22 octombrie: Accident spectaculos într-o gară din Paris, în 1895. Un tren a deraiat și a ieșit prin fațada clădirii
0În ziua de 22 octombrie s-a „Păianjenul Negru”, portarul sovietic Lev Iașin, iar, la Paris, a avut loc un accident spectaculos în gara din vestul capitalei. Un tren a deraiat de pe șine, a trecut de linie și a ieșit prin fațada gării.
1846: S-a născut Dimitrie Brândză, fondatorul Grădinii Botanice din București
Născut pe 22 octombrie 1946, în Bivolu, Moldova (astăzi comuna Viișoara din Botoșani), Dimitrie Brândză a fost medic, botanist și naturalist, membru al Academiei Române.
După ce a terminat cursurile Academiei Mihăilene, Brândză merge la Paris, unde studiază la Facultățile de Științe Naturale și Medicină, obținând doctoratul în 1869. După ce a predat la Universitatea din Iași, a fost transferat în 1874 la cea din București, la catedra de științe naturale, desfășurând o activitate multilaterală.
În 1875 începe să dezvolte colecția botanică a Facultății de Științe Naturale, iar un an mai târziu este ales membru al Societății Geografice Române. În 1882 obține de la ministrul educației, Petre S. Aurelian, dreptul de a înființa o secție botanică la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” din București.
Colecția este cuprinsă de un incendiu, iar, în 1884, Guvernul alocă fonduri pentru înființarea unei grădini botanice la Cotroceni. În 1885 sunt începute primele lucrări la noua grădină din Cotroceni.
În 1895 Dimitrie Brândză moare la Slănic Moldova la numai 49 de ani.
1882: S-a stins din viață pictorul Ion Andreescu
Născut pe 27 februarie 1850, la București, Țara Românească, Ion Andreescu a fost un pictor și pedagog român, ales post-mortem ca membru plin al Academiei Române în 1948.
La 19 ani, se înscria la „Şcoala de arte frumoase", condusă de Theodor Aman.
Peste numai trei ani, devenea profesor la catedra de desen şi caligrafie a Seminarului episcopal din Buzău. În următorii trei ani, a predat de asemenea la gimnaziul „Tudor Vladimirescu" şi la Şcoala de meserii din aceeaşi localitate.
În tot acest timp, a pictat mult, cu predilecţie peisaje („Margine de pădure", „Stânci şi mesteceni", „Pădure de fagi", „După ploaie", „Casă de ciurari" şi, cel mai cunoscut - „Stejarul"), naturi statice („Coacăze", „Felii de pepene", „Crizanteme", „Trandafiri roz", „Raţe") şi portrete („Ţărancă cu broboadă verde", „Ţărancă cu traistă", „Broboadă roşie" şi seria de autoportrete).
La sfârşitul anului 1878, Andreescu a plecat la Paris pentru a-şi definitiva studiile. Acolo, s-a înscris la „Academia Liberă Julian". A pictat la Barbizon, în regiunea Île-de-France, pădurea Fontainebleau din apropiere şi aşezările rurale din preajmă. Tot acolo, l-a întâlnit pe Nicolae Grigorescu, cu care a legat o prietenie strânsă.
În Franţa a participat la expoziţii de grup alături de Manet, Monet şi Renoir. După numai trei ani de şedere în Paris, în 1881, a fost nevoit însă să se întoarcă în ţară, din cauza stării de sănătate ce se agrava.
A murit un an mai târziu, la doar 32 de ani, la Bucureşti.
1895: Un tren din Gara Montparnasse a depășit capătul liniei și ieșit prin fațada gării
La 22 octombrie 1895 a avut loc un accident feroviar deosebit de spectaculos la Gara de Vest, redenumită ulterior Gara Montparnasse, scrie Musée d’Orsay.
Ediția din 26 octombrie a revistei L’Illustration relata astfel evenimentul: „Trenul nr. 56, care sosea de la Granville, a năvălit în gară cu o viteză de 40 până la 60 de kilometri pe oră și, neputând să se oprească, a trecut prin opritoarele de la capătul peronului.
Locomotiva a străpuns fațada clădirii gării [...] și a căzut în Place de Rennes. [...] Singura victimă a fost o vânzătoare de ziare din piață, ucisă de o bucată de zid prăbușită.”
Timp de câteva zile, privitorii curioși s-au adunat în jurul locomotivei, rămasă blocată în mijlocul Parisului.
Printre ei se aflau numeroși fotografi, profesioniști și amatori. Aceștia au găsit aici ocazia perfectă de a-și folosi aparatele de fotografiat pentru a demonstra că, uneori, realitatea depășește ficțiunea, adaugă sursa citată.
1929: S-a născut „Păianjenul Negru” Lev Iașin, fotbalist sovietic
Lev Iașin s-a născut la 22 octombrie 1929, la Moscova, unde a copilărit. Debutul celei de-a doua conflagraţii mondiale, când avea doar 12 ani, a însemnat pentru Iaşin începutul unei perioade dificile, fiind nevoit să lucreze într-o fabrică, potrivit Agerpres.
La 18 ani s-a confruntat cu o cădere nervoază, din cauza căreia și-a pierdut dorința de a mai face sport.
A fost remarcat de antrenorul de la grupa de tineret a echipei Dinamo Moscova, Arkadi Cernişov şi a semnat cu această echipă în 1950, dar acolo deja era un titular incontestabil - Alexei „Tigrul” Comici, un portar redutabil.
Forma excelentă a lui Comici l-a plasat pe Iaşin într-o zonă a incertitudinilor, abandonând fotbalul pentru hochei, unde a câştigat cupa Uniunii Sovietice în 195
Cu toate acestea, Iașin rămâne momentan singurul portar care a câştigat Balonul de Aur.
Iaşin a revoluţionat fotbalul epocii: a fost primul gardian al buturilor care şi-a asumat rolul de ordonator al apărării, care ieşea în afara careului mic, striga la coechipieri şi ieşea pe centrări.
Mereu îmbrăcat în echipament negru, Lev Iaşin a fost poreclit Păianjenul Negru sau Pantera Neagră şi a primit distincţia pentru cel mai bun portar al secolului 20.
A murit la 20 martie 1990.
1964: Filozoful Jean-Paul Sartre a refuzat Premiul Nobel pentru Literatură
Născut la Paris în anul 1907, Jean-Paul Sartre a devenit unul dintre cei mai reprezentativi exponenţi ai curentului existenţialist în filosofie, influenţând generaţii întregi de tineri, mai ales după 1945. Prin romanele şi eseele sale, el s-a remarcat nu doar ca filosof, ci şi ca scriitor, jurnalist şi militant social.
În 1964, existenţialistul Jean-Paul Sartre declanşează un adevărat scandal după ce refuză să primească Premiul Nobel pentru Literatură.
Înaintea votului, el trimite o scrisoare către comisia care urma să-i desemneze pe câştigători, în care spune că, din motive personale, nu doreşte să figureze pe lista posibililor laureaţi.
„Domnule Secretar,
După anumite informații de care am luat cunoștință astăzi, aș avea anul acesta unele șanse să obțin premiul Nobel. Deși ar fi prezumțios să mă pronunț asupra unui vot înainte ca el să aibă loc, îmi iau libertatea de a vă scrie pentru a risipi sau a evita o neînțelegere. Vă asigur mai întâi, Domnule secretar, de profunda mea stimă pentru academia suedeză și premiul cu care ea a onorat atâția scriitori. Cu toate acestea, din niște motive care îmi aparțin și din altele care sunt mai obiective, doresc să nu figurez pe lista laureaților posibili, și nu pot și nici nu vreau, nici în 1964, nici mai târziu, să accept această distincție onorifică.
Vă rog, Domnule secretar, să acceptați scuzele mele și să credeți în înalta considerație pe care v-o port,
J.-P. Sartre”, scria filosoful.
Scrisoarea lui Jean-Paul Sartre a fost, însă, deschisă după ce a avut loc votul, astfel că la 22 octombrie 1964, un membru al Academiei anunța oficial: „Premiul Nobel din acest an a fost atribuit scriitorului francez Jean-Paul Sartre pentru opera sa care, prin spiritul de libertate și prin căutarea adevărului pe care le reprezintă, a exercitat o vastă influență asupra epocii noastre”.
Jean-Paul Sartre, care evident că nu a fost prezent la festivitate, trmite o nouă scrisoare Academiei, explicând motivul pentru care refuză să acceptă Premiul Nobel.
„Motivele personale sunt următoarele: refuzul meu nu e un act improvizat. Am refuzat întotdeauna distincțiile oficiale. După război, în 1945, când mi s-a propus legiunea de onoare, am refuzat deși aveam prieteni care erau în guvern. La fel, n-am dorit niciodată să intru în Collège de France așa cum mi-au sugerat unii dintre prietenii mei. (...) Nu e același lucru dacă semnez Jean-Paul Sartre sau dacă semnez Jean-Paul Sartre laureat al premiului Nobel. (...) Un scriitor trebuie să refuze să se lase transformat în instituție, chiar dacă acest lucru are loc sub formele cele mai onorabile, cum este cazul acum”, este o parte a mesajului trimis de filosof Acedemiei.
2021: A murit actrița Liliana Tomescu
Actriţa Liliana Tomescu s-a născut pe 12 august 1929. A fost absolventă a Institutului de Artă Dramatică şi s-a stabilit în Suedia împreună cu soţul ei, actorul Lucian Muscurel, în anul 1980.
În anul 1981 a absolvit cursurile intensive de limbă suedeză de la Universitatea din Göteborg obtinând o diplomă care i-a oferit prilejul să lucreze la toate nivelele de limbă.
Liliana Tomescu a fost actriţă a Tatrului Notarra din Bucureşti timp de 30 de ani şi a avut o carieră impresionată în teatru şi film. A jucat cu mari actori, precum Ion Lucian, Lucia Sturdza Bulandra, Beate Fredanov, George Constantin, Victor Rebengiuc, Ştefan Iordache, Ion Dichiseanu, Constantin Codrescu. Spectacolul „Pygmalion” a fost jucat de 500 de ori, iar „Adio, Charlie!“ de 870 de ori.
În anul 1964, ea a primit tilul de „Artistă Emerită“, stabilind, în România, un record fiind cea mai tânară actriţă (35 de ani) care l-a primit vreodată.
În anul 1991, a primit şi în Suedia, de la primăria oraşului Stockholm, titlul de „Cetăţean de onoare” al oraşului drept recunoaştere a activităţii sale în domeniul învăţământului de teatru.
Artista a revenit în ţara de origine în 2006, când a fost distinsă cu Premiul pentru întreaga activitate artistică de UNITER, transmite ICR.
Pe 22 octombrie 2021, actrița s-a stins din viață, la 21 de ani.
Se încarcă comentariile...
