Ce întrebare nu vi s-a pus niciodată şi răspunsul era esenţial?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Fără să fi calculat anume, sunt 12. Cît orele pe ceas, cît zodiile pe cer, cît muncile lui Hercule. Cît lunile anului, cît apostolii. 12 personalităţi au acceptat să-mi răspundă, în 2013, la trei întrebări: ce mai faceţi ?, cine/ce anume v-a tăiat rasuflarea (de indignare, de încîntare) în ultima vreme?, ce întrebare nu vi s-a pus niciodată şi răspunsul era esenţial?

Nu mi s-a pus o întrebare. Răspunsul s-a copt în 15 ani de meserie: pentru că e o voluptate adîncă să ascult şi să decupez apoi poveştile cu miez; pentru că un singur răspuns la o întrebare îmi poate schimba orizontul, calitatea zilei; pentru că într-o singură clipă poţi da peste atîta poezie neştiută în viaţa unui om, încît e o risipă de neiertat să nu o împărtăşeşti şi cu alţii; pentru că unii au nevoie să le fie spusă povestea; pentru că eu am nevoie să o spun; pentru că avem nevoie de cuvintele celuilalt în propria poveste.   

Ce mai faceţi?” este un proiect jurnalistic de salut (etimologic, salut însemnă reverenţă dar şi salvare, mîntuire). Trei întrebări tipizate cu răspunsuri atipice, o invitaţie de a ne saluta unii cu alţii – scriitori, politicieni, artişti, jurnalişti, oameni obişnuiţi şi neobişnuiţi – cînd ne întîlnim la răscruce, prin ecran interpus.

Permiteţi-mi o reverenţă în faţa celor care au răspuns în 2013: Ana Blandiana, Bodo George Bodocan, Virgil Tănase, Teodor Baconschi, Daniela Nane, Codrina Pricopoaia, Gabriela Lupu, Axia Marinescu, Savatie Baştovoi, Irina Păcurariu, Mariana Codruţ, Norman Manea.

Ana Blandiana: Nu am fost întrebată niciodată de ce nu am învăţat să urăsc, deşi răspunsul reprezintă nu numai definiţia, ci şi misterul devenirii mele.

Daniela Nane: De peste 20 de ani, de cînd dau interviuri, mi s-au pus toate întrebările esenţiale... Acum fără glumă, cele nepuse nici nu sunt de interes general, le păstrez pentru sufletul meu şi pentru cei dragi mie...

Teodor Baconschi: Cele mai inteligente întrebări nu ne vor fi puse niciodată ! Ne putem baza cel mult pe noi înşine şi pe recursul la clasici :) Ca să nu mă eschivez cu o butadă, voi spune ca nu m-a întrebat nimeni care a fost cea mai fascinantă personalitate întîlnită de-a lungul carierei mele diplomatice. Raspunsul e simplu: Papa Ioan Paul al II-lea.

Bodo/George Bodocan: Natura, deci şi noi, reprezintă pentru mine compoziţia perfectă. Faptul că oamenii de peste tot din lume şi din diferite medii sociale găsesc întrebări sau răspunsuri în desenele mele mă face mai uman, mă face sa aparţin şi să mă bucur de fiecare centimetru de lume. 

Codrina Pricopoaia : Nu m-a întrebat nimeni niciodată dacă sunt fericită. Nu în mod particular, dacă sunt fericită că a ieşit bine un spectacol, sau dacă sunt fericită ca am un copil, sau dacă sunt fericită că m-am mutat, nu. E vorba de întrebarea aceea care te întreabă pe tine, doar pe tine în esenţa  ta, eşti fericit(ă)? Esenţial pentru mine nu e răspunsul ci faptul că nu aş şti să răspund, ar fi persoana care mi-ar pune această întrebare, momentul în care ea ar fi pusă.

Gabriela Lupu: Mă gîndesc că răspunsurile nu au fost ascultate. S-a lasat noaptea. E tăcere. Florile de pe glaful ferestrei sunt albe.

Virgil Tănase : Ea s-ar putea formula astfel : « Cum se face, bre, că după ce te-au prădat cei dinainte, luându-ţi casa când s-a vădit, în 1982, că n-au reuşit să-ţi ia beregata pentru gogeamitea pamfletul în care arătai nu atât că Împărat-i gol (se-ntâmplă şi la case mai mari şi mai occidentale) cât c-a luat-o hăisa peste câmp, împotmolind în smârc o ţară-ntreagă… Cum se face, spuneam, că după ce te-au prădat cei dinainte, te-au prădat şi ăştia, Primăria capitalei nostre libere şi multieuropean integrată vânzând-o pe sub mână şi neplătindu-ţi nici până azi despăgubirea pe care o hotărâre judecătorească definitivă a poruncit-o acum mai bine de cinşpce ani ? Tunsă, rasă sau cu freză liberală n-or fi, deasupra ţării, aceleaşi păsări răpitoare care penele-şi schimbă (legile obiective ale materialismului istoric înlocuite cu cele nu mai puţin obiective ale pieţii) dar năravul ba ? Care-atunci poate că lupta noastră n-ar fi trebuit să fie politică ci între oameni şi lighioane… ? »

Axia Marinescu : Întrebarea esenţială care nu mi s-a pus niciodată, dar care parcă stă la colţ, la pîndă, cred că poate fi spusă simplu : « Ce înseamnă pentru mine a face cu adevărat muzică ? » De multe ori,  lumea se raportează la fenomenul muzical gîndit în termeni de realizare, sau şi mai rău spus « performanţă tehnică », dar şi de comunicare confuză între artist şi public. Fenomenul muzical, ca şi arta în general, este pentru mine acea expresie care transcende aluzii incerte, nălucitoare, este expresia creatoare a unui act suprem de iubire.

Stefan Baştovoi : Mi s-au pus atîtea întrebări în această viaţa, încît am ajuns să le prevăd. Dar această întrebare a dumitale, este o întrebare ce nu mi s-a mai pus. E ca un poem. E adevărat, nu pot da un răspuns esenţial la ea, dar nici nu trebuie. Pentru mine, răspunsul esenţial este unul singur: "Da".

Irina Păcurariu : Mi-ar fi plăcut să mă întrebe cineva la ce nu pot renunţa. În răspuns ar fi fost toţi prietenii pe care i-am pierdut, pe unii de tot, pe alţii între două mesaje, fără de care lumea mea şi-a  stins aura. Ireversibil.

Mariana Codruţ : Încă nu m-a întrebat nimeni de ce am avut şi am atît de puţine uşi deschise în faţa mea. Şi răspunsul e: poate pentru că îmi provoacă repulsie jucatul la ambele capete, prefăcătoria, lingu­şeala, lipsa simţului dreptăţii, pragmatismul feroce. Pe scurt, poate pentru că sînt incapabilă să… mă maturizez. Autocitîndu-mă (vai mie, iertare!): „În România, a fi matur înseamnă a gîndi una, a vorbi alta şi a face cu totul alta”

Norman Manea : Am fost totdeauna mai interesat de întrebari, decît de răspunsuri. Ele m-au cutreierat frecvent şi n-aş intra în acest extensibil teritoriu. Prefer să simplificăm: dacă întrebări nu sunt, nici răspuns nu este.

.............

În 2014 am o întrebare pentru dvs: ce mai faceţi?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite