Arta dezinformării la români
0Luna februarie a început prost. Ne bălăcim în continuare în minciuni şi pierdem timp preţios care putea fi consumat eficient pentru rezolvarea problemelor structurale ale României. Din păcate, dezbaterea publică este infestată cu o nouă ţintă care musteşte de ipocrizie – libertatea presei
Pretextul? Raportul MCV care acuză, cât se poate de explicit (pagina 4), campanii media de hărţuire împotriva unor persoane cheie din Justiţie.
Efectul? O avalanşă de reacţii indignate şi o pleiadă de arhangheli-protectori ai libertăţii de expresie. În realitate, o deturnare „inteligentă” a unui subiect serios – independenţa justiţiei, gestionara bunului public numit dreptate de care depinde dezvoltarea României – înspre o temă parazitară, dar cu lipici la scandal – libertatea presei în pericol.
România nu a avut niciodată mari maeştri în dezinformare. Cu mici excepţii, noi am fost victimele dezinformării practicate de diverşi fraţi mai mari. Dar se pare că în ultimii ani, arta dezinformării a fost învăţată şi este aplicată cu mare talent de către tot mai mulţi paznici închipuiţi ai conştiinţei colective. Trist este că în tot acest amalgam de minciuni şi adevăruri paţiale din care nu mai putem distinge cu lucididate unde este interesul public şi mai ales care ne sunt priorităţile, noi toţi devenim, cu intenţie sau fără intenţie, agenţii de propagare ai dezinformării.
Concret, de câteva zile vorbim ca nebunii despre operaţiuni galactice de subminare a libertăţii presei, şi uităm complet că faptul că MCV ne spune un lucru foarte simplu. Vreţi mai mulţi bani europeni? Descurajaţi, prin acţiunea justiţiei, deturnarea banilor publici europeni! Vreţi mai multe investiţii? Construiţi-vă credibilitatea în faţa investitorului! A investitorului onest, nu a celui care a învăţat că nu poate face afaceri în România fără a oferi mită. Vreţi venituri bugetare mai mari? Creaţi-vă o justiţie solidă care să bage frica în toţi evazioniştii care vă fură jumătate din avuţia voastră naţională! E trist că trebuie să ne spună MCV-ul asta, în loc să ne dăm seama singuri, dar…
Întrebarea este, ce facem atunci când interesul public este grav afectat de intoxicări care aduc pe taraba politică teme false şi cortine pictate cu minciuni care acoperă fărădelegile transpartinice ale celor care au avut sau au preluat pârghiile puterii.
Vladimir Volkoff, celebrul autor al Tratatului de dezinformare vorbea despre câteva contramăsuri care pot fi luate împotriva dezinformării. El vorbea despre conştientizarea dezinformării, despre studierea cazurilor de dezinformare pentru a se reconstitui doctrina urmărită şi, foarte interesant, despre delictul de dezinformare care ar trebui, în opinia sa, să fie recunoscut de către puterile judecătoreşti şi înscris în codul penal.
Poate că domnul Volkoff a exagerat în condiţiile în care a treia contramăsură nu poate fi posibilă fără aplicarea integrală a primelor două, care, la rândul lor, sunt foarte dificil de implementat. Dar cel puţin conştientizarea acţiunilor de dezinformare ar fi o soluţie bună pentru însănătoşirea opiniei publice şi concentrarea clasei politice pe acele priorităţi care vor aduce cu adevărat o viaţă mai bună pentru oameni.
Se încarcă comentariile...
