Ce am învăţat de la unguri. Şi ei de la noi

Dacă trăim laolaltă, români şi maghiari, nu este pentru a ne urî. Ci a deveni mai buni, învăţând unii de la alţii. Aşa cum au învăţat- de la vecini, dar nu numai - cititorii MaghiaRomânia.

Notă tehnică: am publicat comentariile adunate pe MaghiaRomânia Facebook (graţie şi întrebării de pe blog) şi pe contul meu de Fb, Am ordonat un top 4 raspunsuri, de la 3 like-uri în sus (am avut impresia că pornind de la 3 like-uri iese top 5, am realizat prea târziu că nu :P) . Acolo unde mai mulţi oameni au luat acelaşi punctaj, le-am situat opiniile pe acelaşi loc. Am adăugat intertitluri (titluri intermediare). Acestea fiind spuse, vă urez lectură plăcută şi de folos! :)

Foto: Camelia TWU

Solidaritatea între rude şi leacul pentru ură

Locul IV (3 like-uri) - Georgeta Buzás: Pot şi eu sa răspund aici, trăiesc în Harghita din 1976, venind din Brăila. E prea mult de scris... numai lucruri bune. Şi chiar daca nu ar fi aşa, nu am niciun motiv să nu-i iubesc.

Vă apreciez munca neobosită pentru prietenia româno-maghiara, dar trebuie sa ştiţi că oamenii care urăsc oamenii sunt bolnavi, trebuie trataţi de medic. Ei nu se vindeca privind poze frumoase sau citind exemple de bune practici. Cred că ştiţi asta. De mulţi ani mă preocupă problema şi am oarecare expertiză în domeniu. Am şi soluţii,dacă este cineva interesat.URA se vindecă numai cu medicamentul numit IUBIRE...

Citeşte şi comentariul Georgetei Buzás despre ce a învăţat de la prietenii maghiari.

-Tamás B : De la fostul meu şef am învăţat mult din punct de vedere profesional şi apreciez la el faptul că, în acelasi timp, e şi foarte modest şi înţelegător privind problemele sociale sau de familie ale angajaţilor. -Erdős János: [am învăţat] modestie

-C.V. (maghiar): am crescut printre români, aproape zilnic am primit un "bozgor, marş acasa",dar m-au învăţat să nu-i urăsc pentru asta. Acum...suntem amici şi în ziua de azi. Şi apropo,da, sunt rasist,urăsc idioţii,proştii,inculţii... de orice etnie, fie de etnia mea. Eu fiind chinez, dupa cum puteţi observa :) .

Locul III (4 like-uri)

-Stefan Geza Dezsi: Solidaritatea între rude. Legături strânse între naşi sau fini. În familia mea (maghiară) aşa ceva era ceva formal.

Ceea ce contează:  să fii om

-Stanca Lung: bine v-am regăsit! ce-am învătat? Doamne, as avea nevoie de vreo trei servere ca să încapă totul... Nici nu stiu cu ce să incep...

Mi-e imposibil să fac până şi un rezumat, eu n-am avut doar vecini maghiari, am şi mătuşi sau unchi (deci rude prin alianţă, căsătorite cu diverse neamuri aşa-zise "de sânge), printre care s-a numărat mătuşa mea preferată, Bőzsi néni, cea de la care am învăţat să respect orice religie (n-a ţinut niciodată prelegeri, a fost modul ei de-a se comporta în diversele ocazii când am fost cu toţii la biserica ortodoxă, ea - reformată - făcându-şi inclusiv cruce, din respect pt noi); Sau Tibi bácsi, naşul fratelui meu, care de Paştele ortodox sărbătorea a doua oară, aşa, ca sa fie. Sau naşa mea, Mika néni, care a fost profesoara de limba română pentru că i-a plăcut limba, nu pt că a obligat-o cineva s.a.m.d. Cred că cel mai simplu ar fi să spun că m-au învăţat - în rând cu românii - că ceea ce contează e să fii OM, restul e neesenţial!

Citeşte ce au învăţat românul şi unguroaica votaţi pe locul II, respectiv I, AICI.