Ce-și dorește Franța organizând dezbaterea despre Noul Pact Financiar Mondial, ușa deschisă spre Noua Ordine Mondială?

Momentul este interesant pentru că poate semnala o evoluție în sensul deschiderii canalelor de comunicație, dacă nu mai mult, cu jumătatea aceea de lume, țările sărace sau în curs de dezvoltare, care se pregătesc acum să adere la BRICS și la ceea ce se anunță ca apariție de noi structuri de schimburi comerciale și, mai departe, de alianțe globale de tip multiplex, posibil și cu o dimensiune de apărare și de securitate.

Despre ce este vorba?

Pe 22 și 23 iunie,, la Paris, la invitația Președintelui Macron, peste 40 de șefi de state și guverne se vor reuni în cadrul un Summit dedicat „Noului pact financiar mondial” pentru a lua în discuție consecințele din ce în ce mai extinse și dramatice ale crizelor suprapuse și acum reunite într-o multi-criză de dimensiuni globale: criza climatică, criza energetică, criza sanitară și cea economică. Problema este că, cel puțin până acum, au fost organizate nenumărate dezbateri pe aceste teme dar, din nefericire, în afară de constatarea existenței crizelor ca atare nu s-a prea făcut nimic, totul fiind blocat de apariția fracturilor globale, Est-Vest și Nord N-Sud, exact ca în perioada Războiului Rece, cu țări, din ce în ce mai multe, care vor să iasă din arhitectura actuală a relațiilor internaționale dominată exclusiv de arhitectura decisă de marile puteri învingătoare în cel de-al Doilea Război Mondial. A fost pax americana, cu tot ce a însemnat asta pe multiple planuri, ordine acum rejectată de o parte a statelor lumii care, de mai mulți ani, vorbește despre necesitatea stringentă de schimbare și democratizare a regulilor. Discurs reluat acum și de unele mari puteri, interesate să nu piardă contactul cu ce-ar putea să fie schimbarea sistemică ce plutește în aer.

Întrebarea este dacă, în locul unor viziuni de tip protecționist bazate pe sisteme reciproce de sancțiuni și înălțarea de noi și noi ziduri, fizice și virtuale, un asemenea Summit ar putea să ofere o soluție sau cel puțin un început de soluție comună. În acest sens, să vedem care sunt invitații de marcă ce vin la Paris și care sunt temele de discuție.

Printre invitați se numără Li Qiang, noul Prim Ministru chinez, aflat la prima sa vizită internațională, Janet Yellen, titulara Departamentului Tezaur al SUA, Mohammed ben Salmane, prințul moștenitor al Arabiei Saudite, Președintele Lula alo Braziliei, Președintele Sissi al Egiptuluiu, Președintele Ramaphousa al Africii de Sud, Antonio Guterres, Secretar general al ONU, Ajay Banga, directorul Băncii Mondiale, alături de 400 de alți lideri și alte 400 de personalități reprezentative din societatea civilă.

Evenimentul se va axa pe patru mari teme:

-    Redare unui spațiu de acțiune bugetară acelor țări care se confruntă cu situații dificile, mai ales țările cu datoriile extreme cele mai mari

-    Favorizarea dezvoltării sectorului privat în țările cu venituri mici

-    Încurajarea investițiilor în infrastructuri „verzi” pentru tranziția energetică în țările cu economii emergente sau cele în curs de dezvoltare

-    Mobilizarea unor sisteme de investiții inovatoare în favoarea țărilor amenințate de schimbările climatice

În principiu, regăsim primele două teme în platformele mai vechi sau mult mai vechi ale Grupului țărilor nealiniate și, foarte nou, sunt obiectivele asumate pentru cooperarea susținută de Noua Bancă pentru dezvoltare în ce va fi sistemul BRICS + . Vor fi însă și posibil de asumat de către statele occidentale, asta însemnând și acordul lor pentru modificarea arhitecturii financiare internaționale printr-un șoc care să semene, prin amploarea consecințelor, cu ce a fost odinioară adoptarea „arhitecturii Bretton Woods”?

Oricum, discursurile despre nevoia „deschiderii și întăririi canalelor de comunicare” între China și SUA despre care vorbea Secretarul de Stat american în vizită la Beijing, sunt sun semnal care trebuie combinat cu mesajul identic dat de Președintele Steinmeier al Germaniei după întâlnirea sa cu Primul ministru chinez aflat în drum spre Paris și, mai ales spusele Cancelarului Schulz care a declarat că nu consideră necesare măsuri generale de supraveghere și control a comerțului cu China, fiind absolut suficientă legislația actuală.

Dar ceva este comun tuturor acestor pregătiri: toată lumea are nevoie de bani, de mulți bani și sunt foarte puține țările care să se poată implica în eforturi reale de cooperare pentru dezvoltare atâta timp cât unii dintre mari jucători s-au angajat să susțină „până la capăt” Ucraina și nevoile sale armate, investind acolo sume uriașe. ele sunt decise să aloce în continuare fonduri enorme.

Să vedem nu cine va vrea, ci care sunt țările care vor avea resursele pentru a rămâne în  sistemul de cooperare pentru dezvoltare și care vor fi instituțiile coordonatoare ale noii ordini financiare.