Cannes-ul merge mai departe

0
0
Publicat:

Și e racord cu tot ce se întâmplă în lume. Pe primul loc la alegerile Revistei Screen e filmul lui Losnitza (prezent în miez de noapte la Magelan, un portughez, în genul lui Apocalypto): „Doi procurori” (coproducție cu România, colosalul Oleg Mutu D.O.P.), ca să nu uităm cum a fost în anii 30, în cea mai neagră perioadă stalinistă, care la noi a ajuns prin anii 50.

Irina Margareta Nistor la Festivalul de Film Cannes, 2025
Cannes 2025

Ca și documentarul despre Orwell, de înghețat sângele în vine, mai ales în ajun de 18 mai, care între timp s-au sfârșit cu un happy ending. În anii 60, când greu aflam de noul val francez, genialul și generosul Richard Linklater (care a câștigat cu „Blue Moon” un urs de interpretare la Berlinală, tot anul acesta, și care a fost cândva la București cu Ethan Hawke și ne-a ajutat să strângem fonduri în scopuri nobile, cu Leslie, mama actorului, care a petrecut ceva vreme la noi, și a lăsat amintiri de neuitat), ei bine regizorul a recreat o epocă din care nu lipsesc Jean-Luc Godard, Truffaut, Agnes Varda și Demy, dar mai ales Belmondo și Jean Seberg, și cum s-a turnat „A bout de souffle”, un titlul cult, abordat cu umor de calitate și pe care de-abia aștept să-l revăd, poate într-o reprogramare la Cinematecă și nu doar pe DVD, ci cu public.

Lecția de muzică a însemnat întîlnirea cu oscarizatul Desplat (a cărui fiică a prins o apariție la Wes Anderson și noul său film stil tot Budapest Hotel) și Guiliermo del Toro. S-a cântat la pian și a fost un master class de neuitat despre compozițiile de cinema, care înnobilează și dau o aură producțiilor.

Și niște precizări pentru „Tortul președintelui” venit din Irak, filmat magistral de Tudor Vladimir Panduru (RMN, Metronom) deja de bun augur pentru Croazetă, când e pe generic, unde ar trebui un premiu nu doar pentru cei doi copii, ci și pentru un cocoș, un coq d'or, și nu doar pentru căței. Și a fost selecționat la La quinzaine des cineastes, că nu-i mai zice a realizatorilor/ regizorilor, ca să fie neutru.

Și o constatare, frunza de palmier mult visată, seamănă mai nou cu o aripă de înger. Ocrotitor, aș zice pentru cea de-a 7- artă la 130 de ani, din care n-a lipsit extraordinarul Pagnol al lui Chomet. Voi reveni la animație.

De la Cannes, Irina-Margareta Nistor

Opinii

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite