Ce se mai întâmplă în educaţie? Nimic!

Se pare că toate semnalele, inclusiv cele publicate pe „Adevărul“, i-au lăsat indiferenţi pe decidenţii din educaţie. Am spus şi eu şi alţii, în numeroase ocazii, că fără o schimbare profundă şi imediată a paradigmei în care evoluează educaţia, sistemul se va prăbuşi, pur şi simplu.

Rezultatele de la simulări au fost, ca de obicei, catastrofale. Sub 50% note de trecere. Partea bună, dacă o putem numi aşa, deşi ar trebui să fie normalul, rezultă din împrejurarea că s-a diminuat falsificarea rezultatelor, şi cu ajutorul justiţiei, care a inculpat şi trimis în judecată un număr record de profesori şi responsabili de examenele elevilor.

Abandonul şcolar

Partea şi mai gravă este în altă parte. Creşte dramatic numărul elevilor care abandonează şcoala, în primul rând pentru că au constatat că nu-i ajută la intrarea în piaţa muncii, şi în al doilea rând din cauza sărăciei. Sunt foarte multe familii, mai ales din rural, care nu-şi permit să suporte cheltuielile de transport şi locuit la oraş, pentru a-şi trimite copiii la oraş la liceu.

În 2014, din 190.000 elevi aflaţi în clasa a VIII-a, doar 127.000 s-au înscris la repartiţia computerizată pentru clasa a IX-a, iar dintre aceştia o parte a părăsit şcoala în cursul anului şcolar, când au văzut cât îi costă deplasarea la oraş.

Pocesul de abandon şcolar, în contrast cu tot ce se întâmplă în UE, este şi mai amplu, decât apare în statistici, pentru că directorii de şcoli menţin în cataloage falşi elevi, plecaţi de mult din şcoală, fără să le pună absenţe, pentru a salva normele didactice şi finanţarea proporţională cu numărul de elevi.

Procesul de abandon şcolar este foarte greu de oprit şi întors din drum.

Şcoala profesională nu este încă atractivă, nici pentru elevi şi nici pentru agenţi economici, cu excepţia câtorva  iniţiate şi sutinute de companii străine, cum sunt cele de la Braşov. Şi care asigură şi locuri de muncă la absolvire.

În articole anterioare am făcut o amplă radiografie a situaţiei actuale din educaţie şi am prezentat şi o parte din soluţiile care ar putea redresa situaţia educaţiei.

Nimic din ce se întâmplă nu dă semne că se schimbă ceva.

Desfiinţarea iminentă a catedrelor şi posturilor didactice, apariţia şomajului în rândul cadrelor didactice sunt iminente. Deja un proiect de HG afişat pe site-ul Ministerului Educaţiei, retras între timp, vorbea de desfiinţarea a 5.000 de posturi în învăţământ. Şi e normal să se întâmple acest fenomen, în măsura în care populaţia şcolară scade dramatic.

O contribuţie la acest viitor sumbru au şi sindicatele, care în loc să lupte pentru modernizarea şi reformarea educaţiei, la eliminarea prăpastiei dintre şcoală şi piaţa muncii, şi-au propus ca unic obiectiv salarii cât mai mari pentru profesori, indiferent de prestaţie, performanţă şi rezultatele muncii.

Am spus în multe alte ocazii: în lipsa motivării salariale, aşa cum se întâmplă în privat, nu vom avea performanţă în educaţie. Cu excepţia unui segment mic de profesori dăruiţi meseriei, din ce în ce mai puţini, ceilalţi, cei mulţi, trăiesc în capitalism. De ce ar munci mai mult, pentru un salariu de mizerie, pe care îl primesc oricum, indiferent ce ar face.

Curriculum National

Am propus scoaterea Curriculumului Naţional la concurs naţional, în urma unui caiet de sarcini emis de minister şi totul s-ar rezolva mult mai repede şi calitativ superior, comparativ cu activitatea unei comisii naţionale, care nu prea are contact cu şcoala reală. Nimeni nu aude, nimeni nu mişcă un deget.

În momentul actual, doar 30% dintre elevi beneficiază de actuala arhitectură a învăţământului, elevi cu importante resurse intelectuale de natură conceptual-teoretica şi cu familii preocupate de soarta şcolară a copiilor lor. Restul elevilor, 70%, Dumnezeu cu mila! Nu interesează pe nimeni soarta lor.

Învăţământul este in pragul prăpastiei

Deja este prea târziu pentru remedierea situaţiei din învăţământ. Procesele de abandon şcolar, de plecare din şcoli a profesorilor performanţi, nu pot fi făcute reversibile.

Consecinţele sunt dramatice. Avem şi vom avea o piaţă a muncii fără personal calificat căutat de investitori, fără investitori economia stagnează sau va regresa, iar nivelul de trăi nu va creşte în România.

Şi candidaţi la funcţiile de Inspectorii Generali ezita să se înscrie la un concurs de ocupare a functiilor, pentru că ştiu că se expun la eşecuri majore, într-un sistem nereformat.

Cât de inconştient poţi fi, să nu înţelegi aceste lucruri?

Doar pentru a menţine populaţia uşor de manipulat în procese electorale!