Interviu Lecția Ungariei pentru România. Expert în comunicare: „Politicienii noștri joacă un meci în clepsidră pentru ei și bula lor”

Politologul Radu Delicote analizează din postura expertului în comunicare victoria opoziției din Ungaria și căderea lui Viktor Orbán. Într-un interviu pentru „Adevărul”, expertul explică și care ar fi lecțiile pentru România, atât pentru coaliția aflată la guvernare, cât și pentru opoziție.

Partidele mainstream ar putea să aibă probleme la viitoarele alegeri. FOTO: Mediafax

Adevărul: Viktor Orbán și Fidesz au pierdut alegerile, deși teoretic aveau de partea lor cea mai mare parte a mijloacelor de comunicare, inclusiv televiziune, presă scrisă și online. Unde s-a rupt totul pentru Viktor Orbán?

Radu Delicote: Viktor Orbán a pierdut inclusiv legitimitatea morală în momentul de față. Tot ce poate să mai facă acum este să sprijine viitorul guvern, oricum ar arăta el, dacă își dorește cu adevărat să mai aibă vreo relevanță politică. De ce? Pentru că a fost la putere de prea mult timp. Conceptul, oricât de perimat ar suna astăzi, conceptul de rotație a cadrelor pe care îl făceau comuniștii, exact asta avea în vedere: să nu ții o personalitate, un chip, un lider la putere prea mult timp, pentru că ajunge de fapt să devină incoerent politic, să nu mai fie relevant administrativ. Deși eu nu compar în termeni de bine-rău sau de alb-negru, deși sunt convins că are și o parte de succes la nivel de politici publice, când vorbim de 16 ani de guvernare a lui Viktor Orbán în Ungaria.

Rețele sociale vs. televiziune

Mai contează azi la fel de mult ca acum 5-10 ani să ai de partea ta cât mai multe posturi de televiziune și presa scrisă?

Contează, cum să nu? Contează, bineînțeles, că ai canale de distribuție. E ca și când tu ai un produs de tip Coca-Cola sau Pepsi-Cola și nu ai magazinele sau rafturile pe care să îl pui la vânzare. Normal că ai nevoie de acele rafturi, normal că ai nevoie de acel lanț de distribuție. Nu există canale de comunicare, fie ele clasice – deși nu le numesc neapărat clasice – ca televiziunea, ca presa, să spunem mainstream, care să nu fie la fel de importante ca și canalele online. Nu se exclud unele pe altele.

Și care ar fi nuanța aici?

Problema este că atunci când nu ai alternativă, dar și când deja oamenii devin sătui de același tip de mesaje din presa mainstream, se vor refugia în online. Și acolo nu mai ai control. Sau acolo nu mai reușești cu adevărat să fii atât de omniprezent. Și de fapt asta înseamnă pierdere. Asta înseamnă că ți se duce încrederea la vale. Când nu știi să mai comunici la nivel de alternativă. Adică să știi să joci tenis, frate, să știi să joci tenis în politică. Nu doar tu să dai cu racheta în minge.

Contează azi mai mult să știi să manipulezi rețelele de socializare decât să ai presa scrisă și televiziunea?

Nu. Cred că contează să știi să înțelegi ce se întâmplă cu adevărat la firul ierbii. Pentru că dacă îți rupi legătura cu firul ierbii, ajungi să devii irelevant politic. Indiferent cât de bun ești, cât de bun comunicator, cât de bun tehnician ești pe canalele de social media, cât de bun sau cât de magician ești în a folosi canalele de presă mainstream, dacă rupi legătura cu realitatea de la firul ierbii, ajungi în irelevanță politică mult mai repede decât crezi. Asta vedem inclusiv la partidele noastre.

Entuziasm deplasat

În ciuda entuziasmului arătat inclusiv în România de unii dintre cei care nu cunosc sistemul electoral din Ungaria, diferența în teritoriu, diferența de voturi a fost mult mai mică decât felul în care s-au distribuit mandatele. Ce ar trebui să ne spună acest detaliu?

Evident că nu. Dar nouă ne place să tragem concluzii... Se numește The Bandwagon Effect. Tot timpul oamenii își doresc să fie în caleașca învingătorului, să se încoloneze. Și automat e emoția asta pozitivă care inflamează tot timpul mesajele și ne face să credem că, gata, dacă s-a întâmplat o victorie, indiferent cum arată ea, sau indiferent că este categorică sau mai puțin clară, gata, dintr-o dată ne uităm la un învins ca și când ar fi mort și deja îngropat. Sub nicio formă. Dacă ne uităm cu adevărat pe distribuția votului, vedem că orașele mari le-a luat TISZA și restul țării, deci orașele medii și mici, inclusiv diaspora, la Fidesz. Deci sunt două forțe politice. În momentul ăsta, de fapt, asistăm la o bipolarizare politică foarte puternică în Ungaria. Dar care sper să ducă la un lucru bun, asta spun, sper din suflet să fie o bipolarizare pragmatică. Pentru că până acum, realist, nu aveai o opoziție, sau era mult prea puțin reprezentată opoziția. Acum opoziția vine la putere. Și acum deodată puterea se duce oarecum în opoziție. Deci s-ar putea să avem un pragmatism mult mai bun, sper, al relațiilor politice la Budapesta. Pe de altă parte, în același timp, riscul este în egală măsură la fel de mare să nu existe și să se întâmple ca în Bulgaria. În Bulgaria pare că orice s-ar întâmpla ca nivel de rezultate politice, forțele de acolo constant să fie într-o stare de semiconflict. Și de fapt să n-ajungi să ai nici o opoziție, nici o putere într-o funcționalitate bună, să o acceptăm democratică, la nivel de instituții. Ideea e că votul popular în Ungaria nu a fost dezastruos pentru Viktor Orbán. Totuși, votul a fost acolo. Încrederea a fost acolo. Dorința oamenilor de a-l vedea pe el sau de a-l vedea fiind statornic a fost acolo. Doar că s-a erodat în ultima perioadă pentru că nu a mai știut să facă față tuturor, hai să spunem, nu crizelor, situațiilor cu care s-a confruntat țara.

Radu Delicote. FOTO: Arhivă personală

Asta înseamnă că Viktor Orbán nu e chiar un cadavru politic, cum s-au grăbit unii să tragă concluzia?

Nu, sub nicio formă. Dacă reușește să se regrupeze și să-și ridice la suprafață o serie de lideri tineri din Fidesz, cu o viziune mult mai, hai să-i spunem, globală sau regional mai aplicată, o să vedem chiar un refreshment în politica de la Budapesta. Și mulți așteaptă lucrurile astea să se întâmple, pentru că e nevoie de așa ceva, de o schimbare de cadre sănătoasă, care o să ajute, de fapt, inclusiv... Pentru că noi avem cea mai mare minoritate de maghiari din afara Ungariei sunt în România. Deci noi suntem direct legați de ce se întâmplă la Budapesta în momentul de față, sau ar trebui să fim foarte pragmatici în următoarea perioadă în stabilirea relațiilor de bună funcționare cu guvernul de la Budapesta.

De ce a pierdut Orbán

Și totuși, ce a contat cel mai mult și ce a făcut ca Orbán să piardă puterea?

A contat mult pentru oameni faptul că a scăzut foarte mult puterea de cumpărare, a scăzut foarte mult capacitatea Ungariei de a fi un model regional, a scăzut foarte mult capacitatea țării de a negocia, până la urmă, în anumite sisteme în care există.

Și fiindcă tot avem o schimbare de putere la Budapesta, ce credeți că ar trebui îmbunătățit cât mai curând în relațiile româno-ungare?

UDMR-ul este cheia în momentul de față. Deci sincer, personal, mi se pare că UDMR-ul poate să fie un veritabil ambasador politic, eficient și pragmatic, în a avea o punte foarte solidă la Budapesta în momentul de față.

Dar o mai au? Să nu uităm că UDMR s-a aflat cu arme și bagaje în tabăra lui Orbán

De asta zic că e cheia chiar la ei. Că depinde de ei, și de ei foarte mult, cum știu să se poziționeze în perioada următoare. Deși am înțeles, oricum săptămâna viitoare deja e prima întâlnire....

Am și văzut rapid primele declarații care arată o regrupare în UDMR, spunea Kelemen Hunor că a fost o greșeală când s-au poziționat de partea lui Orbán.

Nu mai contează. Acum pentru noi, pentru România, doar este esențial să reușești să folosești UDMR-ul ca un ambasador pe bune al relației dintre Budapesta și București.

Și e singura cale?

Nu, nu e singura cale, dar e o cale importantă și privilegiată pe care o avem ca țară, la modul cel mai serios. Pentru că noi, de exemplu, nu avem în momentul de față un partid politic cu care să putem construi relații durabile cu Bulgaria sau cu alți vecini, realiști. Sau pe care să-i putem folosi pragmatic în a avea relații politice cu alte guvernări. Dar cu Budapesta avem. Deci ar fi bine să ne folosim de avantajul ăsta. Sau, nu, să ne folosim de situația asta ca să devină un avantaj pentru noi.

Lecția ungară pentru politicianul român

Care ar fi cea mai importantă lecție pentru România, dacă e să privim ce s-a întâmplat la vecinii din Vest?

Aș vedea mai degrabă votul din Ungaria, indiferent de nuanțele de acolo la nivel local, indiferent de ce s-a întâmplat, ca un semnal foarte serios de alarmă pe care ar trebui să și-l tragă partidele din actuala Coaliție de Guvernare. Pentru că schimbarea vine pe fundamentul de nemulțumire multiplă care s-a întâmplat în Ungaria, lucruri care sunt foarte asemănătoare cu România: puterea de cumpărare, nevoia omului simplu de a fi mai bine reprezentat la centru, incapacitatea sau incoerența Guvernului de a reuși să livreze și la nivel local, și așa mai departe. Ori, mai degrabă m-aș uita și mai degrabă mi-aș dori să văd o asumare inclusiv la București a acestei victorii pe principiul: „Băi, OK, înțelegem ce s-a întâmplat acolo, s-ar putea și noi să avem nevoie cum? Să ne întoarcem la popor”. Folosesc din nou o expresie, eu știu, prăfuită, dar care are sens în momentele astea. Dar hai să vedem ce vor oamenii cu adevărat de la noi. Ce mai vor oamenii cu adevărat de la noi. Pentru că altfel, ar trebui să știe că alegerile din 2028 sunt foarte aproape. Și ca perspectivă cronologică de distrugere a încrederii. Și atunci s-ar putea să vedem o schimbare mult mai repede decât ne așteptăm. Mai ales în momentul în care, oricum, și așa suntem în situația de incertitudine politică accentuată pe care o vedem la noi.

Dar pentru partidele similare cu Fidesz maghiar, iar aici mă refer la opoziție, în primul rând la AUR?

Cred că ar trebui să menționăm și că partidele astea au fost la putere în alte țări. La noi, încă nu. De fapt, și la noi s-a întâmplat lucrul acesta, dar cu o nuanță mult mai slabă, dacă ar fi să facem o comparație. Dacă ar fi să ne uităm la USR în 2017, când comunica asemănător sau, mă rog, aproape asemănător sau într-un fel asemănător cum face AUR acum. Deci, radicalism din opoziție. Și acolo, atunci, a câștigat foarte puternic, după care a venit la guvernare, s-a erodat. Și a rămas undeva la 11%, mă rog, cât are în sondajele de opinie acum, cu plus-minus. Deci, cumva, toată situația asta s-a întâmplat și la noi, poate mai diluat. Și toată situația se poate întâmpla și la noi, nu neapărat ca partide radicale, ci ca partide, să le spunem, omniprezente – mă feresc să folosesc cuvântul „istoric”, că nu mai sunt partide istorice, nu mai avem partide istorice, în adevăratul sens...

Dacă ar fi să ținem cont de lecția din Ungaria, cine e avantajat și cine câștigă acest tip de alegeri?

De fapt, câștigă cine reușește să înțeleagă nevoile, așteptările și problemele electoratului. Și nu mă refer la nivel național, ci mă refer la microtargetare. La o nișare cât mai puternică. Acest lucru contează, plus mesajul de opoziție, să ai un establishment pe care natural îl ai când candidezi de pe locul 2, locul 3. 

Ce nu realizează politicienii români

Revenind la lecțiile alegerilor ungare, cu ce crezi că ar trebui să rămână partidele noastre? Care ar fi ideea pozitivă de bază și care ar fi contraexemplul?

Lecția bună e că nimeni nu este de neînlocuit niciodată. Și întotdeauna, oricât de înalt ai crede că zbori, ca Icar, tot soarele îți va topi aripile. Și niciodată să nu crezi că ești de neînlocuit sau că ești mai important, cu adevărat, decât votul popular. Doi, democrația, așa cum este ea, șubredă, poate cu picioarele sau mâinile amputate de multe ori, tot va funcționa dacă voința populară este mare. Iar când voința populară este mare, poți tu să fii cel mai bun comunicator sau cel mai bun tehnician, căci nu vei reuși să dobori valul care vine niciodată. Trei la mână, că tot timpul legătura cu ce se întâmplă în comunitate, fie ea mică, mare sau medie, este extrem de importantă ca să-ți faci politicile publice. Iar politicile publice îți dau, de fapt, mesajul pe care trebuie să-l ai, nicidecum invers. Dar acum vedem că se face politică invers.

Întâi ești cu mesajul emoțional și după aia, dacă e bine perceput sau nu, adopți politicile publice, când ar trebui să fie cu totul invers procesul ăsta. Și al patrulea la mână, aș spune că tot timpul trebuie să fii pragmatic și să înveți că într-o democrație trebuie să existe pluralism de opinii și de păreri. Cu alte cuvinte, crește întotdeauna și lângă tine un oponent bun cu care să poți lucra pragmatic și pe care, eventual, să-l lași la putere și tu să treci în opoziție. Nicidecum dușmănii sau supărări sau alte invective pe care le vedem în politica de la noi, cel puțin.

S-a văzut că în cazul Ungariei a funcționat discursul de frondă, acuzațiile aduse partidului aflat la guvernare, exact la fel cum a funcționat la noi anii trecuți discursul agresiv de tip USR, preluat mai nou de opoziția reprezentată de AUR. Va funcționa și în 2028, la noi?

Aici răspunsul e da. Momentan încă funcționează pentru că votul este un element pur emoțional ca proces. Și automat că într-o policriză din asta în care scade puterea de cumpărare, scade ideea de reprezentativitate, adică practic nu mai ai încredere în instituțiile statului – în primărie, în consiliul local, județean, în guvern, în alte instituții ale statului – când nu simți că ești parte dintr-o societate și dezbinarea este puternică, normal că cu cât e mai agresiv discursul, cu atât va avea mai multă tracțiune. Deci lucrurile sunt normale în realitatea în care trăim. Dar eu spun acum, ca instrument, ca să eviți.

Ce e de făcut

Și ce ar trebui să facă cei din coaliția aflată la guvernare? Pentru că ei nu mai au pe cine da vina în prezent și nici pe cine să arate cu degetul, decât eventual între ei.

PNL, PSD, USR și inclusiv UDMR, nu mai sunt credibili cu un astfel de discurs. Și atunci trebuie să funcționeze pe alte rețete. Pentru că ei au ales să se războiască într-un meci de tenis, să-și aducă acuze reciproce și ieșirea la guvernare. La fel și în meciul putere – opoziție. E un meci de tenis, de fapt un meci de tenis jucat într-o clepsidră. Adică nici măcar nu este în aer liber, să-l vadă, să poată să participe cetățenii la el. Dar este un meci de tenis jucat într-o clepsidră extrem de etanșă. Nu ai acces, iar totul pare foarte departe și foarte irelevant. Și atunci cetățeanul o să se uite unde? O să se uite unde are mai mult acces.

Și atunci participă cel mult la acest „meci” doar fanaticii, cei din bula acestor partide, fie că sunt cele din coaliția de guvernare sau opoziție?

Exact. Fanaticii care i-ar susține până la moarte. Care sunt 10%. Da, care sunt  cel mult 10-15%, atât, din tot electoratul. Restul de 35-45% care votează pot fi foarte ușor mutați într-o parte sau alta.

Dar cei din opoziție, cei din AUR, ce lecție ar trebui să învețe?

La ei lecția e că tot timpul, dacă vei ajunge la putere, la guvernare, și nu ești pregătit să faci cu adevărat asta, vei cădea de două sau trei ori mai repede decât o face un partid mainstream aflat deja la guvernare, care se erodează. Deci căderea în sondajele de opinie la nivel de încredere este accelerată de două, cel puțin două-trei ori, dacă nu ești pregătit în mod realist cu o serie de politici publice care să-ți aducă povești de succes rapide. Rapide! Pentru că în momentul în care ajungi la guvernare ca partid de opoziție, nivelul de așteptare este de două-trei ori mai înalt decât în mod normal, prin prisma mesajului pe care l-ai avut. Și atunci dacă nu reușești să impui ceva rapid, bun, de succes și răsunător în sentimentul popular, s-a terminat.