Avanpremieră Cannes 76
0Oare va fi unul predominant feminist? Măcar parțial: da. (Se bate multă monedă că prima încununată cu Palme d'Or, în 1993, a fost Jane Campion, pentru genialul „Pianul”, dar se uită, voit, că a fost ex-aequo cu „Adio, concubina mea!” a chinezului Chen Kaige)!
Chiar dacă președintele juriului a fost desemnat un misogin, care nu-și permite luxul s-o recunoască, deși din filmele lui e mai mult decât evident, firește că mă refer la suedezul, dublul palme d'or-izat : Ruben Ostlund (născut pe 13 aprilie, în aceeași zi cu Sergiu Nicolaescu). Dar avem 7 regizoare dintre cele 21 de titluri participante în competiția mare, o nouă mână dreaptă a atotputernicului Thierry Fremaux: Iris Knobloch, născută pe 13 februarie 1963, la Munchen, dintr-o famile care a cunoscut Holocaustul, și care a mers de mică la cinema, declicul pentru pasiunea pentru cea de-a 7-a artă fiind tot o peliculă care a făcut carieră pe Croazetă: „Toba de tinichea” (1979) a lui Volker Schlondorff, după Gunter Grass, iar apoi a devenit o piesă de rezistență pentru centenara Casă Warner în Europa. Un moment înduioșător va fi prezența mamei proaspetei președinte, gest care amintește de imaginea cu Clint Eastwood, ca fiu iubitor, la Oscarurile de acum ceva vreme!
Afișul sublim, de un rafinament incontestabil, cu o Catherine Deneuve divină, de acum peste o jumătate de veac, (de după la fel de agitatul mai 68), din „La Chamade”, așa cum ar trebui să bată inima acestei invenții magice, care ne intrigă și ne încântă din 1895, create de frații Lumiere! Interesant de văzut dacă octogenara fumătoare înrăită (apropo: aici un chiștoc aruncat pe stradă echivalează cu o amendă de 180 de euro) va fi în sală, cu partenerul din povestea lui Francoise Sagan: Roger van Hool (82 de ani) și realizatorul: Alain Cavalier (91 de ani), ca să-și admire fiica, devenită maestră de ceremonii, pentru o seară: Chiara Mastroianni.
Încă un detaliu: „La Quinzaine des realisateurs”( la care a fost prezentat „E pericoloso sporgersi” cu titlul „Les dimanches de permission”, al lui Nae Caranfil, acum 3 decenii) a devenit neutră, pentru regizoare și regizori „La Quinzaine des cineastes”, cum sugera extraordinara Agnes Varda (care a dat, post-mortem, și numele fostei săli la Soixantieme, după numărul ediției în care câștiga Cristian Mungiu Palme d Or, pentru „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”, la 50 de ani dupa cea a lui Ion Popescu-Gopo, pentru animația „Scurtă istorie”).
Multe comentarii că românii nu-s prezenti, în concurs, la nicio secțiune, dar sunt la Cannes ca să achiziționeze filme pentru marele ecran și să își desăvârșească harul de producători esențiali precum Monica Lăzurean-Gorgan, Radu Stancu sau Adriana Răcășan. Deci: a la prochaine! Păzea că vine sigur încă un val, deocamdată și-au tras un pic sufletul!