putin a noului ministru de externe roman din partea PNL Andrei Marga, imaginea USL-ului intre cetatenii romani din stanga Prutului devine de-a dreptul sinistra. Basca, nimeni altul decat Vladimir Voronin s-a gasit sa-i laude pe Ponta si Antonescu.

Cu toate astea, majoritatea publicatiilor pro-romanesti din Republica Moldova au luat subit apa in gura in ceea ce privesc schimbarile tectonice de pe scena politica romanesca. Comentatori care se autointitulau apostoli ai romanismului au amutit subit.

Cunoscutul scriitor moldo-roman Alexandru Vakulovski si-a intrerupt colaborarea cu cel mai mare cotidian de limba romana din Republica Moldova dupa ce acesta i-a refuzat publicarea unui editorial (pe motiv ca a „încălcat politica editorială”) in care lua pozitie pe marginea evenimentelor politice din Romania.

Cateva zile mai tarziu, respectiva publicatie a revenit cu un editorial in care indeamna la calm in actuala batalie politica din Romania, si la prudenta in idolizarea politicienilor de la Bucuresti care par vremelnic sau coincidental sa aiba interesele romanilor basarabeni la suflet.

Cu putine exceptii razlete (ca de exemplu, jurnalistul Petru Bogatu), nimeni nu a pus mana pe metaforica furca si torta si sa arunce aceste subiecte in dezbaterea publica. Nici un sunet de asemenea din cealalta parte a baricadei, cu toate ca, in mod paradoxal, PSD este singurul partid din Romania care are o filiala la Chisinau.

Pana la un punct, pot intelege de ce oameni de buna credinta pot considera ca implicarea intr-o polemica care pare sa se consume exclusiv pe malurile Dambovitei ar putea avea efecte negative asupra comunitatii romanesti din stanga Prutului ori de oriunde altundeva. Insa pentru sanatatea pe termen lung a democratiei in Romania, este important ca toti cetatenii, oriune ar fi, sa participe la dezbaterea din cetate.

Poate ca de data asta, printr-o coincidenta ironica, misiunea domnului Tomac este una extrem de usor de indeplinit, dar sper ca in scurt timp implicarea diasporei romanesti din Republica Moldova in politica nationala a Romaniei sa reflecte ponderea sa naturala in randul societatii romane de pretutindeni.