Ce înseamnă extraordinara, neașteptata și virulenta luare de poziție a lui Erdogan în favoarea Hamas?
0Este o luare de poziție de mare strateg politic care a ieșit public într-unul dintre cele mai dramatice momente ale istoriei contemporane pentru a spune că jocurile viitoare nu se pot face fără Turcia și așezarea sa în locul pe care-l dorește în fruntea națiunilor musulmane, reluând însă, în calitate de coordonator general și Protector, ea mai importantă tradiție a epocii cii contemporane în Orientul Mijlociu extins, anume tema palestiniană.
Dacă ambiția sa a fost dintotdeauna a fost să fie recunoscut drept personajul menit de istorie să unească din nou energiile, destinul și aspirațiile de eliberare ale lumii musulmane, atunci rar moment mai potrivit ca acesta de acum să vină cu o dublă lovitură care, în mijlocul eșecurilor tuturor celorlalți, capătă ceva șanse de reușită. Căci este o dublă lovitură extrem de complicată pe fiecare dintre palierele sale specifice, lovitură d pe poziții ofensive înaintate și obligându-și partenerii de joc la mișcări rapide, forțându-i să iasă nepregătiți din defensivă.
Prima propunere a lui Erdogan
„Cu o prezență umanitară, politică și militară, suntem gata să fim unul dintre garanții de partea palestiniană. Adresăm un apel tuturor țărilor care își doresc pacea să ia în considerare propunerea noastră. Ceea ce propunem noi este o Conferință de pace între Palestina și Israel la care să ia parte toți actorii influenți din regiune”,a precizat ieri Erdogan în discursul său la reuniunea grupului parlamentar al partidului Dreptate și dezvoltare (AKP). A propus instituirea unui nou mecanism de garanții pentru rezolvarea situației conflictuale existente de decenii. Dar, evident, doar după ce l-a lăsat pe Macron să lanseze propriul său proiect de cruciadă împotriva terorismului, mișcare ce a stârnit temeri foarte serioase că s-ar putea repeta coșmarul din Irak, Siria sau Afganistan, plus aventurile franceze eșuate în Africa în căutarea jihadiștilor. Exact din această cauză, exact cum a fost montată în Siria soluția agreată între Turcia-Rusia-Iran, Erdogan transmite că, din ou, poate cea mai bună soluție este ca tensiunea regională să fie rezolvată cu actori regionali. Așteptând să vadă cine ar fi garanții propuși de partea israeliană (de altfel evidenți, le veți vedea pozițiile celor esențiali exprimate la Summit-ul de criză de la Bruxelles).
A doua propunere a lui Erdogan
Este formulată sub forma unei propuneri care nu poate fi refuzată. Vorbind despre cei din Hamas ca despre luptători pentru libertate, reia o tradiție, din cele care au rădăcini dintre le mai profunde în lumea arabă și, prin extensie naturală, în întreaga lume musulmană: se situează direct în linia lui Yasser Arafat în momentul său de glorie de la începutul carierei, când, aflat în fruntea Organizației pentru Eliberarea Palestinei, anunța că aceasta nu poate fi obținută decât prin luptă armată, sub toate formele sale. Având în minte declarații de acum ale liderului turc, recitiți, aici, textul Cartei Naționale Palestiniene din 1968...
De altfel, Erdogan a apărat dintotdeauna cauza palestiniană, lansând de la tribuna ONU (foto) apeluri care, cel puțin în spațiul Orientului Apropiat, au stârnit foarte multe comentarii favorabile. De data asta, Erdogan face un salt spectaculos înainte, basculând complet setul de convenții internaționale pe care se bazează și acum lupta împotriva terorismului. Din acest moment, care dintre organizațiile prezentate de această hartă vor mai putea fi considerate drept „teroriste”? Care este definiția acceptată de în comun de țările NATO și ce se poate face într-un asemenea caz concret?
Întrebarea asta nu este deloc teoretică deoarece, deja, avem o grupare turcă afiliată la Al Qaeda care ridică în slăvi pe cei din Hamas, cere ca toți criticii săi să fie trimiși în pușcărie și acțiuni împotriva bazelor NATO din țară. Aveți aici o relatare privind declarațiile reprezentanților organizației respective Călăreții Marelui Front din Est: „este oficial că cerem ieșirea din NATO și vom transmite un ultimatum de 48 de ore pentru părăsirea bazelor militare (ale Alianței), evacuând trupele și pentru a părăsi solul Turciei. Dacă situația o cere, în urma unor apeluri venite din partea populației locale care trăiește în proximitatea bazelor NATO, vom mobiliza întreaga noastră națiune de 80 de milioane de oameni...”.
Lucrurile merg foarte departe și implicațiile a ceea ce se spune acum pot merge foarte departe, animând războaie înghețate sau conflicte latente în interiorul vastei lumi musulmane și în afara ei. Iată declarațiile foarte recente (7 octombrie) făcute în Liban de Hakan Fidan, ministrul Afacerilor Externe al Turciei: „Avem nevoie de noi definiții. Atunci când ocupi teritoriul altcuiva, atunci când le confiști casele și le dai altora, atunci îi numești pe aceștia „coloniști”. În realitate, această acțiune ar trebui caracterizată drept furt și tratată ca atare”.
Aceasta este harta lumii musulmane și este aproape imposibil de imaginat care vor fi consecințele organizaționale ale schimbărilor pe care le-ar putea implica reorganizarea sa în bloc religios care contestă locul ce i-a fost alocat în lumea post-colonială. Căci, după părerea mea, exact asta este finalitatea demersului președintelui Erdogan: forțarea partenerilor de pe scena politică internațională să reconsidere rolul de lider musulman deținut de țara sa care să fie invitată, pentru început, să ocupe un loc permanent într-o nouă configurație extinsă a Consiliului de Securitate al ONU, eventual alături de Arabia Saudită, să-și poată constitui propriul arsenal nuclear și să fie prezentă la masa la care se rescriu exact în acest moment regulile războiului și cele (firave) ale păcii.
Se încarcă comentariile...
