Alina Mungiu-Pippidi: „Accidentul de la Lacul Morii e ocazia să restabilim domnia legii în București și Ilfov”
0Se întâmplă că și eu folosesc Lacul Morii din București, ca loc de exercițiu, și îi fac turul de câteva ori pe an. Împreună cu Delta Văcărești, sunt cele două locuri bune de plimbare din oraș, pentru că nu e multă lume, ca în Herăstrău, și mai ales minimă intervenție umană (înainte de reformele lui Ciprian Ciucu), că, vorba aceea, frumoasă țară ar fi România dacă nu ar fi locuită de români și administrată de administrațiile noastre.
Dar dacă sus pe perimetru plimbarea e fără pericole, cine coboară în ambele zone prin locuri mai neobișnuite, de exemplu la estul complexului comercial din Piața Sudului la Văcărești sau în partea opusă podului Ciurel la Lacul Morii, întâlnește pe loc patologiile românești. Adesea le-am fotografiat sau filmat de sus,
Curți în ruină ale unor case de lemn unde se pârlește porcul la foc deschis, cu câinii leșinând de foame în jur. Peste drum, bine închis cu garduri înalte, un club de călărie unde clienții fac turul unei curți de nisip, asurziți de hămăieli sau de sunetul manelelor din colibele sau blocurile din vecini. Haite care aleargă în libertate, fără să pară prea feroce, dar depinde peste cine dau, agresiunea e provocată biologic, cineva care descarcă adrenalină când vede câini e depistat și atacat, asta e natura, nu e vina cuiva, doar a cui nu construiește orașe care să prevadă aceste eventualități (eu am crescut în Țicăul lui Creangă și am învățat de copil să fugăresc eu câinii, asta ajută). Înspre oraș se ridică blocuri uriașe noi cu parcări în câmpul agricol, lângă ce a mai rămas din casele țigănești și firme care și-au ridicat garduri de metal în spatele cărora nu se știe ce fac. Spre Chiajna/Mogoșoaia, unde s-a făcut și un parc nou, dai de vile de milioane de dolari, evident construite fără arhitect și fără autorizații sau frauduloase, fără canalizare, dar cu pontoane de bărci.
Câinii vagabonzi sunt un vestigiu din vechile cartiere sărace demolate fie de dezvoltatori, fie de profitorii societății fără lege din ultimii treizeci de ani, care la Mogoșoaia sau Chiajna a fost învingătoare, și peste care fondurile europene încearcă să treacă cu buldozerul civilizator, dar nu au cum. Accidentul de la Lacul Morii nu a fost în București, degeaba strigă lumea la primarii bucureșteni. Adevărat, și în oraș vezi patologia asta la marile lacuri, unde Nordis și proprietari fără autorizație au colonizat nordul lacurilor, și au construit vile în mijlocul unor mormane de gunoaie, privatizând necuvenit malurile. Dar câini acolo nu mai sunt, decât în curți, că fiecare român deasupra legii închide un lup în curte, în rest doar gunoaie, aruncate printre restaurante de lux, terenuri de sport și brutării unde pâinea începe de la cinci euro. Cea mai mare absență e a legii: găsești mașinile poliției locale parcate în interiorul cluburilor fără autorizație, ca în filmele americane cu mafioți. La fel în mini-cartierul financiar de la Piața Matache. Câinii au fost strânși, lăsând gropile de noroi și bălțile care servesc de parcare între zgârie norii cu cafenele elegante din jur.
La Văcărești sau Lacul Morii câinii umblă pe la picioarele promenadelor noastre - nu urcă sus, nu e teritoriul lor. Problema e că dacă nu vii cu mașina chiar la bază, cum fac eu, și de acolo urci pe rampă, ai de trecut prin teritoriul nimănui, bălăriile unde oamenii ard cauciucuri ilegal, motocicliștii se întrec să concureze la stropitul cu noroi și, da, câinii cu și fără stăpân ies la drumul mare, nu să omoare pe cineva, ci pentru că nu are cine să se ocupe de ei și să îi învețe viața la oraș. Locuiesc în Tiergarten la Berlin, adesea am văzut câini fugărind rațe, totdeauna oprindu-se când le ajung fără să le atingă un fulg. Câinele e un animal integral educabil, cu condiția să aibă un proprietar care să fie deasupra condiției animalice el însuși. Ideea că soluția e să omorâm toți câinii e demnă de infernul sub-civilizației noastre.
Ce vedem cu ochii noștri în oraș și la marginile lui este absența domniei legii și a civilizației ei, care ocazional omoară oameni nevinovați, dar inadecvați, care încearcă să trăiască la Chiajna ca într-o suburbie, deși infrastructura, și fizică, și de mentalitate, lipsește din aceste locuri. Un om din secolul XXI nu poate să facă alergări prin curți ale miracolelor de secolul al XVIII-lea și să se mire că se iau după el cerșetori, câini, vagabonzi. E o inadecvare enormă și periculoasă, care face victime. Și care se auto-reproduce, că a crește în jurul unui asemenea loc nu dezvoltă o cultură urbană, ci una de junglă. Vezi românii pe aeroport că nu provin din orașe, nici de la țară, ci din asemenea mahalale fără lege.
Dar noi avem o majoritate de două treimi în Parlament, care poate face orice! Măcar teoretic, că practic nu ținem decât discursuri războinice lăsând pe alții să ducă războaie în locul nostru, noi când ne băgăm prăbușim elicoptere după avioane. Ce e de făcut, să plătim publicitate – din impozitele noastre - ca partidele așa zise aliate și primarii lor (sau aspiranții) să cumpere spații în care să dea vina unii pe alții? Nu: să le cerem să își folosească majoritatea ca să livreze ceea ce înainte nu se putea, să pună realitatea în concordanță cu legea și să-i facă să plătească pe profitorii care au încălcat-o atâta amar de ani. Asta înseamnă:
Unu. Desființarea comunelor Mogoșoaia, Chiajna și a satelor din Ilfov care au devenit de facto suburbii, dar fără a deveni urbane și includerea lor în București. Evident, asta înseamnă să curmăm ambiguitatea în care Ilfovul (pe alocuri crima organizată) încalecă Bucureștiul. Nu are ce să mai caute la București un primar care nu militează măcar să realizeze cele de mai sus.
Doi. Adoptarea unei legi a Bucureștiului care în sfârșit rezolvă problema conflictelor de jurisdicție și a atribuțiilor prost delimitate între sectoare și capitală și creează un oraș unde cine are răspunderea are și puterea - Primăria Capitalei - și terminăm cu zece partide care își tot pasează pisica moartă. Cred că SAR a propus așa ceva prima dată acum peste 20 de ani, și am pierdut socoteala în programele câtor partide și candidați am tot pus.
Trei. Introducerea taxei pe avere a lui Marcel Ciolacu combinată cu o taxă pe ilegalitate. Luați banii de la cine a jefuit statul, dacă sunteți justițiari. Cine demolează sau construiește ilegal (ca în foto alăturată cu complexul One din Floreasca) trebuie să plătească, indiferent că a construit ilegal acum doi ani sau acum 20, ca la Mogoșoaia. Dacă nu poate, fiscul să îl execute silit și vilele să fie scoase pe piață. Cea mai bună soluție pentru aceste situații este să le luăm banii - demolările sunt poluante și nepractice, uite cât ne căznim cu turnul de lângă Catedrala Sf. Iosif. Dar hai să le cerem proprietarilor banii să facem un spital, chiar din clădirea lor, eventual. Nu vom recupera niciodată prejudicii unul câte unul, dar o recuperare globală, prin lege, e perfect posibilă, după care lumea va arăta alt respect față de lege.
A, nu e realist, pentru că majoritatea două treimi e a celor care locuiesc chiar ei în vile făcute pe teren agricol și acești profitori sunt familiile lor extinse sau sprijinitorii de campanie? Atunci spuneți așa pe față și mai vedem la viitoarele alegeri.