Bugetul de stat a ajuns în sapă de lemn! Guvernanţii sacrifică viitorul României pentru interese electorale. Atenţie cui dăm votul!

Le-a ajuns cuţitul la os! Avem o gaură la buget de 20 de miliarde de lei, un deficit bugetar pe primele două luni de 1,07% din PIB, când deficitul pe tot anul 2023 nu ar trebui să depăşească 4,4% din PIB!

În plus, banii din PNRR vor veni doar dacă cheltuielile bugetare, în particular cele cu pensii speciale sau obişnuite, sunt sustenabile. Jalonul din PNRR legat de salarizarea personalului bugetar are ca termen trimestrul doi din 2023, adică luna iunie.

Marcel Boloș, ministrul Fondurilor Europene, care ştie despre PNRR mai mult decât noi, spune:

„Reformele nu se fac cu mânuși de catifea, acest lucru e limpede pentru toți. Toată lumea conștientizează că în orice stat membru s-a făcut reformă, nu s-a făcut cu mănuși de catifea. Ele presupun pe fond și măsuri care nu plac mai ales celor pe care îi afectează”.

Unde se duc banii din buget

Banii mulţi se duc şi pe dobânzile şi ratele la împrumuturile pe care le-am făcut cu nemiluita. Pe salariile bugetare şi pensiile speciale despre care toată lumea vorbeşte dar nimeni nu ia nicio măsură. Sigur că în toată această avalanşă de împrumuturi şi cheltuieli vine la un moment dat şi scadența de plată.

Veniturile bugetare pe 2023 au fost supraestimate, iar cheltuielile bugetare, în special cele salariale, au fost subestimate. Iar acum realitatea ne loveşte din plin în faţă.

Şefii Coaliţiei şi miniştrii  nu se gândesc la viitorul României, nu s-au gândit niciodată. Dar acum le arde buza după cele 30 de miliarde de euro care ar trebui să vină prin PNRR, şi despre care nu se ştie dacă vor mai veni.

Haosul guvernării este perfect ilustrat de acest moment delicat, al salvării banilor din PNRR, în care  miniştri sau şefi ai partidelor din Coaliţie vorbesc fiecare  pe limba lui.

Cel mai categoric este Marcel Boloș, ministrul responsabil de PNRR.

„Acolo (în jalonul referitor la salarizare) se spun două lucruri foarte clar – primul este cel legat de sustenabilitate, și în reforma pensiilor speciale am avut exact aceeași condiție – de sustenabilitate, în reforma pensiilor generale avem aceeași condiție legată de sustenabilitate, adică toate aceste volume de cheltuieli publice trebuie să le asigurăm sustenabilitatea pe termen lung.”

Ori în condiţiile în care pe primele două luni înregistrezi un deficit de 1% din PIB, este clar că numai de sustenabilitate nu putem vorbi.

PSD, Ciolacu, dar şi premierul Ciucă, spun că nu se va trece la disponibilizări în aparatul bugetar, şi nici la diminuări de venituri ale bugetarilor. Se vor tăia cheltuieli bugetare neesenţiale. Adică vom astupa gaura de 20 de miliarde de lei renunţând la cafele, ţigări şi pixuri? Pentru că peste 80% din cheltuielile bugetare se duc în pensii şi salarii, şi la plata dobânzilor şi ratelor la împrumuturi. Care or fi acelea cheltuieli neesenţiale? Vom vedea cu ce propuneri vin miniştri la şedinţa de guvern, cu ce măsuri de  reducere a cheltuielilor.

În anii anteriori primele sacrificate au fost investiţiile, de aceea avem infrastructura varză, iar la digitalizare suntem pe la coada Europei. Nu mai vorbim de starea spitalelor şi şcolilor cu wc-uri în curte. Acum, premierul Ciucă şi PNL nu vor să audă de tăierea investiţiilor, dar dacă vine Ciolacu în fruntea guvernului va sacrifica investiţiile.

Culmea este că soluţia este cunoscută. Dar strică interesele electorale

Soluţia este foarte clar exprimată de Mădălina Turza, consilier de stat în cancelaria premierului Ciucă. O dovadă că în cadrul guvernului se discută şi se ştiu soluţiile. Doar că aceste soluţii duc la pierderi de voturi pentru partidele aflate la guvernare. Şi atunci, mai bine sacrifică viitorul României, pentru ca să conducă ţara în continuare, chiar dacă dintr-o criză bugetară în alta.

Iată ce spune consilierul premierului:

„Problema este alta. Nu cuantumul salariilor, ci căpușarea sistemului public cu oameni care nu au ce să caute pe funcții publice de specialiști”

„Sistemul de stat este parazitat de „oameni care de abia articulează limba română și o torturează în scris”, care plimbă hârtii inutil și rup ușile instituțiilor la ora 16.00”.  „Reformă pe bune înseamnă să schimbi din temelii Codul Administrativ. Nu să dai otova salarii. Să faci evaluări individualizate reale și ca manager să ai pârghii efective de recompensă și sancțiune. Unde e ipocrizia?”

Turza spune însă, că potrivit legii, așa cum a fost ea „ticluită”, mai degrabă „te sinucizi decât să poți concedia” o astfel de persoană.

Nu mă îndoiesc că toate aceste adevăruri sunt discutate şi comentate în grupul consilierilor premierului şi cu miniştri. Dar nimeni nu ridică un deget, de frica reacţiei alegătorilor.

PNRR, momentul adevărului

Cum spune şi Boloș şi alţi miniştri, PNRR ne pune să alegem: facem reforme adevărate, sau pierdem banii.

„Blestemul” cel mare vine de la alegerile din 2024. Cine face reforme, pierde alegerile.  Dar  cine va guverna ţara în continuare iese prost oricum. Face reforme, ia banii din PNRR, dar pierde alegătorii bugetari nemulţumiţi de reforme, sau nu face reforme, nu vin banii din PNRR şi iar pierde alegerile. Prost iese oricum!

Premierul Ciucă şi PNL abia aşteaptă să se spele pe mâini, la rotaţia guvernamentală din luna mai. Speră să vină Ciolacu premier şi să scoată din foc  castanele PNRR. Ciolacu este conştient şi el de sarcină imposibilă pe care o are in faţa funcţiei de premier. Taie din cheltuielile bugetare ori pierde banii din PNRR. Până acum, în problema pensiilor speciale şi a pensiilor în general, coaliţia nu a ajuns la vreun rezultat. Ciucă abia aşteaptă să demisioneze şi să lase pe alţii să-şi frângă gâtul. Ciolacu ar vrea la guvernare, dar se mai gândeşte, pentru că ştie ce îl aşteaptă.

România va ajunge în situaţia bizară că niciun partid mare nu vrea la guvernare, pentru ca orice ar face pierde alegerile.

Iar noi, votanţii, trebuie să stăm cu ochii pe guvernanţi şi pe partide, să vedem cum vor rezolva o situaţie imposibilă: fără reforme pierd banii din PNRR, deci pierd alegerile, cu reforme nemulţumesc bugetarii şi iar pierd alegerile. S-a ajuns aici tot datorită guvernelor anterioare, care n-au ştiut decât să facă împrumuturi,  să vândă populaţiei cioara de pe gard.