Ce ne așteaptă? Economie de război generalizată sau criză endemică provocată de schimbările climatice?

Nimeni nu dispune acum în lume de fondurile necesare pentru a răspunde ambelor scenarii geo-strategice care decid în acest moment soarta omenirii. Dar, pe fond, întrebarea care s-a pus în grupurile de analiști de riscuri pe timp lung și foarte lung este dacă nu cumva cele două scenarii nu vor ajunge să se suprapună perfect deoarece convergența evenimentelor ar putea crea un orizont de posibilități care ar putea fi exploatate de cei care vor avea intuiția de a înțelege că ceea ce are loc acum nu va duce doar la efemere victorii militare și politice.

Economia de război de acum, pentru țările care și-o pot permite, înseamnă un efor financiar uriaș pe modelul american din timpul celui de-al Doilea Mondial și mai apoi prin Planurile Marshall și Truman. Este evident că se urmărește închegarea ulterioară a unui alt spațiu de securitate și influențe, din ce în ce mai adversativ cu cel al BRICS și Eurasiei. Dacă asta seamănă în linii mari cu ce-a mai fost, explicația fervorii cu care este susținută intrarea statelor europene și nu numai în sistemele de producție pe care le presupune economia de război nu răspund doar temerilor legate de împărțirea lumii între NATO-UE și alți pe de o parte și Rusia, China, India, Arabia Saudit, Brazilia, Africa de Sud și ceilalți din ”Marele Sud”.

Din punctul meu de vedere, competitorii sunt profund preocupați de poziționarea pe noua hartă a zonelor de supraviețuire, cea pe care o determină acum schimbările climatice din ce în ce mai violente și agresive, cu consecințe adesea mai profunde asupra unor teritorii decât un război convențional de mare intensitate. Sau, în unele cazuri, chiar după folosirea unor arme nucleare tactice.

Este esențial de văzut cum decizia politică împinge prezentarea acestor scenarii în zona enumerării factuale a consecințelor care, prin repetiție, obosești și plictisește. Evident că, la un moment dat, devine obositoare și chiar inutilă numărătoare incendiilor de pădure, inundațiilor, deșertificării, apariției unor inexplicabil de violente furtuni și tornade în Europa spre exemplu, au devenit doar subiecte de știri consemnate la fel de rapid ca genocidul din Gaza sau masacrele din Ucraina. Asta face ca avertismentele severe sau chiar apocaliptice conținute în rapoartele oamenilor de știință să poată fi ignorate.

Aveți aici un exemplu care „ne arată că Europa se confruntă cu riscuri climatice urgente cărora societățile noastre nu sunt suficient de pregătite să le facă față. Pentru a asigura reziliența acestora societăți ale noastre, decidenții politici europeni și naționali trebuie să acționeze acum pentru a reduce riscurile climatice atât prin reducerea rapidă a emisiilor cât și prin politici și acțiuni de adaptare în forță”.  

Cine oare ar putea citi acest Raport la noi și cine ar avea curajul să-i spună domnului Președinte Iohannis că, măcar acum că a scăpat de povara candidaturii absolut simbolice la șefia NATO, ar putea pune pe agenda CSAT și urgențele climatice ca problemă acută de securitate națională.

Nici n-ar fi greu de făcut agenda, măcar să ia cele 36 de riscuri climatice majore pentru Europa menționate acolo pentru cinci mari domenii: ecosisteme alimentare, sănătate, infrastructuri, economie și finanțe.

Desigur, ar fi interesant în măsura în care ar fi și cine să poată face o actualizare la România viitoare a acestor hărți de risc climatic cum sunt acestea dar care presupun că am avea și noi asemenea unități strategice de estimarea riscurilor. Unde oare, că de armată nu poate fi vorba, cu atât mai puțin la guvern sau la Parlament, poate, dacă le-ar asculta vreodată cineva, la serviciile de informații...Chiar, avem așa ceva?

De ce pledez pentru un asemenea demers? Deoarece, iată un studiu mai vechi  (2021) 

care arăta cum se poate face analiza vulnerabilităților și riscurilor unei crize umanitare i folosind proiecțiile de schimbări climatice și populației, a devenit acum parte a unor platforme politice care pun pe prim plan nevoia europenilor de a se proteja împotriva migrațiilor necontrolate de populație care vor urma.

Sigur că se va face și la noi cândva, după ce, după lupte infinite și îndârjite în micuțul lighean național, vor reuși liderii să stabilească data viitoarelor alegeri, după cum le va fi mai bine pentru propriile interese de grup. În rest, num ai de bine, căci alegeri se vor ține oricum. Asta este vital, cel puțin la nivelul leadership-ului local.