Cel care trebuia să fie. „Urmaşul lui Merkel“, aşa cum l-am cunoscut

Philipp Missfelder (1979 - 2015) a condus Organizaţia de Tineret a CDU timp de 12 ani

O săptămână deosebit de tensionată pentru politica germană s-a finalizat luni dimineaţa cu un controversat acord de asistenţă financiară pentru Grecia. La scurt timp însă, cancelarul german Angela Merkel şi membrii formaţiunii CDU, aflată la guvernare, au primit o veste tragică: deputatul Philipp Missfelder, unul dintre cei mai străluciţi tineri politicieni ai Uniunii Creştin Democrate, s-a stins subit din viaţă la numai 35 de ani.

În mod firesc, decesul său prematur a provocat un şoc în rândul colegilor săi de partid şi în cancelaria germană, întrucât Missfelder era considerat unul dintre lupii tineri ai scenei politice de dreapta din Germania, creditat cu un avans real la conducerea CDU după retragerea Angelei Merkel. De altfel, apropierea sa de cancelarul german era cunoscută în cercurile strânse ale puterii de la Berlin, unde viitorii lideri sunt identificaţi încă din stadiile incipiente intrării lor în organizaţiile de tineret.

Philipp Missfelder nu era străin nici de scena politică de la Bucureşti, anticipând importanţa regăsirii stabilităţii interne pentru valul de schimbări externe, ce aveau să vină de la Răsărit. L-am întâlnit pentru prima dată în iunie 2013 la Berlin, pentru a realiza un interviu, concomitent cu vizita premierului român la cancelaria germană. Era un moment de maximă importanţă pentru relaţiile româno-germane, după tensionatul an 2012.

Cunoscând mitul punctualităţii germane, i-am atras zâmbind atenţia tânărului deputat grăbit ce a intrat în biroul său din Platz der Republik nr. 1, cu o întârziere de 15 minute. S-a scuzat roşind şi am înţeles mai târziu că Philipp Missfelder era mereu ocupat, alergând din întâlnire în întâlnire. Nu cred că aş exagera dacă aş afirma ca Uniunea Creştin Democrată era viaţa sa, dovedind o loialitate profundă faţă de politicile CDU şi cancelarul său, Angela Merkel.

Fiind delegată să discut despre relaţiile româno-germane, am acoperit acest subiect pe care Philipp îl cunoştea foarte în detaliu; mai mult, a fost cel care mi-a spus ca vizita fusese un succes iar cancelarul german petrecuse 30 de minute în plus cu Victor Ponta. Ceea ce, îmi spunea Philipp atunci, “ Frau Merkel face foarte rar, pentru că are o agendă foarte încărcată, după cum ştii”. Îmi imaginam, desigur.

Discuţiile despre imigraţie şi Orientul Mijlociu mi-au captat însă atenţia, având în faţa mea un interlocutor clar pasionat şi bun-cunoscător al acestor chestiuni. Argumentele sale privind o viitoare problemă a imigraţiei în Europa – subiect de prima pagină astăzi- erau echilibrate, însă anticipau corect ceea ce experimentăm în prezent. Am ştiut încă de atunci că am în faţa mea un om foarte bine pregătit, înţelegând de ce cercurile restrânse îl cataloghează drept succesorul Angelei Merkel, deşi îl comparau ca stil cu fostul cancelar Helmut Kohl.

Aveam să remarc şi în cursul următoarelor noastre întrevederi, atât la Bucureşti, cât şi la Berlin, o trăsătură pe care am întâlnit-o foarte rar la adevăraţi profesionişti ca Philipp Missfelder: lipsa aroganţei. Mi-a lăsat întotdeauna impresia unei uşoare timidităţi (sau poate era doar foarte mult bun simţ), deşi discursul său era perfect şi stăpânea fără probleme discuţii intense despre chestiuni delicate din politica internatională.

Ultima noastră întâlnire a avut loc întâmplător la Berlin. Ca de obicei, Philipp era într-o discuţie, de această dată cu un înalt oficial albanez (delegaţia premierului albanez se afla în capitală Germaniei la invitaţia Angelei Merkel). Cu toate acestea, nu a ezitat să îşi întrerupă întâlnirea pentru a schimba câteva politeţuri cu mine. S-a scuzat că nu are timp să îmi acorde un scurt interviu pe problema ajutoarelor sociale pentru migranţii din alte state UE (în special România). Nici nu insistasem, ştiam cât de grăbit este mereu.

Câteva ore mai târziu, m-a salutat de la distanţă pentru ultima oară, în timp ce se pregătea să ofere o declaraţie de presă unei televiziuni germane. Ne aflam în foaierul din faţa plenului din Bundestag şi parlamentari germani mişunau în toate părţile. Acelaşi zâmbet timid al unei persone căreia îi lipsea duritatea atât de specifică zonei politice. Un zâmbet care îmi va rămâne întipărit în memorie de fiecare dată când voi spune Philipp Missfelder.

Cine a fost Philipp Missfelder?

Philipp Missfelder a intrat în partid la numai 14 ani, iar în 2002 devenea preşedintele Organizaţiei de Tineret a CDU, cea mai mare organizaţie politică de tineret din Germania, cu peste 130.000 de membri, menţinându-şi această poziţie până în 2014. Mentorul său declarat este Helmut Kohl, fiind şi motivul pentru care Philipp s-a alăturat creştin-democraţilor germani în 1993.

Membru al Bundestagului german din 2005, regretatul politician s-a remarcat rapid în comisiile de politică externă, devenind o voce activă a parteneriatului strategic cu Statele Unite. Surse apropiate obişnuiau să spună: “puţini au atât de multe conexiuni în politica internatională, ca Philipp”.

Tânărul Missfelder era considerat un expert al afacerilor externe, reuşind să echilibreze dinamica relaţiilor Berlin – Washington în timpul scandalului spionajului NSA, militând în acelaşi timp pentru o normalizarea dialogului cu Federaţia Rusă în timpul crizei ucrainene. De altfel, implicarea sa în delicata chestiune rusească nu a fost lipsită de controverse, opinia publică germană taxând participartea lui Missfelder la aniversarea fostului cancelar Gerhardt Schroeder, celebrate în Rusia, în prezenţa lui Vladimir Putin, chiar în plină criză UE-Rusia-Ucraina.

“Prieten al Israelului” cum şi-l amintesc partenerii politici de la Tel Aviv, Philipp Missfelder era specializat în problemele Orientului Mijlociu, călătorind în repetate rânduri în regiune pentru dezvoltarea unor punţi solide de discuţie cu Berlinul. Câţiva dintre ei au deplâns moartea sa, prin mesaje pe reţelele sociale. Inclusiv premierul Benjamin Netanyahu a transmit un lung mesaj de condoleanţe, afirmându-şi regretul faţă de tragica dispariţie a unui prieten.

Acestea sunt doar câteva dintre abilităţile care îl recomandau pe Philipp Missfelder pentru funcţiile de conducere de la Berlin. Între apropiaţi era recunoscut prin perseverenţa, ambiţia şi mai ales implicarea sa în activităţile profesionale pe care le desfăşura.

Aceste lucruri au putut fi uşor remarcate miercuri, 8 iulie, în ultimul interviu pe care Philipp Missfelder l-a acordat celebrei jurnaliste CNN, Christiane Amanpour, axat pe criza grecească. Missfelder era emisarul cancelarului german, iar delegarea sa pentru discuţiile cu Amanpour avea rolul de a întări idea succesiunii la conducerea CDU, într-un subiect de politică europeană în care Germania era unul dintre cei doi actori principali.

Decesul a survenit în urma unei embolii pulmonare, luni 13 iulie, în timp ce Missfelder se afla într-o vizită de familie, alături de soţia sa. Moartea sa va rămâne pentru mulţi dintre apropiaţii săi învăluită în mister, ridicând semne de întrebare fireşti: cum se poate întâmpla aşa ceva unui tânăr de 35 de ani, cu o carieră promiţătoare?

Întrebările rămase fără răspuns pălesc însă în faţa cruntei realităţi - trecerea în nefiinţă a unui om exceptional. Iar de aici, nimic nu mai contează.