Baia Turcească a Medgidiei, salvată de un ONG

Medgidia ne oferă un exemplu aplicabil la scara întregii Românii, despre cum societatea civilă poate să exercite presiune pentru ca autoritățile publice locale să-și facă brusc datoria de care nu s-a achitat ani în șir, dintr-o neglijență care ar trebui să aibă urmări penale sau cel puțin sancțiuni administrative pentru făptași.

Baie turcească din Medgidia FOTO Facebook / Uniunea Democrată Tătară

Baia Turcească, numită generic hammam, este o clădire întâlnită în toate orașele care au avut în istorie ori au și în prezent o comunitate turco-tătară semnificativă. Astfel de edificiu cu valoare de patrimoniu se găsește până și în inima Banatului, în Piața Libertății din Timișoara, unde rămășițele unui hammam au fost descoperite în 2015. O baie turcească mai importantă din punct de vedere istoric decât a bănățenilor se află în centrul Medgidiei, un municipiu din județul Constanța, care poartă numele unui sultan otoman. Hammamul din Medgidia a fost ridicat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și este cea mai veche clădire din municipiu, după geamia Abdul Medgid (1856), situată în centru, vizavi de Primărie.

Dacă baia turcească din Timișoara este un punct marcat astăzi în orice ghid turistic, în Medgidia, unde circa 5.000 de locuitori sunt de etnie tătară, hammamul și clădirea seminarului musulman din incinta sa nu au primit nicio investiție semnificativă în ultimele trei decenii. Cu toate că a rezistat trecerii timpului, grație durabilității materialelor și măiestriei cu care a fost construită, baia comunală din Medgidia, a rămas o ruină care stă să se prăbușească, în lipsa oricărui efort în direcția reabilitării. Nepăsarea autorităților de stat privează acest monument istoric de punerea sa în valoare, nu doar pentru comunitatea locală, ci și pentru vizitatori.

După Revoluție, clădirea a trecut în patrimoniul Muftiatului Cultului Musulman din România, desemnată de Guvernul de la București ca singura instituție de cult care îi reprezintă la nivel oficial pe credincioșii cultului musulman din țara noastră Teologul Murat Iusuf, născut în Medgidia, este actualul muftiu al musulmanilor din România, ocupând această funcție din anul 2005. Mutându-și reședința la Constanța, unde se găsește sediul Muftiatului, și construind mai ales în ultimii ani o relație de colaborare cu Arhiepiscopul Tomisului, controversatul prelat ortodox Teodosie Snagoveanu („Mache” pe numele său de turnător al Securității), muftiul Iusuf s-a îndepărtat nu doar de Medgidia, ci și de interesul spiritual al unei bune părți a credincioșilor musulmani din România.

Cert este că, pentru hammam și fostul seminar musulman din Medgidia, actualul muftiu nu a ridicat măcar un deget, cu toate că municipiul beneficiază de investiții private din Turcia. Ba mai mult, guvernul de la Ankara este dornic să finanțeze proiecte de reabilitare a vechilor edificii din Balcani datând de pe vremea Imperiului Otoman, prin programul său de diplomație culturală. Însă niciun proiect de finanțare a reabilitării celor două obiective nu a fost înaintat ori nu a fost suficient de convingător ca să primească bani, dacă nu de la statul român, măcar de la cel turc.

În aceste condiții, clădirea hammamului și cea a fostul seminar musulman s-au degradat și au fost vandalizate în repetate rânduri, curtea comună a celor două imobile devenind spațiu de aruncat gunoi menajer, dejecții și moloz. Cu toate că terenul este o mare valoare imobiliară, prin prisma locației centrale în Medgidia, fiind înconjurat pe toate laturile de clădiri rezidențiale. Dacă Muftiatului nu-i pasă de aceste două bunuri pe care le deține, autoritatea publică locală avea datoria să îl someze pe proprietarul terenului să îl curețe de gunoaie și chiar să îl amendeze dacă nu se conforma în termenul legal.

În aceste condiții, Uniunea Democrată Tătară (UDT), un ONG cu sediul în Medgidia, a cerut permisiunea, prin scrisoare deschisă adresată Muftiatului, să igienizeze curtea vechii Băi Turcești și a anunțat pe pagina sa de Facebook că a strâns un grup de cetățeni pentru o acțiune de voluntariat, la sfârșitul de săptămână 15-16 octombrie 2022. UDT cooptase și un partener din mediul local de afaceri, un magazin local de materiale de construcții, care se oferea să pună la dispoziția voluntarilor toate uneltele, accesoriile și consumabilele necesare pentru ecologizarea curții hammamului.

Nu mică a fost surpriza președintelui UDT, Naim Belgin, când în dimineața de vineri, 14 octombrie, cu numai o zi înainte de acțiunea programată a voluntarilor, însuși viceprimarul Medgidiei a venit la fața locului cu un alai de utilaje, între care un tractor cu remorcă. Desfășurarea de forțe a inclus și peste o duzină de lucrători ai Primăriei, care s-au pus intens pe treabă, să adune deșeurile, să cosească buruienile și să toaleteze copacii. Un adevărat desant al Primăriei, după ani de indolență și pasivitate din partea edililor, care ignorau plângerile venite de la locatarii blocurilor și caselor din zonă.

Ca musulman practicant și etnic tătar cu adânci rădăcini în pământul Dobrogei, Naim Belgin a văzut partea plină a paharului, bucurându-se să vadă cu ochii lui cum gunoaiele adunate cu anii în curtea Băii Turcești sunt strânse, iar grădina edificiului, în care bălăriile creșteau în devălmășie, începea să capete un contur cât de cât îngrijit. La fel ca maurii din istoria Spaniei, turcii și tătarii au ridicat în Dobrogea sute de cișmele, fântâni și grădini publice sau private, pasionați de miresmele florilor parfumate.

În același timp, nu putem să nu observăm că edilul-șef al Medgidiei a avut grijă ca nu cumva inițiativa unui ONG să primească un val de felicitări pentru inițiativă din partea medgidienilor, indiferent de etnie sau religie. Primăria municipiului Medgidia este condusă de Valentin Vrabie (PNL – după ce anterior a făcut politică în PSD, ALDE și ca independent), un personaj ahtiat după imagine, dar apatic atunci se pune problema trecerii la acțiune. Mulți locuitori ai urbei de pe malul canalului Dunăre – Marea Neagră spun că edilul Vrabie este un produs electoral alcătuit doar din imagine, iar în spatele firmamentului luminos se întinde vidul, o gaură neagră care înghite fonduri publice, subvenții, taxe locale, inițiative civice și eforturi individuale din partea unor cetățeni, fără să ofere comunității mai nimic în schimb.

Poate că este nevoie ca un alt ONG local să aibă inițiativa creării de infrastructură pentru utilități în direcția zonei industriale a Medgidiei, ori a construcției unei baze sportive adecvate secolului nostru sau măcar a monitorizării arderilor ilegale de deșeuri și aruncării de resturi animaliere (adevărate bombe olfactive) pe terenurile virane de la marginea orașului, pentru ca Primăria Medgidiei să se mobilizeze și să „ia fața” cu o zi voluntarilor, pentru a obține capital de imagine.