Alte lumi

Nu e vorbă în deşert că muzica ne poate transporta în alte lumi: pentru mine a fost o experienţă interesantă să ascult  Einaudi, Mozart şi Puccini.

In a time lapse – Ludovico Einaudi

Ştiţi starea acea când te simţi prins între vis şi realitate, când încerci de fapt să evadezi dintr-o lume ce pare să nu aibă prea multe de oferit? Nu exagerez când spun că atunci ar trebui să aveţi companion muzica lui Ludovico Einaudi. Cred că suntem cu toţii de acord că muzica este cel mai la îndemână lucru pe care-l avem pentru a ne schimba starea de dispoziţie. Iar muzica lui Einaudi este pentru cei mai mulţi dintre noi: şi cei care iubesc calitatea  artistică, şi cei care iubesc muzica clasică, şi cei care iubesc muzica comercială şi cei care sunt permanent în căutarea a Altceva.

Nu ştiu cât de multe se ştiu în România despre Ludovico Einaudi, un compozitor-fenomen al timpurilor noastre. În fond, câţi compozitori de muzică clasică contemporani cunoaşteţi care să se bucure de o faimă globală? Einaudi demonstrează că muzica clasică contemporană poate avea succes şi poate vorbi unui public larg. Iar una dintre cele mai bune dovezi este cel mai nou album al său, In a time lapse, apărut în 21 ianuarie 2013. O suită de piese pentru pian şi orchestră gândite pentru omul zilelor noastre, pentru fiecare dintre noi, cei care privim cu îngrijorare la ziua de mâine, care plecăm stresaţi şi obosiţi de la serviciu, dar care găsim alinare într-o carte, într-o muzică, într-un vis. In a time lapse vine din lumea noastră şi totuşi, de atât de departe... O muzică consonantă şi liniştitoare, ca mâna mângâietoare a mamei...

Ludovico Einaudi are 57 de ani şi este probabil în momentul de faţă unul dintre cei mai cunoscuţi muzicieni ai Italiei. Bunicul lui a fost preşedintele Italiei între 1948 şi 1955. A studiat la Conservatorul Giuseppe Verdi din Milano şi s-a lansat ca autor de coloane de sonore. El este, de exemplu, autorul multipremiat al coloanei sonore a serialului Doctor Jivago (2002). În paralel, a compus mai multe albume, el însuşi interpretând partitura pianului.

Recomand muzica lui Einaudi ca un antidot în faţa tuturor lucrurilor rele din lumea în care trăim. Discul In a time lapse este disponibil în magazinele de specialitate (Librăriile Humanitas de exemplu) şi pe site-ul www.getmusic.ro. Discul va fi difuzat în 13 mai, ora 20, la Radio România Muzical.

Mozart cu Claudio Abbado

Că vacile dau mai mult lapte când ascultă Mozart sau că ascultarea muzicii lui Mozart dezvoltă inteligenţa copiilor – s-a mai spus. Şi nu e doar o vorbă în vânt. Într-o emisiune de la Radio România Muzical de care mă ocup scriitoarea Gabriela Adameşteanu îmi răspundea la întrebarea: “Care este impactul muzicii clasice?” astfel: „Încercaţi o singură zi ca în locul ştirilor de televizor să ascultaţi Mozart şi veţi vedea diferenţa”.

Eu vă invit să-l ascultaţi pe Mozart pe un disc special, lansat în 2 aprilie 2013 şi care poate fi ascultat la Radio România Muzical în 15 aprilie, de la ora 20, şi de asemenea, votat în cadrul campaniei Votează discul de muzică clasică al anului 2013. Trei lucrări concertante de Mozart: un concert pentru clarinet, unul pentru flaut şi altul pentru fagot interpretate de Orchestra Mozart din Bologna, dirijată de Claudio Abbado.

Unul dintre cei mai cunoscuţi dirijori ai timpurilor noastre, Claudio Abbado împlineşte în iunie 80 ani, iar acest disc este unul dintre cadourile pe care i le face de ziua lui casa Deutsche Grammophon. Un album cu aer de primăvară, de asemenea disponibil şi în România în magazinele de specialitate.

De la capătul pământului, de la Opera din Sydney

În 11 aprilie 2013, am fost la Opera din Sydney – însă nu vă închipuiţi că am dat spargere pe la vreo bancă pentru a-mi putea permite aşa ceva. Am fost la transmisiunea de la Opera din Sydney preluată de Grand Cinema Digiplex din cadrul Băneasa Shopping City. Evident, eram curioasă, pentru că de fapt ştim atât de puţine despre Australia, iar Opera din Sydney este un simbol al arhitecturii contemporane. Am văzut Madama Butterfly, opera lui Giacomo Puccini, cu o soprană japoneză şi un tenor australian pe care nu-i cunoşteam până atunci.

Nu ştiu dacă există o cale mai eficientă de a vedea mari spectacole ale prezentului, altfel decât prin transmisiunile din cinematografe şi mă bucur că şi în Băneasa a apărut o asemenea ofertă (până acum aveam doar Light Cinema cu transmisiunile directe de la Opera Metropolitan din New York). Este o ocazie unică să fii spectator în locuri unde un bilet este inaccesibil pentru cei mai mulţi dintre noi, dar calitatea artistică este foarte înaltă. Şi condiţiile de audiţie (nu mai vorbesc de vizionare) sunt excepţionale, graţie tehnicii de astăzi.

Încerc să merg la Grand Cinema Digiplex şi în 18 aprilie, când în direct de la Opera din Paris este transmis un spectacol de balet pe muzica Simfoniei a III-a de Gustav Mahler. Ne vedem acolo?