Când traduci greşit „ce mi-ai adus” şi cât de tare doare

Te întâmpină în fiecare seară cu „ce mi-ai adus?”. Îi cumperi mereu jucării şi dulciuri. Te simţi cumva obligat, vinovat. Toate, în schimbul timpului petrecut separat, în schimbul lungilor ore în care ai stat la birou, în schimbul momentelor importante din viaţa lui pe care le-ai pierdut.

Timpul trece, în loc de un ou de ciocolată îi vei aduce un telefon mobil, în loc de maşinuţă, un PSP. În plus, el va învăţa că timpul tău se cumpără. Cu cât petreci mai mult timp la birou, cu atât i se cuvin lui mai multe. La un moment dat, vei ajunge mai devreme şi vei vrea să petreci o oră-două cu el. Îţi e dor să vorbiţi şi nu ai mai avut timp de luni de zile pentru asta.

Habar nu ai ce mai face, cum se mai înţelege cu prietenii şi colegii, dacă are greutăţi, dacă îl necăjeşte ceva sau cineva, dacă îi e greu când stă atât de mult timp singur, dacă îi place de cineva, dacă iubeşte…

Nu are chef. E în camera lui, cu gadgeturile cumpărate de tine. Se joacă cu ele, vorbeşte cu altcineva. Te doare rău. Culmea ironiei, ai fost înlocuit chiar de lucrurile pentru care ai muncit până la ore târzii din noapte, neglijând relaţia cu el. Chiar de gadgeturile cu care sperai că îi cumperi fericirea.

Nu a făcut decât să se supună dorinţelor tale nespuse. A învăţat să îi fie de ajuns să se joace ore întregi în locul unui contact direct cu oamenii reali, dar ocupaţi. A învăţat că îl iubeşti atunci când îi faci cadouri scumpe. A, nu asta intenţionai?

E prea târziu acum. Nu mai are timp pentru tine, aşa cum nici tu, de ani de zile, nu ai avut pentru el.

După ce am scris despre  Cum să traduci corect obsedantul „ce mi-ai adus"?  pe reţelele de socializare zeci de parinţi povesteau că şi-au obişnuit deja copiii cu dulciuri şi jucării şi că nici nu s-ar mai uita acum la o simplă frunză sau bărcuţă din hârtie. În plus, explica o mămică, oricum nu are răbdare să se joace cu băieţelul ei de 5 ani, aşa că îi convine mai mult să vină acasă cu o maşinuţă care să îl ţină ocupat toată seara.

Am scris deci textul de mai sus pentru părinţii care vor să facă o schimbare, să îşi educe răbdarea, să înceapă să picteze frunze şi să împăturească bărcuţe din hârtie. Nu este niciodată prea târziu pentru a începe să petreci, zilnic, măcar 15 minute cu propriul copil.